Despre muzee… Sau cum am ajuns de râsul lumii…

Râsu’ lumii a fost o revistă de umor apărută în județul Hunedoara în anul 1990. Or mai fi fost și altele prin țară. Nu asta este important. Important e faptul că în acea revistă, nu mai știu numărul și data, mi-a apărut un banc. Bineînțeles cu semnătura mea. Suna ceva de genul: „Ea: Iubitule, aș vrea să fac ceva ce n-am mai făcut niciodată! El: OK. Șterge praful de pe televizor!”.

OK. Înainte să dați cu pietre țin să menționez faptul că recunosc că bancul a fost cam misogin, dar eu nu aveam nici măcar 18 ani și libertatea de exprimare nu era îngrădită. Fusese chiar dezgrădită cu câteva luni în urmă. Prin urmare bancul, care nu a fost inventat de mine, a fost publicat în Râsu’ lumii. Mai mult, eu am ajuns un fel de vedetă în liceu. Publicasem deja un banc inventat de alții.

Dar să trecem la lucruri mai serioase. Gen muzee. Care au devenit, în ochii opiniei publice, un fel de chestie de luat la mișto. Nu există zi în ultima perioadă în care să nu citesc un banc despre cum se vor redeschide muzeele după 15 mai 2020. Sunt amuzante. E normal să fie amuzante, că doar de aia îs bancuri. Dacă ar fi necrologuri, ar trebui să fie triste.

Părerea mea este însă că s-a ajuns la extreme, ceea ce nu e bine. Pentru mine, care chiar lucrez la un muzeu (mai precis la Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva), glumele despre muzee mă amuză inițial, apoi… parcă totul devine altfel. La fel este și cu glumele despre alpinism. Nu că aș fi eu alpinist. Sau despre orice fel de activitate care va fi permisă după 15 mai 2020. Nu am văzut glume despre tenis, spre exemplu. Dar muzeele au ajuns de râsul lumii. Se deschid primele, așa că vom avea cozi imense la casierie. Îmi și închipui mii de turiști care să stea la rând până în centrul pietonal al Devei. Zeci de autocare. Flux continuu. Eventual și noaptea.

…Știu că exagerez. Dar și restul lumii exagerează când face glume despre faptul că prima dată s-au deschis (sau se vor deschide, sper) muzeele și nu cârciumile, parcurile etc. Despre supermarketuri nici nu mai amintesc.

Ceea ce îmi doresc, sincer, e să avem cozi la intrarea în muzee. Nu se va întâmpla, zic eu, la toate muzeele. Dar o să ne relaxăm și o să intrăm în normal. Mai precis o să facem glume și pe seama altor instituții! Și asta e o glumă!!!

Daniel I. Iancu