Eu nu inteleg nimic din ce se intampla in media romaneasca.

Am pus, iata, doua linkuri:

Primul este stirea de aici, din America. Ziarul New York Post prezinta un video clip cu o femeia, care a luat alteia papucii din picioare. Ziua in amiaza mare. Articolul explica apoi faptul ca cea care a facut asta este bolnava psihic, si nu-si luase medicamentele in acea zi. De fapt in clip, faptasa se dezbraca goala-pusca dupa ce i-a luat papucii femeii. O situatie medicala nefericita. Femeia nu este arestata, asa cum se intampla cu hotii, ci este preluata de pompieri, care aici joaca si rolul de paramedici in cazuri de urgenta, cand suni la 911.

https://nypost.com/2020/07/08/woman-steals-pedestrians-sneakers-strips-naked-in-nyc/?fbclid=IwAR1czh2DcW_r3tTNPHdaymv69rfJHJL1VEW_SrP0wuSpCrR9DAnKS8j2M38

Si apoi uitati-va la al doilea link, emisiunea Andreei Cretulescu pe 9 iulie 2020 la RTV. Dar mai ales ascultati ce spune dansa. Video-ul este cel de la New York Post, dar trunchiat. Se opreste la momentul cand vine masina de pompieri. Dar fiti mai ales atenti la retorica dansei: am ajuns asa de flamanzi in SUA, incat ne luam unii altora papucii din picioare. Repeta de cateva ori afirmatia cu foametea din Statele Unite.

Situatia in America este intr-adevar dificila fata de cum a fost ea la inceputul lui martie 2020, cand bursa ajunsese la peste 29.000, cel mai inalt nivel vreodata. Mai exact 29.551 pe 21 februarie 2020, cu o rata a somajului de 3.5% in septembrie 2020. Cea mai mica in cincizeci de ani. Odata cu pandemia insa somajul a crescut la 21 de milioane (nu 40 de milioane cum spune doamna Cretulescu in emisiunea dansei), ca acum sa scada la 17.8 milioane, adica la 11%. Somajul va continua sa scada pentru ca toti angajeaza. Economia este sanatoasa, atata doar ca a trebuit oprita. Dar nu exista motive pentru o criza economica, bursa nu este “umflata” artificial, nu exista dezechilibre structurale. Multa lume sufera acum, dar nu este deloc ceea ce ne spune doamna Cretulescu in emisiune dansei.

Ce face doamna Andreea Cretulescu in emisiune (ma refer la cea cu clipul postat mai sus) este altceva decat minciuna. Asa ceva eu n-am vazut niciodata. Am vazut din belsug lume mintind cifre sau redand fapte inexacte din memorie. Dar sa te folosesti premeditat de un video clip trunchiat, ca sa faci un argument care nu exista …

De ce? Ca sa umblam desculti pe strada, noi astia din New York City, ca poate ne fura cineva papucii in timp ce cascam gura pe strada? Ce am vazut la RTV ieri, nu am mai vazut niciodata nicaieri. “Everyone is entitled to his own opinion, but not his own facts” a spus senatorul Daniel Patrick Moynihan.

Clipul vine pe filiera romaneasca pentru ca are subtitluri in romaneste. Sa nu dam convenabil vina pe Sputnik si pe rusi, ca doamna Andreea Cretulescu nu este rusoaica si nici unguroaica.


Ce ne spun expertii

Am sa ma bazez in continuare in ceea ce scriu pe cartea “Network propaganda. Manipulation, disinformation, and radicalization in American politics” de Yochai Benkler, Robert Faris, and Hal Roberts. Cartea a fost publicata in 2018, include studii bazate pe date recente, si a fost scrisa de un profesor si doi cercetatori de la Universitatea Harvard. Ea se refera desigur la politica americana, dar unele observatii pot fi adaptate relativ safe si la realitatea romaneasca.

Autorii spun un limpede un lucru simplu: indiferent cate surse ar fi (Facebook, trolii rusi, serviciile care ne vor raul, Twitter, sau cine s-o mai gasi), dezinformarea infloreste – doar – pentru ca lumea vrea sa creada in ea. Facebook nu este solul in care rodesc dezinformarea si fake news. Este eventual ingrasamantul. Solul este insasi mintea oamenilor, care ravneste sa auda acele stiri.

Cartea prezinta patru cazuri celebre de fake news in America pre-alegerilor din 2016: zvonul cum ca Hillary Clinton si seful ei de campanie conduc o retea de pedofilie in subsolul la Comet Pizza in Washington DC, ca Jebb Bush, fostul guvernator al Floridei si fratele mai mic al fostului presedinte, are legaturi stranse cu nazistii, ca 20% din fondurile de campanie ale lui Hillary Clinton au venit de la familia regala saudita, sau ca imigrantii ilegali au readus sase boli disparute din Statele Unite. Chiar daca cele patru zvonuri sunt extra-gogonate, totusi, un numar mare de creduli (aproximativ 50%) dintr-un anumit segment politic le-au crezut. Si le-au crezut ca atata tarie ca au fost persoane care au mers la Comet Pizza pentru a o gasi pe doamna Clinton si reteaua ei de raufacatori. Suna bizar, dar sunt lucruri documentate in carte.

Totusi aceste lucruri bizare se intampla pentru ca lumea vrea sa creada in astfel de lucruri. Mintea este pregatita sa auda astfel de zvonuri, ca ele sunt exact astea sau altele din categoria lor. Nu conteaza care anume este fapta precisa, sau daca fapta s-a intamplat. Important este sa demonstreze si sa intareasca (reinforce) crezul pe care lumea il are deja – si anume ca X este criminal, ca Y este mincinos, sau ca imigrantii ne doresc raul. Exact ca atunci cand te mananca ceva pe spate. Zvonul nu este decat scarpinatul. Si pentru ca te simti asa de bine dupa scarpinat, zvonul trebuie sa fie adevarat.

Social media, bots, algoritmii de selectare a stirilor, inteligenta artificiala, si data analytics, spun autorii, sunt amplificatorul – echo chamber-ul (camera de rezonanta) pentru stirea falsa. Dar tehnologia nu creaza stirea si nici nu o crede. Ci doar o propaga pentru ca it is good for business, si asta pentru ca lumea vrea sa consume cu pofta o astfel de stire. Tehnologia nici macar nu baga stirea pe gatul cuiva, doar o plimba pe la nas. Caci lumea saliveaza deja abundent, si vrea sa inghita asa ceva.

Nu am sa intru in detaliile tehnice ale cartii, caci ele devin extrem de complicate. Lucrurile sunt un pic mai sofisticate decat simplisticul – fake news. Exista categorii de stiri false care pot fi incadrate la confuzii, misinformation, disinformation, “bullshit”, manipulare, si propaganda. Autorii sunt hackerii rusi sau macedonieni, bots, sockpuppets, news feed algorithms, online echo chambers, Breitbart si Cambridge Analytica, troli de dreapta si troli de stanga, sau intreg right-wing media ecosystem. Exista dezinformare in scop politic si in scop economic. Centralizata si descentralizata. Citorii au crezuri (beliefs), atitudini, si preferinte. Doar daca ne referim la clasica propaganda, exista – network propaganda, propaganda feedback loop, propaganda pipeline, si attention backbone. Rezultatele dezinformarii pot fi multiple: perceptii gresite, distractii, dezorientare, si informare gresita.    

N-am de unde stii motivul pentru care doamna Andreea Cretulescu a decis sa se foloseasca de clipul american in felul in care a facut-o. Nici nu ma intereseaza. Uitandu-ma peste definitia situatiilor de dezinformare descrise in carte, inclin sa cred ca ce a facut dansa este din categoria “bullshit”. Adica, citez din carte: “communications of outlets that don’t care whether their statements are true or false, and usually not what their political effect is, as long as they make a buck,” (pagina 24 in carte).

Imi vine greu sa cred ca cineva din Romania are expertiza sa calculeze matematic impactul politic al dezinformarii cu papucii furati de pe picioarele cuiva in New York. Romania nu are expertii care sa stie sa calculeze asa ceva, si daca i-ar avea, nu are datele necesare.

Mai degraba a fost dorinta pragmatica a dansei de a face rating bun cu orice pret. Stim cu totii ca solutia cea mai simpla pentru rating sunt stirile senzationale despre lucruri rele. Stiri de “n-a vazut Parisu’”. Un click-bait simplu si vulgar.

Cauza este simpla. Mass-media romaneasca este insolvabila pe barba proprie. Nu stiu daca este vreo publicatie sau vreun post de televiziune care poate supravietui financiar din jurnalistica onesta. Imi vine greu sa cred ca ar exista. Argumentul meu este ca in Statele Unite, NPR (National Public Radio) este printre putinele organizatii media non-profit, care traieste din donatiile ascultatorilor. Ori in Romania nu exista nimic asemanator. Fiecare publicatie sau post de stiri este obligat sa imbratiseze un anumit segment de public, caruia sa-i spuna ce vrea sa auda. Adica sa-i prezinte stirile din punctul de vedere al unghiului politic dorit: celor de stanga, stirile spuse venind de pe stanga; celor de pe dreapta, aceleasi stiri venind de pe dreapta; celor tineri asa cum vor ei; celor mai in varsta, cu un pic mai multa empatie, si tot asa. Daca in Statele Unite, echo chambers sunt dominate de lupta politica, echo chambers romanesti sunt dominate de nevoia de a supravietui financiar, care este bineinteles legata de politica. Dar nu in felul in care ele sunt in America.

Si pentru ca nu sunt bani, nu exista resurse pentru corespondenti externi, investigatii la fata locului, fact checking, adica lucrurile care se fac normal in presa. In schimb se preiau stirile de pe Internet, asa cum poate fiecare. Zilele trecute aparuse un articol in hotnews, care era in fapt vreo 10-20 de fraze “rupte” dintr-un articol american lung. Astfel nu este de mirare ca discutiile au devenit centrate pe SUA, din moment ce stirile americane, inclusiv articolele si video-clipuri, sunt abundente si gratis.   

Iar lumea vrea sa auda interpretarile pe care i le da presa. Este important pentru fiecare sa vada ca si capra vecinului a murit. Este un raspuns psihologic normal, care ne ajuta pe fiecare sa trecem prin situatiile ce ne depasesc puterile si nivelul nostru de intelegere.

Poate cineva s-a intrebat deja de ce mi-am batut capul sa scriu acest articol?

In fond, articolul va fi citit cu noroc de vreo cincizeci de oameni, care vor da din umeri si atat. Iar emisiunile de la RTV si din alte locuri vor continua in acelasi fel. Se vor scrie articole de ziar la fel de distorsionate. Batutul campiilor va continua ca sport national.

Singurul efect al pledoariei mele este asupra mea insumi: ma ajuta sa procesez mai usor astfel de denaturari grosolane ale vietii noastre in America. In acest moment, explodez la fiecare astfel de stire. Si am explodat tot mereu in ultima vreme. Dar sper sa ajung la starea cand (daca voi da peste o astfel de emisiune sau de articol) voi da plictisit din umeri si-mi voi vedea mai departe de treburi. Cum spunem aici: whatever.     

Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.