We partnered up with Cluj Innovation Days for the eighth edition of the conference which is taking place between 12-14 of October. This year’s theme “Reshaping Work / Consolidating Resilience” focuses on finding solutions for today’s challenges by bringing experts from different fields to discuss digitizing, innovation and business development. More information on their website: https://clujinnovationdays.com/

M-am gandit in ultima vreme destul de mult la patriotism.

Nu stiu de ce. Poate pentru ca vad in jurul meu atatia care umbla pe strada fara masca, uneori facandu-si un scop din a se apropia cat mai mult de mine. Fara sa le pese cat de putin ca poate ma infecteaza. Poate pentru ca mai toate postarile si articolele din ziarele din tara definesc patriotismul ca fiind exact reversul valorilor mele. Eu sunt moderat – in orice. Nu sunt de dreapta, si nu sunt zelot religios. Accept orice forma de diversitate. Nu consider ca majoritarii au mai multe drepturi (decat minoritarii) doar pentru ca iasa mai multi la numaratoare.

Inseamna asta oare ca prin constructie sunt un ne-patriot? Ca sunt un rebut social?   

Modelul meu de patriotism este presedintele John Fitzgerald Kennedy. A luptat si a fost ranit in al doilea razboi mondial. A scris o carte minunata despre patriotism, “Profiles in courage”, care nu doar a castigat Premiul Pulitzer, dar a devenit un reper excelent pentru atunci cand cautam exemple de acte autentice de patriotism. In fine, tot JFK a creat celebra fraza, care pentru mine insumeaza cel mai bine patriotismul: “Ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country” (nu (te) intreba ce poate face tara ta pentru tine, intreaba-te ce poti face tu pentru ea).

Narcisismul colectiv

Facand un pic de research despre patriotism, am dat undeva peste o clasificare a diferitelor forme de patriotism fals. Adica sa-i zicem patriotism de carton. Sau patriotism de-a lui Caragiale.

Cea mai prevalenta forma de patriotism fals este cea pe care specialistii o numesc narcisism colectiv.  Narcisismul colectiv este “the tendency to exaggerate the positive image and importance of a group the individual belongs to, be it defined by, religion, social class, race, political stance, language group, nationalism, employment status, education level or cultural values– i.e. the ingroup.” (A. Golec de Zavala, A. Cichocka, R. Eidelson, & N. Jayawickreme, N. “Collective narcissism and its social consequences”Journal of Personality and Social Psychology (2009): 1074-1096).

Pe romaneste, narcisismul colectiv exagereaza imaginea pozitiva si importanta grupului din care face parte individul.

Iata un exemplu pe care l-am cules ieri de pe Facebook:  

“(…)

Dacă ți-ar fi plăcut istoria, m-ai fi identificat în Burebista, Decebal, Mircea, Țepeș, Mihai, Antonescu ….

(…) Dacă ai fi cochetat cu muzica, m-ai fi recunoscut într-un Ciprian Porumbescu, George Enescu, Gheorghe Zamfir …

Dacă ai fi știut ce înseamnă filozof, m-ai fi întrebat de Eliade, Cioran, Nicolae Iorga ….

(…) Dacă știința te-ar fi făcut curios, ai fi auzit de Paulescu, de Aslan, de Babeș sau de Poenaru …

Dacă ai știi că românul Vlaicu ți-a dat brânci să zbori, sau Coandă, tot român, ți-a pus reacția pe avion, ai fi surprins, așa-i?

(…)

Despre Castelul Dracula, lacuri și cascade, Monumente Istorice și Arhitecturi…. Despre Casa Poporului. Palatul Culturii sau Peleș.

(…) Dar tu, dragă străine, tu, nu știi nimic din toate astea!

Nu ai nimic din toate astea să-mi spui.

Nu știi nimic de România mea.

Nu știi nimic de pământul și istoria noastră.

Nu știi nimic de conaționalii mei.

Ești doar un ignorant și un cotropitor. Atât!

Și, probabil, îți place să vezi doar ceea ce ești!….în carne dar fără suflet!

(…)”

Astfel de idei sunt exemplul tipic de narcisism colectiv. Mesajul este (probabil) dorinta onesta a cuiva de a-si exprima atasamentul si dragostea lui de patrie. Patriotismul. Doar ca acest proces a produs o exagerare pe-alocuri bizara, chiar comica, a imaginii pozitive si a meritelor.

Mesajul se vrea un sumar destinat unui strain pentru a-l educa despre valorile care definesc Romania. Problema este ca multe din ele sunt exagerari, greseli rau intentionate, sau pur si simplu lucruri incorecte. De exemplu, Aurel Vlaicu nu “ti-a dat branci sa zbori”, asta au facut-o fratii Wright. Sau “Coandă, tot român, ți-a pus reacția pe avion, ai fi surprins, așa-i?” – Nu chiar. Ca orice inventie din inginerie, ea este rezultatul unui lung sir de contributii, nu al unui singur om – Maxime Guillaume, Alan Arnold Griffith, Frank Whittle, Hans von Ohain si multi altii. In lista asta este si Henri Coanda, doar ca nu el “a pus reactia la avion”. “Paulescu, de Aslan, de Babeș sau de Poenaru” sunt importanti pentru Romania, insa un strain are tot dreptul sa nu stie cine sunt ei, din moment ce impactul lor asupra stiintei mondiale a fost redus, chiar inexistent. Istoricii nu s-au pus inca de acord daca Burebista a existat cu adevarat sau este doar o creatie a propagandei lui Ceausescu. Iar despre “meritele” lui Antonescu mai bine sa nu vorbim … Doua armate romanesti distruse la Stalingrad si sute de mii de nevinovati morti in chinuri cumplite. In plus, tragedia masacrelor de evrei si rromi nevinovati.

Interesant, postarea de mai sus nu face referire la Tristan Tzara, Marcel Iancu, sau Eugen Ionesco, personalitati mult mai cunoscute international decat Iorga, Porumbescu, sau chiar Eminescu.

Narcisismul colectiv dus si mai la extrema devine exceptionalism (cand crezi ca un popor este extraordinar) sau religiocentrism (cand crezi ca religia ta este superioara altor religii).   

Exista desigur patriotismul mercantil practicat de cei care fac un ban frumusel comercializand patriotismul “pur” la TV, ziare, sau carti. Si patriotismul politicianului care apeleaza la el ori de cate ori are ceva de ascuns, presul sub care matura toate gunoaiele.

Doua exemple de patriotism

Totusi, ce inseamna concret patriotismul pentru mine? Am fost martor la acte de patriotism dezinteresat?

Nu mi-a fost chiar usor sa-mi aduc aminte de doua exemple de patriotism curat. Dar le-am identificat pana la urma.

Primul, profesorul meu de fizica din liceu. Nu stiu daca este vorba de patriotism, sau doar de respectul dansului fata de meseria sa. Am sa-l adaug totusi la patriotism pentru ca faptele sale au raspuns extrem de bine la intrebarea presedintelui JFK (“Ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country”).

Profesorul meu de fizica si-a facut meseria cu o precizie si constiinciozitate pe care de-atunci nu am mai intalnit-o nicaieri. Generatie dupa generatie. Si-a tratat elevii corect si cinstit. Intr-un univers al meditatiilor din care altii isi cumpara sase case (precum un profesor celebru de fizica), dansul a predat benevol ore suplimentare prin care ne-a pregatit pentru examenele de treapta si de admitere. Eu nu m-am meditat o secunda pentru admiterea la facultate. Cu ce am invatat de la dansul la clasa si la orele suplimentare predate benevol am obtinut 9.55 la examenul de fizica la profilul electric in 1984. Deci la cel mai greu examen de fizica care se scria in acele vremuri in tara.

M-am intrebat de multe ori, oare de ce a facut-o? Cand toti cauta motive sa faca tot mai putin, cand toti se plang ca au salariu prea mic pentru cat muncesc, dansul nu doar ca a predat fiecare minut din orele sale, dar a predat si suplimentar pe gratis. Cred ca a fost dorinta onesta a dansului de a-si pregati cat mai bine elevii nu doar pentru examene, dar si pentru viata. In afara de fizica, eu am invatat si despre importanta punctualitatii, a corectitudinii, si a respectului fata de oricine. A fi intr-o pozitie de putere (cum este un profesor fata de un elev) nu justifica deloc a-i trata “de sus” doar pentru ca esti la catedra, iar ei in banca.

Al doilea exemplu este cineva care in fiecare an cheltuieste o suma apreciabila din castigul sau pentru a plati taxele de scoala ale unor studenti saraci. Fara ajutorul lui, unii ar fi abandonat facultatea. Cei pe care-i ajuta nu sunt neaparat studentii din varf. Cand vii de jos, vii cu lipsuri in cunostinte acumulate de-al lungul anilor. Este extrem de greu, daca nu imposibil, sa fii in varf unde concurezi direct cu cei care au frecat bine manualele incepand din clasa intai. Dansul insa ii ajuta pe cei care sunt cei mai interesati sa invete. Cei care transpire cel mai mult, pun osul cel mai tare la carte.

Oare de ce-o face? Cred ca este satisfactia dansului de a vedea reusita unor tineri care altfel ar fi trecut prin prea multe chinuri. Cred ca este si convingerea ca va crea astfel exemple de urmat: daca fiecare va fi recunoscator pentru ce a primit, si va ajuta la randul sau alti student nevoiasi, experienta asta va avea in timp un impact important in oferirea unei sanse, a unei oportunitati unor tineri talentati.   

Patriotism simplificat

La fel ca libertatea, fiecare intelege patriotismul cum vrea si cum poate. Prin prizma experientei sale de viata.

Nu cred ca patriotismul este monopolul unui anume partid sau doctrina politica. Si nu cred ca un credincios este neaparat mai patriot de cat un ateu, sau viceversa.

Eu nu ma consider mai patriot ca altii, si nu incerc niciodata sa dau nimanui lectii ca nu am cu ce.

Atata doar ca ma intreb in fiecare zi, si nu exagerez cand spun – in fiecare zi: “Ask not what your country can do for you – ask what you can do for your country”.   

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania