Fetița și țigara e o carte șocantă pentru cei care se așteaptă să citească doar distopii clasice. Autorul, Benoît Duteurtre, conform descrierii de la pagina 2 a ediției mai sus amintite, este un licențiat în muzicologie născut, se pare, în 1960. A fost încurajat de Samuel Beckett (13 aprilie 1906 – 22 decembrie 1989, sic!), un adept și maestru al literaturii absurdului, care făcea „corp comun cu absurdul însuși al alienării”, un câștigător al Premiului Nobel în 1969 și autorul piesei Așteptîndu-l pe Godot, publicată în 1952 (vezi volumul Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, București, 1983, p. 494).
Descrierea de pe coperta 4 a volumului Fetița și țigara pune câteva întrebări simple: „Cum ar arăta lumea dacă diverse tendințe corecte politic de azi s-ar transforma în norme obligatorii? Dacă, de pildă, fumatul le-ar fi interzis până și condamnaților la moarte, obligându-i pe fumători să intre în clandestinitate? Sau dacă, din dorința de a le acorda drepturi copiilor, i-am încuraja să ne terorizeze?”…
Apărut în Franța în anul 2005, volumul nu a prea fost luat în serios decât de către cei care sunt împotriva așa-numitei „corectitudini politice”. Mulți l-au considerat o distopie până când au început să nu mai aibă dreptul de a fuma nu doar la birou, ci din ce în ce mai multe locuri publice și să conștientizeze faptul că o simplă declarație (inocentă, în fapt), a unui copil, dar luată ca adevăr suprem de către judecători, poate avea consecințe grave pentru evoluția ulterioară a evenimentelor.
În cartea Fetița și țigara a lui Benoît Duteurtre, prea puțin impresionantă din perspectiva volumului, dar spectaculoasă din cel al conținutului, se prezintă un scenariu care în 2005 părea o distopie totală. Astăzi, în 2020, este aproape o realitate. Fumatul interzis total. Copiii dictează adulților. Copiii fac delațiuni la adresa acestora, delațiuni considerate „literă de lege” conform principiului „copii nu mint”! Este adevărat că nu mint! Ei văd doar realitatea prin ochii lor și sunt extrem de influențabili de către adulții adepți ai „corectitudinii politice”!
Nu o să fac acum critică literară. Nu o să demasc acțiunea cărții. Ce îmi doresc e să fac cât mai multe persoane să citească cartea pentru a vizualiza ce ne așteaptă. Poate! Eu sper că nu!