miroase-a toamnă undeva prin munți
și-a mere ce se coc de nerăbdare
copiii fug și-ascund în buzunare
cântecul verii și doi lei mărunți
–––
mă lovește toamna-n șale
cu un coș de struguri copți
urc pe deal mergând agale
și trag zilele la sorți
–––
acuma când toamna ne bate la ușă
și pomii-n livadă de fructe se rup
zâmbește iar luna pe cer jucăușă
și vântul ne mușcă de-obraji ca un lup
–––
toamna bate nucile-n livadă
toamna toarnă mustul în pocal
toamna ține cerul să nu cadă
toamna plânge-n satul meu natal
––––
de toamnă nu mă plictisesc nicicând
cu toamna nu mă pot certa vreodată
cu toamna merg de mână alergând
de toamnă mi-e iubirea blestemată
Ioan Vasiu /UZPR