Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva prezintă în cadrul proiectului online Un monument pe săptămână, un alt monument deosebit al județului Hunedoara.

Descrierea monumentului este realizată în rândurile de mai jos de dr. Daniel I. Iancu, cercetător științific III, Secția de Istorie și Artă a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva.

Turnul de la Răchitova

“Monumentele de pe teritoriul județului Hunedoara sunt celebre, fie că vorbim despre culturi neolitice, cetăți dacice, castre și așezări romane, turnuri-donjon sau fortificații medievale și ajungând până la construcții din epoca modernă sau contemporană. Printre aceste monumente se numără și turnul-donjon de la Răchitova, localitate ce îndeplinește administrativ și rolul de reședință de comună.

Menționat de foarte multe ori în istoriografia referitoare la perioada medievală, promovat în ghiduri turistice, cercetat de specialiștii în domeniu, dar marginalizat oarecum din punctul de vedere al restaurării lui, monumentul atrage atenția celor care ajung în localitatea mai sus amintită și atestată documentar la 1360. Considerat „ruina unui turn de pază, înconjurat cu șanțuri, construit în secolul al XIV-XV-lea de către cneji locali”, mai precis aparținând familiei Mușina (Octavian Floca în Hunedoara. Ghid al județului, Deva, 1969, p. 224), monumentul nu apare în acte mai mult sau mai puțin oficiale și a fost cercetat din punct de vedere arheologic abia în anul 1970 de către Radu Popa. În urma acelui sondaj, care a vizat mai multe Cetăți din Țara Hațegului este publicat un articol în revista Buletinul Monumentelor Istorice an. XLI, nr. 3, 1972, p. 54-66, unde regăsim și precizări legate de turnurile de observație și pază, puse „în legătură cu drumurile ce treceau peste munte”. Concluzia istoricului este însă că ele „nu au fost altceva decât turnuri-locuință, exemplare ale Wohntürm-elor sau donjoanelor izolate cum li se mai spune în literatura de specialitate, răspândite pe aproape întreaga suprafață a Europei din primele 2-3 veacuri ale mileniului” și „au reprezentat locuințe fortificate, cu caracter temporar, folosite în momente de primejdie de către familiile cneziale românești din Țara Hațegului și totodată ca loc de păstrare a unor bunuri de valoare deosebită”.

Cercetări și concluzii mai ample le regăsim la Adrian Andrei Rusu, care menționează că mica fortificație, din punctul de vedere al dimensiunilor, „se compune dintr-un turn-donjon central (…) cu bază rectangulară și patru nivele. Latura de nord a turnului s-a prăbușit după mijlocul secolului XX. Un ancadrament de intrare din piatră fasonată a fost găsit prin cercetarea arheologică, dar a rămas nepublicat. A fost înconjurat spre vest de un val de pământ și șanț (l. = 4 m), care a suferit apoi o astupare și refacere de val cu palisadă, la 30 m distanță. Inițial a avut circa 150 m2, ulterior a ajuns la 500 m2. În interior nu s-au descoperit decât câteva fragmente ceramice de secol XIV” (Castelarea carpatică. Fortificații și cetăți din Transilvania și teritoriile învecinate (sec. XIII-XIV), Cluj-Napoca, 2005, p. 529)”.

Muzeul Civilizației Dacice și Romane din Deva vă invită să vizionați propunerea de astăzi, în mediul virtual, pe pagina de Facebook și pe site-ul instituției.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania