Este de fapt vorba despre diferența dintre pamflet și fake-news. Pamfletul este o „specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care, de obicei prin limbaj violent, se condamnă defecte morale, concepții politice înapoiate, aspecte negative ale realității sociale etc.” (vezi Dicționarul limbii române pentru elevi, București, 2002, p. 400). Nu mai caut acum prin dicționarele pentru elevi să citez ce e o știre falsă…

Ceea ce doresc să subliniez este faptul că multă lume nu citește tot articolul. „Decât” titlurile. Și apoi se revoltă. Faptul că îți sar în ochi „nește” cuvinte scrise bold-uit (îngroșat, vreau să zic) și, eventual, italic (înclinat, cum ar veni vorba), nu înseamnă că știi ce a scris autorul.

Titlul nu are autoritate absolută asupra textului. Dimpotrivă. Treaba titlului este să atragă atenția asupra textului, inclusiv prin exagerare. În ultima vreme se merge pe ideea de interogație, care să pună mintea cititorului la încercare: „Ști ce a spus Daniel I. Iancu la examenul de licență, când a fost întrebat câte castre romane există în Dacia? NUUU? Atunci citește AICI!!!”. Mai există formulări de genul „afirmație” și „negație”. Nu insist…

Vreau să cred că oamenii citesc mai multe cuvinte din text decât cele expuse în titlu. Sau în primul paragraf. Că pot face diferența dintre un pamflet și un fake-news. Aici trebuie să ajungem, dacă nu suntem deja. Să citim. Să citim pamflete și să ne distrăm citindu-le. Să citim fake-news-uri și să ne prăpădim de râs, fiind conștienți de faptul că textele sunt fake-news-uri.

Și… nu în ultimul rând… un fake-news nu apare pe site-uri de știri credibile. Lăsați teoriile conspirației la o parte. Nu există. Nu există fake-news-uri pe site-urile credibile, vreau să zic. Astfel că, părerea mea este să filtrăm tot ce apare acum în on-line. Secretarii de redacție au dispărut. Locul lor a fost luat de cei care cred că știu totul și dau verdicte, atât în calitate de autor cât și de redactor, cenzor sau cum vreți să îi spuneți personajului care, de fapt, e același: autor, cenzor, (auto)corector, redactor-șef, director etc.

Noi, ca cititori și receptori de informații, trebuie să știm când fake-news-ul devine știre sau când așa-zisa știre e un pamflet. Părerea mea!

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.