Pentru cei mai mulți a fost doar o știre teribilă. Pentru ele, a fost o realitate cruntă. O realitate pe care o trăiesc de 14 ani.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

STIRILE TRANSILVANIEI readuce în atenția publică o poveste sfâșietoare și face apel la toți cei care pot și vor să o ajute pe Melissa.

În 26 mai s-au împlinit 14 ani de la tragicul accident al Melissei de la Serbările Devei, din Piața Cetății. Atunci când un tobogan gonflabil s-a desprins de la pământ în timp ce două fetițe erau pe el. Una dintre ele a scăpat cu răni mai puțin grave, dar viața Melissei a fost distrusă pentru totdeauna. În urma accidentului a rămas cu o hemipareză pe partea stângă, cu 80% din creier din partea dreaptă extirpat și o bucată din cutia craniană lipsă.

Melissa a fost un copil normal. Un copil frumos și plin de viață. O fetiță de patru ani cu viitorul în față. Era la grădinița germană a Colegiului Național “Decebal” din Deva, iar mama ei voia tot ce era mai bun pentru ea. Școli bune și un viitor frumos.

“Așa am început noi viața” – explicație foto mama Melissei
“Am crescut – 2 anișori” – explicație foto mama Melissei
“Înainte de accident cu câteva luni” – explicație foto mama Melissei

De atunci, din 26 mai 2006, totul a devenit un calvar. Acum, la 18 ani, Melissa abia poate merge singură, mănâncă “binișor” de una singură, are probleme neurologice, probleme locomotorii, plânge mult pentru că nu poate avea o viață normală și suferă de anxietate cronică. A făcut 10 clase de școală ajutătoare pentru copii cu dizabilități, iar din septembrie va merge la școala profesională.

Mama ei a renunțat la tot. La carieră, la orice însemna viața ei de până atunci. Singurul ei scop, de 14 ani, e să aibă grijă de Melissa. Trăiesc din ajutorul de handicap și din remunerația mamei ca asistent personal al Melissei. Tatăl a abandonat lupta la patru ani după accident, astfel că, din 2010, au rămas doar ele două. Le mai trimite, din când în când, bani. Sume mici.

Claudia, mama Melissei, a retrăit, cu o durere sfâșietoare, cele mai cumplite clipe din viața ei. Și a povestit, ca și cum totul ar fi fost ieri, momentul accidentului și ce a urmat după.

“In 26 mai 2006 am mers împreună cu fiica mea, Melissa, în vârstă de 4 ani și 4 luni, la Serbările Devei. Acolo, fiica mea a văzut un tobogan gonflabil și a vrut să se dea pe el.

“Aici a început coșmarul” – explicație foto mama Melissei

După circa 5 minute, toboganul s-a desprins din amplasare (deoarece nu era bine ancorat) și a aruncat-o de la 12 metri, în cap, pe ciment. Am privit neputincioasă cum fiica mea cade și am auzit un zgomot îngrozitor când s-au izbit cu capul de ciment. Din clipa aceea a început coșmarul nostru… Oamenii mi-au adus-o pe Melissa în brațe, iar ea era inertă, cu viața… buzele fiind-i vinete și fața era vânătă. Atunci eu i-am făcut respirație gură la gură și strigam după ajutor. La fața locului nu era nici o salvare sau un cadru medical, deși era un eveniment care necesita asistență medicală. În toată agitația și disperarea de la fața locului, un om s-a oferit să ne ducă cu mașina personală la spital. Pe tot parcursul drumului către spital, i-am făcut respirație gură la gură. Când am ajuns la spitalul Deva, la urgență, doctorii au spus că datorită faptului că i-am făcut respirație gură la gură, a înviat, dar este într-o comă profundă. Doctorii au decis că este un caz foarte grav și că nu au aparatură necesară (nici mască de oxigen) și au sunat la spitalul din Timișoara pentru a veni cu elicopterul sa o ducă acolo. Cei de la Timișoara au refuzat pentru că, din spusele medicilor, nu mai avea nici o șansă să supraviețuiască. Atunci medicii de la Deva au sunat la SMURD Târgu Mureș și domnul doctor Arafat a venit cu elicopterul la ora 19:30 pe stadionul din Deva și a preluat-o, transportand-o cu elicopterul la Târgu Mureș. După ore lungi de agonie, suferință și durere, am ajuns la spitalul din Târgu Mureș. Când am ajuns acolo, mi s-a spus că le pare foarte rău, dar nu va supraviețui. Atunci am simțit cum cade cerul peste mine și m-am prăbușit inconștientă la pământ. Au mutat-o pe ATI și au conectat-o pe aparate și au spus că “de aici doar Dumnezeu va ști ce se va mai întâmpla”. Timp de 2 săptămâni, doctorii îmi spuneau zilnic că nu au ce să îi facă Melissei pentru că creierul este inundat în sânge iar în partea dreaptă a capului, creierul este ieșit afară din cutia craniană. Îmi amintesc că avea capul foarte umflat și avea o pungă neagră pe cap pe care scria “Nu atingeți”. Cu rugăciuni fierbinți către Dumnezeu, după 2 săptămâni, doctorii au decis că pot să îi extirpeze creierul mort și să îi refacă cât pot din cutia craniană spartă, dar șansele să supraviețuiasca sunt zero. Operația a durat mult și nu pot să vă spun în cuvinte starea mea de atunci. Deși Melissa era în comă profundă, înainte să intre în sala de operație, a lăcrimat… După ore lungi de așteptare, a ieșit din operație cheală, galbenă pe tot corpul și rece că gheața. A început așteptarea. După câteva zile a deschis ochii. Nu vorbea, nu știa ce se întâmplă în jurul ei, nu era prezentă.  Doar reacționa pe valorile aparatelor la vocea mea. Cu timpul a început să scoată sunete, cuvinte neterminate. A trebuit să învețe totul de la zero: cum să mănânce, cum să vorbească, părțile corpului și tot ceea ce înseamna viața. Cu ajutorul lui Dumnezeu și al medicilor foarte buni de la Târgu Mureș, după 2 luni și jumătate de spitalizare am mers la Băile Felix la centrul de recuperare și am început recuperarea, deoarece nu putea umbla și nici nu putea sta în șezut. Am revenit acasă, la Deva, după 3 luni și jumătate petrecute în spital și la recuperare, iar de atunci, timp de 14 ani, zilnic ne luptăm să ne facem cât putem mai bine pentru a duce o viață cât mai normală”, a povestit Claudia, mama Melissei.

Așa arăta Melissa la luni bune după accident

De la accident, Melissa a suferit șase operații și sute de zile de recuperare medicală. Corpul ei nu s-a dezvoltat normal. Un picior și o mână i-au fost mai scurte, vederea i-a fost afectată grav, are dereglări hormonale. Are permanent nevoie de dispozitive medicale, de recuperare medicală și oxyoterapie. Ca să meargă cât de cât normal, mai are nevoie de trei operații la piciorul stâng și la șold și de luni întregi de recuperare. Dar toate acestea înseamnă costuri mari. Statul suportă doar o parte din cheltuieli. Mama Melissei a bătut la toate ușile pe unde a știut. Au mai ajutat-o autoritățile locale. În instanță a câștigat despăgubiri de 4000 de euro și o pensie lunară, pe viață, de 500 de lei de la proprietarul toboganului, un antreprenor din  Oradea, cel care a fost responsabil pentru accidentul Melissei. Deși Judecătoria Deva nu i-a dat câștig de cauză. A câștigat la Curtea de Apel Alba-Iulia. Dar nu a văzut niciodată niciun ban de la omul din Oradea. Nu a putut fi executat pentru că… nu avea nimic pe numele lui.

Dorința cea mai mare a Melissei este… să se plimbe prin oraș cu prietenii. Pentru asta ar avea nevoie de cel puțin 20.000 de euro, pentru operațiile la picior și șold și recuperarea pre și port operatorie.

STIRILE TRANSILVANIEI face apel la toți cei care pot și vor să o ajute pe Melissa să ducă o viață cât de cât normală. La toți cei care pot și vor să o ajute pe Melissa să se plimbe…

Donațiile se pot face în contul

RO19BTRLRONCRT0542271801

deschis la Banca Transilvania

pe numele Pricope Melissa Ioana

Melissa, după una dintre cele șase operații
Melissa, la 18 ani
Melissa și mama ei, Claudia

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania