miroase-a toamnă undeva prin munți

         și-a mere ce se coc de nerăbdare

         copiii fug și-ascund în buzunare

         cântecul verii și doi lei mărunți

——

         mă lovește toamna-n șale

         cu un coș de struguri copți

         urc pe deal mergând agale

         și trag zilele la sorți

——–

         acuma când toamna ne bate la ușă

         și pomii-n livadă de fructe se rup

         zâmbește iar luna pe cer jucăușă

         și vântul ne mușcă de-obraji ca un lup

——–

         toamna bate nucile-n livadă

         toamna toarnă mustul în pocal

         toamna ține cerul să nu cadă

         toamna plânge-n satul meu natal

———–

         de toamnă nu mă plictisesc nicicând

         cu toamna nu mă pot certa vreodată

         cu toamna merg de mână alergând

         de toamnă mi-e iubirea blestemată

Ioan Vasiu /UZPR

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania