La începutul lunii mai, Muzeul Astra din Sibiu prezintă publicului istoria ,,Maifest”-ului sau ,,Maialului” , cum este cunoscut în limba română, un vechi obicei în comunitățile săsești din Transilvania, care face parte din seria de ritualuri și ceremonii dedicate primăverii.

Luna mai avea o însemnătate aparte pentru comunitatea săsească din mediul rural și urban, spun specialiștii muzeului sibian, fiind celebrată ca o petrecere a tinereții și primăverii ce se ținea în aer liber, dedicată școlarilor sau Sfântului Grigorie (Grigorifest). Date despre celebrarea Maialului sunt cunoscute încă de la sfârșitul secolului al XIX –lea și începutul secolului al XX-lea cu precădere în mediul școlar, ca serbări ale elevilor.

„Așa cum însuși numele îl sugerează ,,Maial” (în limba română), ,,Majalis” sau ,,Maifest” (în limba germană), acesta este un vechi obicei care face parte din seria de ritualuri și ceremonii dedicate primăverii. Această sărbătoare era dedicată în special elevilor ca un ritual de inițiere cu natura reinviată, desfășurându-se în mare parte la începutul lunii mai. Elevii școlilor germane asteptau cu nerăbdare sărbătoarea ,,Maial”, pe care o pregăteau din timp învățând cântece și dansuri populare. Organizați în grupuri, școlarii străbăteau străzile localității până la locul de desfășurare al Maifestului. Petrecerea avea loc în aer liber, în spații special amenajate la marginea localităților, cum ar fi Pădurea Dumbrava din Sibiu sau Pădurea Breite din Sighișoara. În Tunișor, astăzi cartier al orașului Sibiu, Maialul se desfășura în a treia zi de Rusalii, la marginea localității, în locul numit Zăvoi, pe un teren frumos plin cu mesteceni. Sărbătoarea începea în jurul orei 11.00 și se desfășura până spre înserat. Copiii se adunau la școală, îmbrăcați în haine festive de duminică, iar fiecare clasă avea o pancardă. Alaiul era însoțit de fanfară până la locul în aer liber. Părinții aduceau în coșuri mâncarea. Mulți își păstrau pentru această sărbătoare ultima bucată de cârnaț afumat, conform spuselor doamnei Elisabeth Rosenauer. Sărbătoarea s-a ținut până la începutul celui de-al doilea război mondial și a fost reînviată în ultimii ani și apoi practicată de școlile și liceele germane. A rămas astfel o petrecere școlară, bun prilej de dansuri și parade ale portului popular, dar și cu jocuri distractive”, explică specialiștii Muzeului Astra.

(FOTO CREDIT: Muzeul ASTRA)

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania