Eu ii zic emisiune TV la “chestia” pe care o fac saptamanal [ miercurea de la ora 21 ] pe Internet pentru Stirile Transilvaniei TV, desi ar fi cea mai mare greseala sa ma maimutaresc incercand sa mimez un jurnalist sau reporter TV.

Nu am pregatirea unui jurnalist, nu sunt unul, si mai ales nu vreau sa ajung unul.

Asa cum am spus deja, ar fi cea mai mare greseala sa imi propun sa recreez o emisiune TV traditionala pe Internet.

Oportunitatea televiziunilor prin Internet este altundeva: putem explora liber si incerca idei noi, adica emisiuni cu un tel diferit de cel al televiziunilor traditionale, cu formate noi, si cu un mod nou de prezentare.

Traditionalul

Multe din televiziunile traditionale sunt o hemoragie financiara. Majoritate lor sunt probabil neprofitabile, sau pentru a fi trebuie sa-si vanda continuu sufletul [ pardon, continutul ] “Diavolului” – ca in Faust.

Ce rezulta este partizanat de interese si al mesajului prezentat [ functie de cine cumpara spatiu de reclama ] si emisiuni ghidate de rating. Iar rating-ul, stim din studiile in psihologie, inseamna doar capacitatea de a-i tine pe oameni lipiti in fata televizorului. Asta o faci cu drama, frica, si panica. Nu cu informatie si continut. Natura ne-a construit astfel incat frica este ceea ce ne atrage cel mai tare atentia.

Nivelul de frica este direct corelat cu numarul de breaking news. Inclusiv cu culoarea galbena a background-ului ales pentru breaking news, care cauzeaza anxietate. Apoi, spui audientei ce vrea ea sa auda, ca sa-i castigi increderea, dupa care repeti acelasi lucru la nesfarsit.

Netraditionalul

In “televiziunile” netraditionale, asa cum este si Stirile Transilvaniei TV, nu depinzi de bani, deci de rating.

Pentru cineva ca mine merita sa faci o emisiune doar pentru ca experienta ei este fun. In loc de mii de urmaritori dezinteresati [ care isi vad atentia hijacked de frica ] devine mult mai important sa ai o mana de urmaritori dedicati si care sunt interesati in mesajul emisiunii, nu in emotia produsa de ea.

Keyword-ul televiziunilor netraditionale nu mai este – numarul, rating – ci – pasiunea, similaritatea crezurilor si a valorilor.

In plus, se pot explora genuri, formate, si structuri noi pentru emisiunile realizate. Mie mi-a luat vre-o patru emisiuni ca sa scap de tracul imitarii traditionalului si sa prind curaj sa ma joc cu idei si concepte noi.

In emisiunile mele, vrem sa implementam proverbul “incetul cu incetul se face otetul”. Nu ma intereseaza doar sa discutam, precum la o televiziune traditionala, ci ma intereseaza sa cream, sa facem lucruri practice si concrete.

Mini-serialul meu “Hunedoara, incotro?” este in acest moment un amalgam de sociologie, forecasting, education theory, engineering – toate reunite cu scopul de a crea entuziasm local pentru a imbunatati lucruri punctuale. Sunt convins ca experienta mea de profesor universitar care preda in sala de curs se simte in monologurile mele interminabile [ caci ce ar fi un profesor universitar care nu bate campii? ]

Printre altele, vreau sa inteleg [ prin acest mini-serial ] cum bate vantul in Hunedoara, orasul meu natal. Dar nu vreau sa inventez un vant sau sa propun un vant nou [ asa cum o fac deobicei politicienii sau vizionarii de ocazie ].

Si dupa sase episoade incep sa inteleg incet – incet cum bate vantul in oras …

De exemplu, un scurt chestionar mi-a sumarizat visurile elevilor de liceu din oras. Raspunsurile lor sunt o imagine cruda a viitorului pe care ei si-l doresc. Adica a vantului care bate in Hunedoara …

Elevii de liceu doresc sa ramana in oras, nu vor sa plece altundeva. Pentru asta insa ei cred ca au nevoie de un salar lunar in jur de 3500 – 4000 RON. Cam o mie de dolari. Cineva mi-a calculate ca acest salar inseamna aproape doua mii de dolari brut. Nu este deloc clar ce fel de economie local va putea plati salarii medii de doua mii de dolari. In nici un caz una de felul celei actuale.

Asa ca pornind de la aceasta concluzie si ca sa intelegem ce inseamna o astfel de economie locala ideala, am creat o emisiune in care am cerut opinia celor care acum sunt in varful carierei lor profesionale. Am ales oameni care lucreaza in computing si high tech – caci indiferent cum o pui – acolo este viitorul si doar acolo pot fi salariile medii de 2000 de dolari brut.

Am ales persoane cu experienta profesionala semnificativa. Si care sunt toti ingineri. Caci este un postulat ca viitorul este intotdeauna construit de ingineri, nu de altii [ cand n-ai ingineri buni poti trage cortina caci nu exista nici o speranta ]. Doi de la Timisoara, unul din Hunedoara, doi din Germania, si unul din Silicon Valley. Si parerea unui profesor universitar din Timisoara – cum vede el ce se preda in scoli.

Dincolo de interviuri

Dar dincolo de raspunsuri si detalii, incep sa-mi formez imaginea de ansamblu a felului anapoda in care se administreaza si se coordoneaza in Romania – oriunde, ca este un oras, un judet, sau intreaga tara. Desigur, si in invatamant. Se administreaza si se iau decizii fara nici un fel de date sistematice, doar pe baza de … nimic, experiente personale si anecdote in cel mai bun caz.

Interesant, William Cuceritorul a ordonat un recensamant imediat dupa ce a cucerit Anglia: cati oameni, cate vaci, cate oi, cate gaini etc. etc., ca sa inteleaga cat poate taxa si pe ce bani se poate baza pentru armata sa.

Asta acum 1000 de ani.

Fastforward in ziua noastra. Pentru ca traim intr-o lumea a serviciilor si a knowledge-ului, trebuie facut un recensamant a know how-ului, a ideilor, a entuziasmului, a dorintelor si sperantelor locale – ca sa intelegi cum sa le canalizezi catre ceva cu cap si coada care sa faca viata oamenilor mai buna.

Noi incercam un astfel de recensamant la “Hunedoara, incotro?”, doar ca lucram cu un sampling foarte mic.

Deci ce este de fapt emisiunea mea?

Poate este precum schita tactica a antrenorului inainte de un meci.

Sau ca activitatea regizorului care pune la un loc un film din franturi.

Sau o pictura din pete de culoare.

Whatever it is.

Dar in nici un caz nu incerc sa interpretez un reporter la televizor. Ar fi culmea sa vreau sa fac ceva asa de anost, cand pot face altceva mult mai challenging and cool.