Un incendiu s-a produs joi seara la Mănăstirea Râmeț, din județul Alba, cel mai vechi aşezământ monahal ortodox din Transilvania. Potrivit informațiilor preliminare primite de la ISU Alba, incendiul a cuprins o magazie de lemne din incinta mănăstirii și se manifestă pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi. Acesta este al doilea incendiu în mai puțin de una an la Mănăstirea Râmeș, una dintre cele mai cunoscute din Transilvania. În 2019, un alt incendiu a avut loc la mănăstire, atunci fiind vorba de acoperișurile chiliilor.
Pentru stingerea și lichidarea incendiului, intervine Grupa Operativă din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență Alba, Detașamentul de Pompieri Aiud cu două autospeciale cu apă și spumă, lor alăturânduli–se și Serviciul pentru Situații de Urgență Teiuș.
Mănăstrirea a mai fost victima unui incendiu și în iulie 2019. Atunci focul a cuprins o suprafaţă de 400 de metri din acoperişul clădirii de chilii. Pentru a lichida incendiul a fost nevoie de intervenția a peste 100 de pompieri, lupta cu flăcările încheindu-se după aproximativ 14 ore. Cauza incendiului a fost atunci un scurtcircuit la un conductor electric defect sau izolat necorespunzător, din mansardă
Mănăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Ridicată în Munții Trascăului, pe lîngă râul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Mănăstirii”, bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puține taine. Se cunoaște cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crișul Alb în 1377. Acest element face din lăcaș unul dintre puținele biserici românești de piatră databile, poate, în secolul XIII.
Mănăstirea și biserica s-au aflat sub protecția lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca și a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea păstrează în registrul iconografic pictat in interiorul ei, una dintre imaginile rare ale episcopului unit al Blajului, Ioan Inocențiu Micu-Klein, ca protector al lăcașului de cult. Perioada zbuciumată a celei de-a doua jumătăți a secolului XVIII, marcată de luptele confesionale dintre români, cu acea răscoală pornită de călugărul Șofronie (străin de neamul valahilor ardeleni, după cum consemnează cronicile vremurilor), este consemnată de unul dintre călugării de-aici: „scris-am eu Silvestru monahu când au stricat necredincioșii mănăstirea de la Rîmet și cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sâmbătă spre pieirea loru”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, (1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotărăște transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desființată de comuniști, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secții de covoare.
Numele acestei mănăstiri este legat în mare măsură de cel al episcopului Emilian Birdaș de Alba-Iulia. În decursul episcopatului său a fost efectuată o complexă operație de ridicare a bisericii vechi cu 2 metri și 8 centimetri, (astfel fiind salvată de la distrugere) și concomitent a fost construită biserica nouă cu Hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, numită și Catedrala Munților Apuseni. Prea Sfințitul Episcop Emilian Birdaș a spus în acest context: ”Cele două biserici de la Râmeț vor grăi peste ani și veacuri despre credința poporului român născut creștin, despre iubirea de neam și glie strămoșească a fiilor lor, de unitatea tuturor în duhul dragostei creștine”.
Foto: ISU Alba
