Comandat de Partidul Naţional Liberal – Filiala Hunedoara
CUI 21200012

Ovidiu Eftimie, Arhanghelul Raul, București, 2016.

Dacă nu ai mers niciodată cu CFR-ul prin Transilvania atunci nu cred că ai auzit de localitatea Teiuș. Ca să vă spun sincer, Teiușul (județul Alba) e crucial în ceea ce privește călătoriile pe calea ferată din România. E aproape egal cu Simeria (județul Hunedoara). Bineee… e un pic mai sus. Că de Simeria nu prea a scris nimeni, dar despre celebrele Războaie de la Teiuș știe toată lumea. Sau măcar ar trebui să știe.

O istorie minimală, asumată de către autor, a unei părți a Teiușului a fost publicată în 2016. Arhanghelul Raul este o poveste adevărată (cât de cât, în sensul că localitatea și stația CFR există și se poate verifica în toate enciclopediile), care deconspiră conspirațiile mondiale. Pentru cine nu știe, Teiușul e o gară, amplasată undeva între Coșlariu și Mihalț. Dar nu e o gară oarecare, ci locul prin care intră dracii în lume. Bine, nici Arhanghelul Raul nu e el chiar arhanghel în sensul strict delimitat de doctrinele religioase.

Acțiunea e banală. Premisa de la care pleacă volumul e banală. Dar premisa face tot deliciul cărții. Pentru că hai să fim serioși: câți dintre noi ne-am întrebat de ce dracu nu-și cumpără lumea bilet înainte să se urce în tren? Că oricum e mai ieftin decât să dai șpagă la nănași. Bun. Să spunem că ești leneș și ajungi în gară pe ultima miime de secundă. Așa că le dai bani la nănași. Că ești omenos, nu scorpie zgârcită. Dar problema adusă în fața cititorilor este alta: „Ce dracu fac nănașii cu banii?”. Că, cică, tot jerpeliți arată. Așa scrie la carte.

Aici e toată cheia. Că un ofițer din SRI (nu vă spun numele instituției) se întreabă și el și trimite un agent să decripteze misterul: unde merg banii de la nănași?

Cartea poate fi interpretată în multe planuri și registre. Primul plan e cel realist. Nănașii iau banii și nu dau bilete. Ideea e unde se duc banii? Cel mai simplu răspuns e că banii se duc la dracu, aceștia fiind ochii lui.

Citind cartea în al doilea registru se pune problema dacă dracu știe că banii ajung la el. Nu știe. Dracul e atât de prost încât merge pe mâna unui publicitar să-i aducă niște bere rece. Dar și dracul… e atât de sărântoc … încât nu are toate dimensiunile spațiului și ale timpului la dispoziție, în contradictoriu cu cei care merg la biserică și spun că dracul îi prăjește la foc mic. Ce nu are el la dispoziție: timpul!

Pentru cei care nu știu și nu sunt din zonă, la Teiuș există o gaură. Bine, or fi mai multe, dar gaura-găurilor nu e una oarecare. Ci există doar în continuumul spațiu-timp. Adică exact spațiul și timpul prin care dracii pătrund în lumea noastră, dincolo de limite, dincolo de calea ferată cum stai cu spatele la gară. Lângă gaură se află și Șoapta lui Zamolxe, o locomotivă care merge și-n timp, dacă ști să manevrezi macazele potrivite.

Romanul este, în opinia mea, o reclamă mascată la berea Azuga și la Knorr. Dar eu zic că e bine. Că agentul SRI, după ce salvează lumea, universul, multiversul, e dat afară din sistem. Se vede că autorul este căsătorit. Sau nu a fost niciodată. El spune că dracu are o idilă cu directoarea adjunctă din liceu. Dacă ar fi un mariaj, în opinia mea, personificarea soaței dracului nu ar fi fost directoarea adjunctă, ci soacra autorului Ovidiu Eftimie.

Dar să revenim. Despre războaiele de la Teiuș istoriografia e săracă. Personal nu am găsit note de subsol. Plus că pe net am citit doar niște bazaconii. Dar să studiem relieful. Cum stai pe peron în Teiuș și te uiți în zare vezi Zăreșul. Adică nu-l vezi. Zăreșul e doar un deal prăbușit. Acolo iar a fost o bătălie cumplită. Că acum Zăreșiul nu-l mai vezi. Prin anii 70 o plecat dealul la vale și o dus aproape toate casele în Mureș.

Pe drum spre sau dinspre Teiuș, nănașii mâncau doar brânză cu roșii. Fără pită. Punctul fix din Univers, matricea Bing-Bang-lui, e în gară la Brașov. Dumnezeu nu e el negru. Stați liniștiți. E femeie. Dracul, în schimb, e expert contabil. Și sfatul meu e, atunci când muriți, să-i dați o palmă peste ceafă la Charon. E bătrân și nu vede bine. Ajungeți în Iad.

Dar să ne înțelegem! Nu e vorba de orașul Teiuș, neapărat. Nici de Stryx, râul ăla celebru. E vorba despre o replică în care un locuitor, sau ceva de genul, întreabă de ce bătăliile au avut loc la Teiuș: „Cum? la Teiuș?”. Răspunsul e genial: „Ai fi vrut să fie la Aiud???”!!!

Comandat de Partidul Naţional Liberal – Filiala Hunedoara
CUI 21200012
Publicaţia Știrile Transilvaniei se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului. Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.