Mai zilele trecute m-o pus Necuratul, Nenumitul, Neisprăvitul să dau publicității un material cu fotografii vechi. Despre Orăștia și împrejurimile ei de la final de secol XIX și început de secol XX.

Pentru cei care nu pricep, un material inedit e unul care nu a mai fost publicat niciodată. Faptul că achiziționezi cu 30 de euro o vedere de pe net nu înseamnă că acea vedere are valoare din punct de vedere istoriografic, mai ales dacă nu este „circulată”. Faptul că furi poze postate de alții pe net nu înseamnă că ce ai pus tu pe pagina ta de … ce-o fi… nu devine document istoric fără câteva date și explicații care să însoțească poza. Iar explicațiile nu se identifică la prima vedere sau imediat după ce te-ai trezit din somn.

Ca să încadrezi o fotografie în contextul epocii la care a fost realizată și apoi publicată este necesară o muncă de minisisif. Când ai impresia că dai de capăt, capătul se desparte în două. Nu spun că eforturile colecționarilor particulari sau a pasionaților de istorie nu au valoare. Dimpotrivă. Fără colecționari istoria ar fi mult mai săracă. Doar că adevărații colecționari sunt și istorici, chiar dacă nu au studii în domeniu. Dar oferă informații despre imagine, despre locuri, clădiri sau personaje care au fost surprinse în instantaneu.

Părerea mea este că îți poți descoperi adevărata pasiune (cum ar fi istoria) după ce zeci de ani ai făcut cu totul altceva. După ce ai făcut studii în domenii economice, medicale, militare, geologico – geografice sau chiar umaniste (gen arhitectură, lingvistică, filosofie etc.). Dar nu mai poți da verdicte. Nu mai poți profesa în domeniu. Am observat însă în ultimii ani că unele persoane devin un fel de lideri în cercetarea din domeniul (sau domeniile conexe) istoriei. Printre care se regăsește și cercetarea fotografiilor ca document istoric.

Pasiunea pentru istorie ca atare este de apreciat și trebuie încurajată. Interpretarea fotografiilor din punct de vedere științific este însă cu totul altceva. Mai grav este faptul că unele poze ajung repere pentru oameni fără o minimă cultură istorică. „S-o scris la gazetă!”. Acesta este argumentul principal al celor care nu au citit nicio carte de istorie la viața lor…

Dar să revin la subiectul răbufnirii mele. În urma unui material decent și fără niciun fel de conotații naționaliste, respectiv câteva poze cu Orăștia și împrejurimile ei de la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, am ajuns să fiu catalogat drept un iredentist maghiar sadea. Transcriu textul acuzator așa cum a fost scris. Adică fără diacritice: „In timp ce toti oamenii normali comemorează centenarul Tratatului de la Trianon, in presa hunedoreana iredentistii incuibati la Muzeul Civilizatiei Daco-Romane din Deva continua evocarea nostalgica a vremurilor defunctului imperiu Austro-Ungar otravind presa hunedoreana cu propaganda lor nostalgic – iredentista (fără punct la final, n.n.).

Numele meu este Iancu. Sau vorba marelui James Bond: „Iancu. Daniel I. Iancu”. Îmi asum numele și îmi semnez articole cu el. Habar n-am cine este cel care semnează „Gandire cu premeditare”. Știu și mă autodenunț când afirm că în numele respectiv există premeditare, dar nu există gândire. Cer să fie luate măsuri. Este părerea mea.

Dar să trecem la analiza de text, pentru că este delicioasă. În primul rând sus-numitul „Gandire cu premeditare” nu cunoaște diferența dintre „comemorare” și „aniversare”. Bine. Majoritatea politicienilor nu o știu. Comemorarea este strict legată de un eveniment trist. Aniversarea ține de lucruri care te fac să sari în sus de bucurie. Revin cu textul publicat mai sus. „In timp ce toti oamenii normali comemorează centenarul Tratatului de la Trianon, in presa hunedoreana iredentistii incuibati la Muzeul Civilizatiei Daco-Romane din Deva continua evocarea nostalgica a vremurilor defunctului imperiu Austro-Ungar otravind presa hunedoreana cu propaganda lor nostalgic – iredentista”.

Să le luăm pe rând. După cum spune autorul de la început eu nu sunt un om normal. Aici nu pot să-l contrazic. Pot doar să spun că „aniversare” și „comemorare” nu sunt sinonime. Nu te poți duce cu o coroană de mort la o zi de naștere a unui prieten, la fel cum nu poți spune „La mulți ani” când participi la parastasul de șase săptămâni al unei cunoștințe. Până aici lucrurile sunt simple. Trecem mai departe. Fiind un „iredentist incuibat” (un fel de bugetar de lux plătit pe ascuns și de statul maghiar, care stă bine-mersi într-un cuib – zic de mine, nu de statul maghiar), scopul meu în viață este să ascund adevărul istoric și să mă dedau la tot felul de lucruri necuviincioase, precum muncitul peste program, muncitul în afara programului de muncă aprobat de Guvern, muncitul în timpul somnului (când visez noaptea ce o să muncesc a doua zi), muncitul tot timpul etc.

Însă nu mă poate acuza nimeni de nimic. Chiar dacă o face, o face pe barba lui. Sau, mă rog, pe barba lui „Gandire cu premeditare”. Solicit pe această cale organelor statului identificarea numitului „Gandire cu premeditare” pentru a aduce dovezi că mai jos-numitul Daniel I. Iancu este un iredentist maghiar angajat la Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva.

Mulțumesc anticipat!

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.

4 COMENTARII

Comments are closed.