Am discutat cu mama candva prin aprilie despre experienta epidemiei. Nu atat despre masurile concrete care s-au luat, cat au fost ele de bune sau de rele, dar mai ales despre filosofia care a stat la baza lor. Despre ce au crezut conducatorii ca este nimerit sa le ceara oamenilor sa faca pentru a trece prin criza. Pe de-o parte. Si despre cum au reusit (si reusesc) oamenii sa treaca prin ea. Pe de-alta parte.

Am ajuns la urmatoarea idee ca o concluzie generala: Totul mi se pare ca se aseamana mult cu modul in care eu am inteles sa trec prin perioada dificila din facultate – extrem de multe privatiuni, strans din dinti si masele, multe activitati impuse si fara nici un Dumnezeu, plictiseala din abundenta, lipsa de motivatie. Am trecut prin toate astea ca student ca sa-mi dau seama in final ca am ajuns cam tot acolo unde au ajuns si cei care au luat lucrurile un pic mai – come si dice? – asa mai lejer, mai respirabil, mai normal, fara sa scrasneasca atat din dinti. Este una din vorbele pe care un vechi amic de facultate mi-o repeta mereu: “vezi, Elek, tu ai invatat ca un descreierat, dar tot acolo suntem acum amandoi.”

Perioada comunista ne-a bagat tuturor in cap ideea ca lucrurile trebuie facute intr-un singur fel. Si anume in felul dur. Cel nemilos si neomenos. Ca pentru a ajunge undeva trebuie neaparat sa rabzi de foame, frig, plictiseala, si sa trudesti pana ti se termina orice dram de entuziasm facand lucruri repetitive si fara nici o finalitate. … Ca cheia succesului este numai in stransul cat mai tare din dinti. Trebuie sa respectam reguli si protocoale unice si de necontestat, caci altfel nu se poate.

Eu gasisem chiar si un model pentru toata filosofia asta: alergatorul ceh Emil Zatopek, cel care a castigat tripla 5000m, 10000m, si maratonul la nu stiu care Olimpiada. Motto-ul lui Zatopek a fost: “ma va bate acela care se antreneaza mai mult ca mine”. Pentru ca am fost fascinat de el, motto-ul meu a devenit: “ma va intrece acela care strange mai tare din dinti ca mine.”

Si am strans din dinti in facultate pana am ramas fara molari.

… Am tras de filosofia asta pana – prin sa fi fost 1994?, cand am mers pentru prima data in Suedia cu o bursa de cercetare. Am vazut atunci ca intr-o lume libera nu exista corelatie intre a fi productiv / eficient si stransul din dinti. Dimpotriva. Stransul din dinti te face neproductiv, necreativ, si plictisitor. Te face sa fii o persoana neinteresanta si care nu are nimic de adus la masa comuna. Mai rau, te face cam in doua, trei saptamani sa-ti pierzi motivatia si increderea in tine insuti.  

Am inceput tot atunci sa-mi pun problema eficientei, a productivitatii mele. Si am inceput sa fiu fascinat de creativitate …

I-am zis mamei mele ca nu prea vad nici o diferenta intre ce au cerut guvernantii din Romania oamenilor sa faca si ce le-ar fi cerut probabil Ceausescu. N-am de unde sa stiu asta, speculez desigur, dar ma gandesc ca Ceausescu ar fi facut acelasi lucru: stat in casa, amenzi, militie, ungurii care stau la panda sa fure tara, militari si servicii in spitale … Si ce ar fi facut lumea? Pai cam acelasi lucru ca si acum: ar fi strans fatalist din dinti lamentandu-se la nesansa …. in loc sa incerce sa fie creativa.

Noi am trecut la New York printr-o epidemie de vreo suta de ori mai rea decat cea din tara. La propriu. Totusi, nu am fost nici in carantina, nici blocati in casa, nici amendati de politie. Ni s-a recomandat sa iesim zilnic din case ca sa nu intram in “cabin fever”, adica acea stare de nervozitate pe care o ai de la prea mult stat in casa. New York este acum intr-o stare mult mai buna decat alte state. Nu au mai fost decese in county-ul meu de vreo cateva zile, iar numarul infectarilor scade in fiecare zi. Este totusi o performanta dupa ce am fost intr-o situatie similara cu a Italiei sau a Spaniei.     

Ce mi-a crescut un pic moralul au fost incurajarile permanente care au venit pe diverse cai, inclusiv preocuparea liderilor locali de a introduce masuri tolerabile pentru populatie. A fost rapid clar ca masurile draconice vor putea fi pastrate doar pe perioade scurte de timp.

Am facut in timp chiar o lista cu lucrurile pe care lumea le-a inventat de cand a inceput criza. Ca substitut la stransul nesfarsit din dinti.

Deci, sa incep: predatul cvazi-generalizat prin zoom, webcast-uri peste webcast-uri pe te miri ce teme, sirul de masini pentru urarile de ziua nasterii, spectacole online peste spectacole, mesajele de felicitare postate pe lawn-ul caselor, steagurile la case cu mesaje de multumire la medici, soferi, postasi etc., masinile automate pentru food delivery – de exemplu, cele care deliver pizza in Ann Arbor, Michigan, cartile gratis date de edituri, manualele gratis, cercurile gratis prin zoom organizate de librariile locale (yoga, cluburi de citit), crosurile virtuale – eu ma gandeam daca sa ma inscriu la crosul de 133 de mile (distanta din Manhattan pana in Montauk, punctul cel mai estic al Long Island). etc. etc. … si nu in ultimul rand, pentru ca am vazut atatea lamentari ca nu exista serbari scolare … parada cu coloana de masini a celor care termina liceul, asa cum se face la noi la nunta. 

Asa ca am trecut cu totii si trecem in continuare printr-o situatie nefericita. Nu zic ca nu ar fi fost. Dar sunt surprins sa vad ca dupa treizeci de ani continua aceeasi filosofie pe ambele parti: privatiuni cat cuprinde impuse prin amenzi, politie, armata si servicii – si pe partea cealalta, strans (din belsug) din dinti.

Sa speram cu lucrurile vor sta altfel in curand, sau spus pe romaneste ca va apare vaccinul cat mai repede, caci pana atunci nu cred ca iesim din toata nenorocirea asta.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania