Foarte multi prieteni mi-au spus ca nu le-a placut ultima mea emisiune, care a fost si primul episod al mini-serialului nostru de la Stirile Transilvaniei TV, “Hunedoara, incotro?”.

Imi pare rau. Nici mie nu mi-a placut. Am sperat sa iasa altceva.

My sincere apologies.

Vina este in intregime a mea.

Nu vreau sa insirui acum explicatii. Vorba noastra in America: “It is what it is”. A iesit ce a iesit, si nu putem schimba nimic acum. Sper sa invat ceva din aceasta experienta nedorita.

Si incepuseram asa de bine

Au fost cateva idei interesante spuse in partea de incalzire a emisiunii, urmat cam pe la minutul cincisprezece – douazeci de cel mai neasteptat paragraf in limba romana pe care l-am auzit [ sa zicem ] din anul 2000 incoace – definitia hunedorencei data de doamna profesor Mihaela Miroiu.  

Din pacate din acel moment incolo, emisiunea s-a dezintegrat. A luat-o putin pe aratura, la inceput ca o idee scurta legata de o afirmatie anterioara, dar complet nelegata de tema si scopul emisiunii. Iar ideea scurta s-a permanentizat pana la nivelul la care in final, in loc sa discutam despre o viziune pentru oras si cum se leaga educatia de aceasta viziune, discutia noastra dezbatea pet-urile de la strandul din Calan si salciile de pe marginea Streiului.

Emisiunea a fost pentru mine o experienta nedorita si vreau sa evit situatii similare in viitor. Asa cum am spus deja, vina este 100% a mea. Am scapat emisiunea din mana, si imi pare rau pentru asta.

Ce a iesit, vorba prietenilor mei a fost “o emisiune cu idei tipic romanesti” si “o insiruire plictisitoare de amintiri din copilarie”.

Singurul lucru pe care-l pot spune in apararea mea este ca eu nu sunt moderator TV. Sunt profesor universitar, si ma comport cu politete academica. Mi-e jena sa intrerup pe cineva. Nu ma intereseaza imaginea si tavaliturile tipice din mass-media romaneasca. Nu sunt obisnuit ca un invitat sa-si asume rolul de moderator. Mi-am promis ca daca nu putem crea o emisiune civilizata, politicoasa, si respectuoasa pentru timpul hunedorenilor atunci renunt imediat la tot mini-serialul. Am destule lucruri de facut si asa.

Ce s-a intamplat?

Am alergat cinci mile imediat dupa emisiune. Ca sa o diger si sa ard putina adrenalina.

Am incercat sa-mi impun un mind set constructiv postand pe Facebook ce va de genul “(…) dincolo de convingerile noastre – cu sau fara Primarie – si imi dau seama ca s-ar putea sa gresesc cand spun ca nu vad rostul Primariei, deci indiferent de asta – am avut cea mai grozava ora jumatate intr-o lunga vreme. (…) It was one of a kind.”

Insa pe masura ce a trecut timpul, vorba baiatului meu cel mic, mi-am dat seama ca “I cannot lie forever to myself”. Din punctul meu de vedere, emisiunea a fost mizerabila. Plictisitoare. O tragedie. Si extrem de saraca in idei.   

Ca atunci cand ai trecut cu tractorul peste un sac de mere si incerci sa salvezi ce se mai poate, am incercat sa mai culeg cate ceva din haloimesul care s-a spus. Am inceput sa separ ideile cu care am fost cu totii de acord de cele controversate. Cele controversate cred ca trebuie analizate mai departe. Macar sa intelegem de unde vine controversa. De ce Hunedoara este asa de diferita?

Deci, ideile acceptate de toti au fost:

  • Existenta unor pockets de entuziasm si talent local in diverse arii [ arta, fotografie, poezie, muzica etc. ].
  • Existenta unui untapped pool de posibilitati care sunt seniorii / pensionarii. Cei doritori ar putea ajuta mult educatia din oras.
  • Din nefericire, “scopul” actual al scolii este sa pregateasca elevii pentru examenele de admitere. Sa-i tina ocupati.
  • Lipsa oricarei legaturi reale intre scoala si viata / realitate. Ce se invata sunt lucruri artificiale.
  • Frana centralismului in crearea unui invatamant local mai sanatos.
  • Importanta pentru oras a turismului religios la mormantul lui Arsenie Boca, si ca acest turism ar putea fi o sursa buna de venituri pentru hunedoreni.
  • Mini-serialul nostru trebuie sa genereze si fapte, nu doar discutii intre invitati.
  • Rolul multi-valent al dascalilor in societate. Faptul ca ei trebuie sa se implice in activitati specifice locului, cum ar fi cele despre istoria locului.

Ideile controversate sunt urmatoarele:

  • Masura in care este necesara implicarea primariilor in dezvoltarea unor activitati educative in scoala. Asta este partea pe care eu nu reusesc sa o inteleg. Am sa revin ulterior asupa ei.
  • Masura in care experienta din alte locuri, sa zicem din America, este relevanta pentru Hunedoara. Sunt de acord ca este absurd sa incerci sa copiezi mot-a-mot solutii americane. America este America, si Hunedoara este Hunedoara. Insa trebuie sa intelegem de unde diferenta asta, caci nu este vorba doar de resursele materiale.   
  • Faptul ca Hunedoara se pregateste – “sa zboare”. Afirmatia asta spusa repetat mi s-a parut extrem de nerealista. Mizeria din jurul la cele trei blocuri de nefamilisti de langa Piata Obor este tot mai mare de la an la an. Orasul este murdar in ansamblul lui. Alba Iulia, care a fost mentionata in discutie, are macar un centru decent si curat. Eu nu reusesc sa vad “zborul” nimanui in Hunedoara.
  • Targul mestesugaresc din jurul castelului ar putea fi o idee interesanta, daca ar fi facuta cu cap. Insa lucrurile nu sunt simple: imaginati-va Versailles-ul cu tonete de kurtos si vata de zahar in jurul sau. Castelul este deja saturat cu kitsch – de exemplu “cavalerii” de Hunedoara, sau cum le zice. Adevarul istoric este zero. Deci o idee interesanta si cu mult potential, insa cu pericol imens. [ Mai ales ca betoanele de la Cetatea Devei sunt a strong warning. ]

Iata si cateva intebari la care as vrea sa aflu raspuns in continuare:

  • Cat la suta din veniturile populatiei locale sunt bani trimisi de cei ce lucreaza in strainatate?
  • De ce nu se pot emula in educatie experientele private de succes, de genul echipei locale campioane la raliuri?

Am gresit insa cu totii per ansamblu cand am absolutizat termeni relativi. De exemplu: zboara, excelenta … etc. Fiecare am avut in mintea noastra o alta referinta, o alta imagine. Si a iesit Turnul lui Babel.

Chiar este nevoie de Primarie ca “ceasul sa bata”?

Ipoteza cu nevoia de a avea primaria pentru “ca ceasul sa bata” mi se pare cu atat mai falsa cu cat ma gandesc mai mult la ea.

M-am uitat peste granturile de cercetare pe care le-am recenzat primavara asta. Sunt granturi despre cum sa revitalizezi comunitati cu probleme. Tot felul de probleme. Tot felul de idei. Dar nici unul nu are implicate primariile. Nu spun ca este un postulat sa nu le implici, spun doar ca este neobisnuit. Primariile au alt rol si alt gen de “expertiza”. Iar implicarea primariilor este deseori drumul catre coruptie si acte neetice si imorale.

De aceea cred ca o intrebare la care trebuie meditat serios este – de ce este nevoie in continuare de primarii ca sa ajuti educatia intr-un oras romanesc? Asta mi se pare o problema mult mai adanca decat ce discutam in emisiunea noastra.

Am sa dau un exemplu de aici. Sunt in Industrial Advisory Board-ul liceului baiatului meu cel mare. Si ei au avut problema ca ce invatau elevii in scoala era nelegat de realitate. Ce au facut? In primul pas au format acest Industrial Advisory Board din persoane cu insight in companii, spitale, universitati. Dupa aceea au introdus cate doua cursuri in engineering, Computer Science (si va rog, nu mai numiti stiinta calculatoarelor IT), si medicina. Eu i-am ajutat sa migreze la liceul lor un curs introductiv de la noi, din anul intai de facultate. Cei de la un laborator national de cercetare au facut acelasi lucru cu materia de Computational Modeling. Scoala a cumparat un virtual cadaver, iar seful unei sectii de chirurgie i-a pus pe teava cu materia de anatomie. Banii pentru echipamente s-au strans din donatii si granturi.

Si acum intreb: de ce nu se poata asta la oricare liceu din Hunedoara? De ce este nevoie de Primarie? Cu ce contribuie Primaria la toata povestea asta? Pur si simplu nu reusesc sa inteleg.

Si noi avem primarii, si ne ajuta. Dar asta nu inseamna ca nu facem nimic fara ei.

Deasemenea, m-a surprins ca s-a trecut asa de usor peste cele trei observatii ale mele dupa dezvoltarea aplicatiei mobile inclusiv de elevi de la un liceu hunedorean: 1) continutul invechit al materiilor tehnice si de Computer Science, 2) lipsa oricarei legaturi intre ce se invata si lumea reala, si 3) rezistenta extrem de scazuta a elevilor la eforturile de lunga durata, pentru care succesul nu este garantat. Mintea mea de profesor universitar imi spune ca astea sunt problemele invatamantului hunedorean, nu implicarea primariei.

Altfel Hunedoara in particular si Romania in general vor continua sa fie la coada food chain-ului, exact cum sunt si acum. Culegi ce altii nu au nevoie, si te bati pentru fondurile europene pentru amarati.

Cum va arata Hunedoara peste zece – cincisprezece ani? Kilometrii de pietonale, cinci Drexelmeier si targ mestesugaresc in jurul castelului? Nu zic ca nu este nevoie si de ele. Dar asta este tot ce se poate? Asta este viitorul? Naiba stie – dar sucks.

Dar imi dau seama ca eu vorbesc de cai verzi pe pereti. Asa cum am spus, mama imi spune in fiecare vara ca sunt “o bata cu ochi ca nu inteleg ca in tara e altfel …”

De acord, e altfel. Dar atunci cum naiba sa fii ca ceilalti? Pana cand esti altfel?

Dar astea sunt doar idei.

Sa vedem daca urmatoarele emisiuni vor clarifica putin lucrurile

Continuam miercuri de la 21 mini-serialul nostru “Hunedoara, incotro?” avandu-l ca invitat pe domnul Bogdan Giurgiu. Vom dezbate mai departe despre viziunile posibile pentru oras si masura in care educatia poate fi un parametru in aceste viziuni. Imi doresc sa facem o treaba mai buna de data asta.

Am tinut foarte mult ca domnul Giurgiu sa participe pentru ca este unul din putinii care a propus din-totdeauna o viziune cu cap si coada pentru oras. Poti sa i-o combati, poti sa-l contrazici, poti sa-l iei peste picior, dar o are. Nu spun ca nu ar mai fi si altii, doar ca eu nu am citit nimic care sa mearga dincolo de strand, pietonala, si cismea.

Insa nu vreau sa transformam emisiunea noastra intr-o platforma de discurs politic. De aceea l-am rugat sa facem abstractie de primari, si sa ne concentram 100% pe tema emisiunii: viziunea dansului pentru oras si rolul educatiei. Nu discutam acum metode de implementare, si nu vreau sa cadem iarasi in capcana controverselor – asa da, asa nu. Nu acesta este rolul mini-serialului.

Scopul nostru este sa ajungem la concluzii care nu au fost niciodata articulate pentru Hunedoara. Poate sunt prea inginer, dar in mintea mea exista un singur criteriu: demonstreaza o idee construind intai un pilot. Daca experimentul pilot functioneaza extinde-l incremental, si invata din experienta dobandita. Pana faci asta totul este doar o ipoteza. O parere. Vorba profesorului meu de la “Politehnica” din Timisoara, “o zbuta” [ desi dansul nu mi-a explicat niciodata ce este zbuta ].

De aceea este necesar sa stam in coordonatele emisiunii, daca vrem sa ajungem la ceva. Altfel adugam si noi un epsilon la haosul generalizat din tara.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania