Nu știu dacă neapărat așa se mănâncă ciorba de salată peste tot în Cluj, dar eu așa am mâncat ciorba asta pentru prima – și dealtfel singura dată – la o colegă de facultate, clujeancă get beget.
Ciorbă de salată am facut în familie dintotdeauna. În Ardeal nu cred să fie familie care să nu aibă acest fel de ciorbă în repertoriul culinar. Dar o mâncam simplă. La colega mea am mâncat, însă, ciorba de salată cu bucăți de papară (omletă) în ea. Da, papară îi spuneam când eram eu și sora mea mici omletei – care, atunci ni se părea… o papară sofisticată.
Cum se face „Ciorba de salată ca la Cluj”
Mai întâi, ne trebuie niște slăninuță afumată – așa, cam de două degete lățime dintr-o tablă. Tăiem slănina bucățele mici și o punem în oala în care urmează să fierbem ciorba și o prăjim puțin. Eu folosesc o oală de patru litri și mâncăm cam de trei ori trei persoane. O să scoată puțin fum slănina – dați drumul la hotă! Înainte să aruncăm slănina în oală, însă, ne pregătim doi căței mai mari de usturoi, pe care îi tăiem bucățele mici – sau îi dăm pe răzătoare, cum ne place. Când slăninuța sfârâie destul de tare și a lăsat deja destul de multă grăsime în oală, aruncăm și ustoroiul mărunțit. Neapărat să avem un pahar de apă la îndemână, pentru că usturoiul nu trebuie să se prăjească deloc. Doar îl punem peste slăninuța friptă, amestecăm o dată și apoi turnăm apa peste. Completăm cu apă cam trei sferturi din oală, punem o linguriță de sare și dăm focul tare, să fiarbă apa.
Până când apa începe să fiarbă spălăm bine de tot două salate mai măricele – frunză cu frunză, să nu rămână cumva pământ – și apoi rupem frunzele în două, să nu fie foarte mari în ciorbă.
Când apa din oală fierbe destul de tare, punem, pe rând, salata. O să scadă imediat și va încăpea în oală fără probleme. Punem un capac și ne apucăm să facem „îngroșala”. La ciorba asta nu fac rântaș prăjit. Cred ca e destul că prăjim slăninuța. Așa că punem într-un bol o lingură mai mare de făină, o desfacem cu puțină apă să nu facă cocoloașe, apoi punem smântână – de casă, de la țărani dacă se poate – cam 400 de grame. Verificăm dacă s-a fiert salata, apoi punem din zeama fierbinte peste smântâna cu făină ca să subțiem și să încălzim compoziția, să nu se strângă smântâna în ciorbă. Turnăm totul în oală și amestecăm bine. Gustăm ciorba și mai punem sare, dacă mai e nevoie.
Mama și bunica mea pun (bunica punea…) – oblogatoriu!!! – în ciorba de salată mărar verde și puțin oțet. La ciorba asta merge și fără mărar, dar nu e greșit nici dacă puneți. Când am mâncat-o eu la Cluj era fără. Mai dați un clocot după ce ați pus smântâna și e gata.
E, dacă până acum e doar o ciorbă de salată, aici începe cântecul neaoș de Cluj. Faceți o papară – zisă și omletă – din câte ouă credeți că mâncați. Eu fac cam câte un ou pentru fiecare comesean. Două, dacă suntem flămânzi tare – dar nu mai mult, că, totuși, nu suntem la micul dejun. Prăjim papara frumos, pe amândouă părțile, apoi o scoatem pe o farfurie întinsă. O tăiem bucăți cam de-o îmbucătură și o împărțim în farfuriile adânci de ciorbă. Punem apoi zeama fierbinte peste papară. Lângă toată fantezia asta e obligatoriu un ardei iute murat – din acela puțin dulce, cum punem noi în Ardeal – și o pâine proaspătă – de casă, dacă tot veni vorba.
E o ciorbă de primăvară, dar care nu mai e chiar așa ușoară cum sunt supicile astea de verdețuri pe care le facem când dă colțul ierbii. E o ciorbă sănătoasă, de ține loc și de felul doi. Dar e bună rău de tot, pe cuvânt!
