V-am mai povestit eu aventurile mele cu echipa de la TVR 1, cu filmările de pe cetatea Bănița, când i-am rătăcit la coborâre după ce-i dusesem bine la urcare. Exclusiv în România. Sunt convins că sunteți convinși că exagerez. Dar hai să vă povestesc ce am pățit cu aproximativ aceeași echipă pe data de 22 iunie 2020.

Apropo! Eu am o chestie care ține de numerologie. Sunt născut pe 13 iulie. Nu contează anul, dar începe cu 1 și se termină cu 3. Mi-am susținut doctoratul pe 1.3.2013. Când am fost operat de apendic m-am internat pe data de 26 mai (un multiplu de 13 cum ar veni), am stat în salonul 13 din Spitalul Județean din Alba Iulia. Vizavi era hidrantul cu numărul 31. Am fost externat fix după 19 zile, la ora 13 și 13 minute. Așa scrie pe bilet. Nu știu ce caută cifra 19 în ecuația asta.

Dar să revenim la cifra 22. Actualmente stau în apartamentul 22, dintr-un bloc oarecare. Că înainte stăteam într-un bloc oarecare, et. 1, ap. 3. Apartamentul pe care îl va moșteni Mihnea se găsește pe un bulevard grandios din Deva. Blocul are numărul 13.

Deci! Cei de la TVR 1 mă sună într-o zi, că au nevoie de mine. Ciudat. Chiar am crezut că experiențele anterioare le-or fost de ajuns. Poți să refuzi participarea la o emisiune gen Exclusiv în România? Nu. Mai ales că de data asta venea și Cristian Tabără, fizic și personal. Am zis da, fără să gândesc. Numai că și cei de la TVR 1 s-or prins că eu nu le știu pe toate și l-or chemat pe Florin Dobrei, să mai dreagă din pocinoagele pe care le-oi face eu. Florin Dobrei e profesor pe la două universități. Momentan.

Și vine profesorul Dobrei și mergem noi, cam o zi, pe la bisericile de piatră din Țara Hațegului despre care o să vă povestesc altă dată. Gen Streisângeorgiu, Strei și Ostrov. Am recitit cărți să par deștept la televizor. N-am dormit toată noaptea de emoții. M-am dus cu oamenii la filmare…

Am filmat. Către după-amiază, că și cam dădea să plouă, oamenii se oferă să mă ducă înapoi acasă. Eu, ca un bun samaritean, le spun să mă ducă doar până la Hațeg, că de acolo sunt ditamai autobuzele până la Deva. Mda!!! Am coborât lângă un supermarket, căruia nu-i dau numele că nu-s plătit. Am întrebat o doamnă de unde să iau autobuzul spre Deva. Mi-a explicat că de la celălalt supermarket, căruia nu-i dau nici lui numele, că nici el nu m-a plătit.

M-am deplasat la fața locului și am așteptat vreo 45 de minute. Mai trebuia să aștept vreo cinci și ajungea și autobuzul corespunzător. La un moment dat văd un autobuz care se deplasa în mod corespunzător. Adică spre Deva. M-am holbat un pic la placa de pe parbriz și am decis să-i fac semn să oprească. Șoferul, om de treabă, chiar o oprit.

…Din acel moment a început panica!!! Pentru mine. Când am dat să iau portofelul din rucsac… mi-i s-a uscat gâtul. Nu aveam portofelul la mine deoarece îl uitasem acasă de dimineață. Oamenii din autobuz se uitau dezaprobator la mine. Eu, cu tupeu, îl întreb pe domnul șofer cât costă un bilet. 12 lei. 12 lei??? O avere. De unde să fac eu rost de 12 lei pe loc? Norocul meu este că îs tolomac și cum uit portofelul acasă, mai uit și bani prin tot felul de pantaloni pe care îi port pe dealuri. Cu bancnote, cu monezi de 50 de bani, am făcut de un bilet.

Credeți că acesta este finalul fericit? Vă înșelați. M-am aburcat în mașinărie și, cu masca pe față, am respectat distanța socială față de ceilalți pasageri. M-am așezat comod deasupra roților din stânga spate. Am închis ochii, convins fiind de faptul că o să dorm buștean până la Deva. Deșertăciune, numele tău este transportul în comun. Că nici n-am apucat să ațipesc. Doar ce închisesem un pic ochii. Un bubuit asurzitor m-a făcut să cred că sunt în pat și cineva o dat din greșeală televizorul mai tare.

Dar nu! S-o spart o roată la autobuz. Exact dedesuptului locului pe care m-am așezat eu. Cât ghinion poți să ai într-o singură zi? Mult!!!Că șoferul nu avea nici cric și cred că nici roată de rezervă. În schimb am găsit vulcanizări deschise. Din păcate nici ele nu aveau cric. Am fost ultimul pasager care a coborât din autobuz. Mi-a spus că din cauza mea s-a rupt roata la autobuz..

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.