Biserica Evanghelică din România a anunțat pe pagina de socializare că tavanul bisericii fortificate din Alțâna s-a prăbușit, orga fiind grav afectată. Din fericire zona corului altarului precum și frescele expuse au scăpat intacte, însă monumentul istoric de secol XVI este acum într-o stare deplorabilă.

Orga bisericii fortificate din Alțâna a fost construită în anul 1780 de către J. Hahn din Sibiu, fiind un element definitoriu al acestui monument istoric. În nava centrală a bisericii era amplasată tribuna orgii ce prezinta o balustradă în stil baroc unde se ajunge prin intermediul unei scări care vine din nava laterală sudică. Din păcate, aceasta a fost distrusă în urma prăbușirii tavanului.

”Aus der Kirchengemeinde Alzen (Kirchenbezirk Hermannstadt) ereilte uns soeben leider die Mitteilung üben den Einsturz der Decke im Bereich des Mittelschiffes am 4. November. Das Gestühl, die Bruderschaftsfahnen und die Orgel wurden stark in Mitleidenschaft gezogen. Der Chorbereich mit dem Altar und den freigelegten Fresken blieb unversehrt.Das Alzener Kirchengebäude war wegen aufgetretener Risse in der Decke für Besucher gesperrt. Diesem Umstand ist es auch zu verdanken, dass bei dem Unglück kein Mensch zu Schaden gekommen ist. Wir werden nach Vorliegen näherer Informationen weiter berichten.

Au venit vești despre prăbușirea tavanului, în zona navei centrale, azi, pe 4 noiembrie 2020. Stranele, steagurile de breaslă și orga au fost grav avariate. Zona corului cu altarul și frescele expuse au rămas intacte. Clădirea bisericii din Alțâna a fost închisă vizitatorilor din cauza fisurilor din tavan. Datorită acestui fapt, nimeni nu a fost rănit în accident”, au scris reprezentanții Bisericii Evanghelice pe pagina de Facebook

Despre Alțâna

Prima mențiune documentară a localității este din 1291 când apare sub numele de “Olchona”, an în care știm că doi dintre membrii puternicei familii de greavi din localitate, Gerlach și Ștefan, cumpără o proprietate. Vreme de câteva secole, Alțâna a fost dominată de această familie. A fost una din cele mai mari comunități săsești din scaunul Nocrich. Acești doi greavi și-au dorit să mute Scaunul de la Nocrich la Alțâna, fapt menționat în documentele vremii. Unul din documente din 1361 chiar menționează Scaunul de Alțâna pentru ca imediat în 1374 un altul să vorbească de Scaunul din Nocrich.

Localitatea Alțâna aparținea de Scaunul Nocrich, ea fiind un sat liber și se afla pe “Fundus regius“, mărturie stând în acest sens participarea din 1349 a greavului Syffridus de Alzen la adunarea celor Șapte Scaune. În anul 1374 Alțâna număra deja 80 de gospodării.

Lupta pentru ca localitatea Alțâna să devină centrul administrativ al unui scaun “de Alțâna” s-a dus timp de secole. Astfel în 1532 greavul Johann Gerend din Alțâna îndeplinea funcția de jude regesc la Nocrich, și-a numit în documente satul natal ca centru al Scaunului săsesc de Alțâna. În 1581 sătenii din Nocrich se plângeau lui Cristofor Báthory cum că Petrus Gerendi(rudă al precedentului) a mutat sediul judelui ad oppidum Olczena (în târgul Alțânei). În 1588, Sigismund Báthory ia decizia ca sediul judelui regesc să fie definitiv localizat la Nocrich și că sătenii Alțânei să-și aleagă singuri judele.

În anul 1589 Alțâna obține dreptul de a-și organiza iarmaroc de două ori pe an, iar între 1592 – 1593 obține dreptul “lus gladii

În 1620 se menționează că Universitass Saxorum primește o plângere din partea satului Nocrich cu privire la o nouă mutare a sediului judelui regesc la Alțâna. Alțâna mai avea în anul 1695 în urma războaielor civile din acel secol, doar 25 de gospodării, 48 de curți abandonate, 8 distruse și 9 văduve.

Despre biserica fortificată

Se pare că în secolul al XIII-lea fusese construită o bazilică romanică fără turn, dar în 1549, vistieria celor Șapte scaune a cheltuit 6 galbeni pentru 6 butoaie de var destinate lucrărilor întreprinse la biserica evanghelica din Alțâna, ceea ce ar însemna că bazilica a fost transformată în biserica-hală de astăzi în cursul anului următor. În mod similar se crede că și forma alungită a corului existent în ziua de astăzi pe vremuri era pătrat și mult mai mic. Pe peretele vestic al navei sudice există un relief încastrat care-l reprezintă pe Isus binecuvântând, amplasarea sa ducând cu gândul la existența în acel loc a unei chei de boltă a vechiului cor. Ferestrele acestuia sunt din vitralii colorate, în arc frânt și înguste. Prima sacristie de pe latura nordică a corului afișează doar peretele estic ce are în componență o fereastră. Sacristia a fost mutată în partea de sud în continuarea navei laterale. La intrare se mai păstrează doar o arhivoltă romanică.

În anul 1575, Eufrosina și Jacob Paleologul, urmașii casei imperiale a Paleologilor bizantini, au donat o placă din marmură localizată pe stâlpul de sud al arcului triumfal, în amintirea fiicei lor, Despina, decedată la Alțâna. Ea este reprezentată ca un prunc înfășat, având capul așezat pe o pernă cu ciucuri, având deasupra crengile unei sălcii plângătoare. Sub cor există și lespedea funerară a mormântului. În cor își făcea simțită, până nu demult, prezența și o cristelniță datată din anul 1404 și care purta inscripția “anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi“. Această cristelniță a fost prelucrată în atelierele marelui meșter Leonhardus, la fel ca mai toate cristelnițele din jurul Sibiului: la Sibiu în corul bisericii evanghelice, Șeica Mică, Daia, Sighișoara, Mediaș, Șaeș, Brădeni, etc. Deși era păzită, cristelnița a fost furată.

În nava centrală se vede tribuna orgii ce prezintă o balustradă în stil baroc unde se ajunge prin intermediul unei scări care vine din nava laterală sudică. Accesul la clopotniță se face prin intermediul unei uși ascunse din spatele orgii. Clopotnița a fost construită în anul 1856, exact pe locul uneia demolate în 1853. Clopotnița cea veche avea prevăzute metereze și o galerie de apărare. Turnul de azi are mai multe nivele, clopotele aflându-se la cel de al treilea palier. Marele clopot al bisericii are următoarea inscripție ”o rex glorie veni cum pace”. În clopotniță mai există un clopot, cel intitulat “Clopotul lui Sfântul Ioan”, el a fost adus din comuna Unterden, comună desființată mai târziu din cauza intenselor lupte cu turcii. Pământurile sale au fost împărțite, în final, între Alțâna și Nocrich.

Sursa informații istorice: Wikipedia

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania