De Ziua Internațională a Muncii, muzeologul și arheologul Mihaela Simion, de la Muzeul Național de Istorie a României, publică pe pagina de Facebook povestea unui contract de muncă din anul 164, al unui miner angajat la minele de aur de la Alburnus Maior (actuala Roșia Montană).
Muzeologul face trimitere la un studiu pe care l-a publicat despre tăblițele cerate de la Alburnus Maior, tăblițe în care s-a găsit și contractul menționat.
Două dintre aceste tăblițe, de o valoare istorică excepțională, se află în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.
“Muzeul Național de Istorie a României are privilegiul de a adăposti, în cadrul colecției de antichități greco-romane, două piese de o importanță istorico-documentară deosebită. Este vorba despre două tăblițe cerate (…) provenind dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane. Cele două tăblițe cerate deținute de muzeul nostru reprezintă piese de o valoare excepțională, având în vedere că una dintre ele este cea mai veche din întreg lotul cunoscut (…) iar cealaltă reprezintă una dintre cele mai complete și grăitoare surse istorico-documentare cu privire la dreptul muncii, în perioadă romană (…). Descoperirea acestora a fost prilejuită de revirimentul activităţii miniere în Transilvania, pe baze organizate, care a început în perioada domniilor Mariei Tereza (1740-1780) şi a lui Iosif al II-lea (1780-1790), în legătură cu creearea şi dezvoltarea Tezaurariatului Montanistic de către Imperiul Habsburgic. În acest context, în anii 1786, 1788, 1790, 1820 (1824?), 1854 și 1855, odată cu redeschiderea unor galerii miniere romane de la Roșia Montană, anticul Alburnus Maior, au fost descoperite întâmplător, de către mineri, un număr de peste 30 de astfel de “cărți de lemn” cerate, o parte dintre ele fiind distruse imediat după descoperire, datorită stării precare de conservare și a contactului cu aerul, iar altele dispărute. Documente epigrafice deosebite prin unicitatea şi prin abundenţa informaţiilor conţinute, cele 25 de tăbliţe cerate de la Alburnus Maior păstrate, oferă informaţii precise asupra realităţilor economice, a sistemului de habitat, a vieţii religioase şi a raporturilor juridice care guvernau comunitatea minieră de aici”, explică Mihaela Simion în studiul său, pe care-l puteți citi integral AICI.
Textul contractului de muncă din anul 164
„În anul când Macrinus şi Celsus (erau) consuli, ziua a 13-a înainte de calendele lui iunie, eu Flavius Secundinus am scris, solicitat de către Memmius, fiul lui Asclepius, care a declarat că nu ştie să scrie, ceea ce a spus el – anume că s-a angajat, închiriind munca sa în lucrări la minele de aur (ale) lui Aurelius Adiutor, începând din această zi până la idele lunii noiembrie ce vine (13 noiembrie), pentru 70 de dinari și alimente. Simbria va trebui să o primească la termenele stabilite; pe munca ce va trebui prestată vârtos și cu și cu putere arendașului scris mai sus.
Dacă fără învoirea arendașului Memmius ar vrea să se retragă ori să înceteze munca, el va fi obligat să dea, pentru fiecare zi câte cinci sesterți (numărați), opt ași (?); iar dacă apa (inundarea galeriei) va împiedica desfășurarea muncii, totul va trebui recalculat proporțional. Arendașul, dacă la termenul stabilit va întârzia cu plata, la penalizare identică va fi supus, după trei întârzieri.
Încheiat la Immenosum Maius., cu martori Titus (fiul) lui Beusas, poreclit și Bradua și Socratio (al lui) Socration
Semnată de
Memmius al lui Asclepios”
20 mai 164
Vă recomandăm să citiți și “Uimitoarea poveste adevărată și dovedită a unui CONTRACT DE MUNCĂ dintr-o îndepărtată lună mai a anului 164 A.D.”, scrisă de muzeologul Mihaela Simion pe pagina sa de Facebook.
(FOTO: MNIR, Marius Amarie)
