Dragii mei frati ardeleni care ca si mine sarbatoriti astazi Pastele: Va doresc un Paste fericit, linistit si sanatos! Florii fericite, celor care vor sarbatori Pastele duminica viitoare. Stay safe all of you.
Eu voi sarbatori de data asta Pastele mai ales in inima si in sufletul meu. Poate am sa ma uit la slujba de la televizor, poate nu. Vom fi acasa toata familia, impreuna. Voi vorbi la telefon cu mama mea. Am sa ma gandesc la toti cei care conteaza in viata noastra.
Dar mai ales am sa ma gandesc la tatal meu. Si la satul sau natal de langa Hunedoara, Rakozsd, Racastie. Pentru ca obiceiul nostru in fiecare an era sa mergem la slujba de Pasti de la biserica reformata din sat.
Fiecare familie din sat isi are banca lor in biserica. Cine mai stie de cate generatii. Toti din familia Balazsi stau in prima banca. In spatele lor vine familia Budai. Noi, Doboli, suntem in ultima banca. Poate pentru ca nu eram chiar asa de vaza in sat. Dimpotriva. Cine mai stie? Dar momentele in care m-am simtit cel mai mandru in viata mea au fost cele cand am stat la un loc cu ceilalti Doboli sau Doboly in banca familiei noastre. A Dobolestilor. Akos, Daniel, Tibor, Robert, doi Elek, si inca cativa la care nu le mai tin minte numele. Pe unii nu-i stiam de cat din vedere. Dar momentele in care le-am strans mana inainte sa ma asez in banca m-au facut – intotdeauna – sa ma simt parte dintr-un lant lung si continuu de Doboli, lant in care unii din ei se nascusera si crescusera pe vremea Imperiului. Acel lant continua acum si in America prin Michael si Alexander, baietii mei nascuti in New York.
De aceea, Husvet – Pastele este pentru mine despre continuitate, familie, si liniste. Despre cine sunt si cine vreau ca copiii mei sa fie. Despre – “sangele apa nu se face”. Despre momentul acela in care ne adunam imediat dupa slujba, afara in cerc la usa bisericii, ca preotul sa ne spuna fiecaruia in parte cateva cuvinte la plecare, iar noi sa ne uram reciproc “Aldott es Bekes Husvetot.” Urma apoi masa de pranz, cu nelipsitul drob de miel, si o dupa-masa linistita. Fara larma, fara circ. Doar noi intre noi, cei din familia noastra. Nu tin minte chefuri, petreceri, muzica, sau indopat cu mancare si bautura.
Lunea ne vizitam intotdeauna neamurile din Rakozsd, Racastie. La udat: “Kiskertemben jartam, egy kis rozsat lattam, el akart hervadni, szabad-e locsolni?” Cativa stropi de parfurm pe baticul doamnelor, caci toate purtau batic in acele vremuri. Si bineinteles rasplata: oua colorate, prajituri sa te lingi pe degete, dar mai ales cativa banuti, daca nu chiar bancnotele rosii de zece lei. Favorita mea intre neamuri a fost Zsuzsi, matusa lui tata, sora bunicului meu. Nu doar ca era extrem de nice, primitoare si bine dispusa, dar pentru ca familia ei era una cu avere, bancnotele de la ea erau din acelea cu Tudor Vladimirescu, daca nu chiar cu Cuza. Zsuzsi nu a avut nepoti, asa ca pe undeva m-am simtit (cand eram copil) si continuatorul ei, al intregii noastre familii.
In vremuri normale consideram toate aceste lucruri ca fiind date. „Chestii” obisnuite. Ele exista chiar daca nu facem mare lucru ca sa le perpetuam. Pentru multi nu este mare scofala sa mergem la biserica, sau sa ne intalnim cu restul familiei. Sau sa petrecem o duminica linistita impreuna. Sau sa ne vedem rudele mai in varsta si pe cele mult mai tinere ca noi, ca sa simtim ca suntem parte din acel lant continuu de generatii care exista in Ardeal cine stie de cate sute de ani si care va continua cat exista Pamantul nostru in univers.
Poate epidemia asta va pune un pic lucrurile in perspectiva aratandu-ne fiecaruia cat este de necesar si de important ca sa fim impreuna de Pasti cu altii care sunt ca noi. Caci dincolo de orice, poate cel mai important in viata este cine ne-am nascut si cine suntem. Despre – “sangele apa nu se face”, orice-ar fi.
Aldott Husveti Unnepeket Kivanok, Kedves Erdelyi Testvereim! Florii fericite, dragii mei frati ardeleni!
Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: Sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.