Facem o pauză de la atâta aventură și vă propun cu mult calm și extrem de multă înțelepciune un alt tip de cunoaștere. Am realizat că multă lume, din afara domeniilor în care prestează, se preocupă în ultimii ani de istorie. Mai precis de fotografia documentară. Este un demers extrem de benefic. Dar în același timp și extrem de facil.
De aceea vă propun să luăm azi o pauză de la mult prea serioasele și academicele descrieri de trasee prin Transilvania și să ajungem la un ghid turistic. În jurul Munților Apuseni (Editura Meridiane, București, 1967). Textul a fost redactat de M. I. Pascu, schițele și hărțile de către V. Ionescu, V. Marinache și M. I. Pascu, iar ilustrațiile și coperta de D. Băiașu.
În volum este vorba „despre Munții Apuseni, despre căile de pătrundere spre lumea aurarilor și despre împrejurimile ei” (p. 5). Împrejurimi despre care s-a scris „mai puțin decît ar fi meritat să se scrie”. „Este drept, pagini de mare frumusețe au ieșit de sub pana inspirată a lui Geo Bogza, dar Țara de piatră, document și participare afectivă, este mai puțin un îndreptar pentru acela ce, cu emoția lecturii, ar dori să încerce și emoțiile realității”.
Nu o să insist asupra textelor, care sunt mult prea descriptive. Nici măcar nu o să mai citez din ele, pentru că, după aproximativ 53 de ani, lucrurile s-au mai schimbat. Iar cei care au circulat în ultimele decenii prin zona Apusenilor cunosc acest fapt. Ceea ce doresc să aduc în față e modul cum era văzută la 1967 această zonă. Fotografiile lipsesc. În schimb sunt prezente aproape la fiecare filă hărți și ilustrații grafice (desene). Nu sunt comice, ci uneori au valoare de document istoric. Document istoric perceput din prisma desenatorului ilustrator. Unele aspecte sunt omise. Alte elemente poate că sunt excluse intenționat din perspectivă artistică sau mediatică. Nu dă bine să apară într-un desen o țeavă de gaz.
Cele 40 de ilustrații din volumul În jurul Munților Apuseni, la care se adaugă coperta 1 și o hartă, redau obiective și peisaje nu numai din jurul formațiunilor geologice anterior menționate, ci și din interiorul lor. Când spunem interior ne referim atât la suprafața teritoriului (mai precis trasee care leagă diferite localități, gen „Alba Iulia – Dr. Petru Groza” sau „Turda – Cîmpeni” etc.), dar și la străfundurile lui, cum ar fi elemente legate de geologie, etnografie, istoriografie etc.
Dar vă las să descoperiți singuri ilustrațiile de acum 53 de ani referitoare la Transilvania mea…