Rețete de Paști. Ciorbă de miel ca a bunicii mele nemțoaice

0
137

Am mâncat multe feluri de ciorbe de miel. Si am să scriu rețetele pentru toate. Dar ca ciorba de miel a bunicii mele – nemțoaică get-beget – niciuna nu-mi pare la fel de bună. O fi gustul copilăriei sau e pur și simplu cea mai bună nu știu, asta veți decide voi. Dar pentru mine masa de Paști nu e la fel fără această ciorbă.

Nu știu dacă e musai o ciorbă nemțească – mai ales că nemții au doar Zupe J –  iar tarhonul e folosit mult în bucătăria din secuime. Dar cine mai știe aici, în Ardeal. Și cine mai ține socoteala.

E cea mai simplă ciorbă de miel din câte se pot face. Pentru că nu ai nevoie decât de carne de miel – tot ce nu-ți trebuie la fripturi, drob și ce bunătăți mai gătești pentru masa festivă – tarhon murat, sare și, la final, smântână și gălbenuș de ou pentru dres.

Cum se face

Pui o oală mai măricică – în funcție de numărul de comeseni – la foc și o umpli mai bine de jumătate cu apă. În familia noastră se folosea (și nici acum nu e altfel J) oala cea mare, în care fierbem bulioane și siropuri, adică o oală de 15 litri. Când apa dă în clocot, toci mărunt cam jumătate de borcan de 400 ml de tarhon murat. Să vă dau un pont. Dacă nu aveți tarhon pus din vreme la murat, puteți folosi chiar și tarhon uscat, din plic, pe care îl puneți într-un borcan, îl înfundați bine-bine, puneți peste el oțet și îl lăsați de pe-o zi pe alta. Nu este la fel de aromat ca cel pus la murat de verde, dar îl suplinește, totuși, cu mare succes. După vreo cinci minute, timp în care fierbe apa cu tarhonul și se simte aroma mentolată și acrișoară a tarhonului în toată bucutăria, se aruncă în oală cea mai rea carne de la un miel (sau jumătate J) – cap, coadă, căzături de pe burtă, coaste, oase și ce vă mai lasă inima. Toate se spală bine înainte și se lasă vreo jumătate de oră în apă rece, să se scurgă sângele. Pentru că la ciorba asta nu poți să iei spuma, că o iei cu tot cu tarhon. Și nu vrem asta.

De acum nu mai ai decât să-i pui capacul – pe jumătate, să nu-ți iasă ciorba pe aragazul proaspăt spălat!!! – și să uiți de ea, că poate ai de frământat niște cozonaci. Mai verifici din când în când, înțepi câte o bucată de carne mai groasă cu furculița, să vezi când s-a fiert. Când e carnea făcută cam pe jumătate, potrivești de sare – puțin mai multă, că mai trage carnea. Când e carnea fiartă – gata!!! Nu mai trebuie să-i faci nimic. Ciorba e gata. Apă, tarhon, carne și sare. V-am spus de la început că e foarte simplă. Puteți, dacă vreți, să mai puneți puțin oțet de la tarhon – dacă vă place mai acrișoară – și atunci îi mai dați un clocot.

Noi facem ciorba de miel, de obicei, sâmbăta, ca să o avem gata pentru masa festivă din Duminica Paștelui. Înainte de a o pune pe masă, măsurăm din ochi cam cât se va mânca în acea zi, o înfierbântăm bine și amestecăm într-un bol vreo jumătate de borcan mare de smântână – musai de la țărani, de aia cu vreo 40 la sută grăsime – și vreo trei gălbenușuri de ou crude – tot de țară, dacă se poate, să dea gust și culoare ciorbei. Dregem ciorba cu smântâna cu ou – dar după ce am luat oala de pe foc, să nu cumva să fiarbă – și o punem în supiera pe care o vom duce la masă. Pe lângă toate mâncărurile grele de pe masa de Paști – drob, fripturi, ciolan fiert – ciorba asta e ca un vânt de primăvară. Unge gâtul și sufletul cu aroma mentolată a tarhonului și taie greața cu acreala oțetului, pregătindu-te curajos pentru fripturile ce vor să vie

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania