În ziua de vineri, 15 septembrie 1944, o localitate din vecinătatea Devei, satul Chergheş, din comuna Cârjiţi, judeţul Hunedoara, avea să se înscrie în istoria celui de-al Doilea Război Mondial şi a Aviaţiei Militare Române. Era o zi de toamnă, iar sătenii se aflau la strânsul fânului. Nimic nu anticipa grozăvia ce urma să se întâmple.

Cu puţin după ora 5 după-amiaza, localnicii au asistat, înfricoşaţi, la o teribilă bătălie aeriană. Pe cerul de deasupra satului, a apărut silueta unui bombardier, cuprins de flăcări. Din urma sa, îl hărţuiau cu mitralierele două avioane de vânătoare germane. La un moment dat, se părea că bombardierul se prăbuşeşte peste sat. Însă, o manevră salvatoare îl îndreaptă către hotarul dinspre satul Căoi (com. Vețel), unde se prăbuşeşte.

Bombardier Heinkel 111H6, de tipul celui care s-a prăbușit la Chergheș.

Patru eroi aviatori şi o istorie hunedoreană peste care s-a aşternut vălul uitării. Pe baza documentelor din arhivele militare, dar şi a relatării unor martori supravieţuitori, vom încerca să desluşim povestea Bombardierului.

Piloţii români, primiţi cu ostilitate la baza aeriană Balomir


După trecerea României de partea Aliaţilor, la 23 august 1944, Armata Română a declanșat operațiunea de lichidare a prezenţei germane de pe teritoriul naţional, precum şi eliberarea părţii de nord-vest a Transilvaniei, de sub ocupaţia ungaro-hortistă. În continuarea Operaţiunii „Cobra”, acţiunile forţelor terestre române şi ruse au avut sprijinul ferm al aviaţiei militare de bombardament şi de vânătoare.

Baza militară aeriană de la Balomir

La 1 septembrie 1944, din ordinul Statului Major al Aerului, lua fiinţă Corpul Aerian Român. Deoarece trupele române fuseseră deja angrenate în Zona de Operaţii „Transilvania”, între 6 şi 8 septembrie 1944, unităţile Corpului Aerian Român s-au dislocat, în sudul Transilvaniei. Astfel, la 7 septembrie, Grupul 8 Asalt a primit ordin de deplasare pe Aerodromul de şcoală Balomir, între Orăştie şi Sebeş. Tot acolo, au fost dislocate Grupurile 5 Bombardament şi 6 Picaj.

Corpul Aerian Român se găsea deja în compunerea Armatei a 5-a Aeriene sovietice, din cadrul Frontului 2 Ucrainean. Piloţii români au fost primiţi cu ostilitate de militarii sovietici, care ocupaseră aerodromul de la Balomir.

La scurt timp, comandantul Corpului Aerian, generalul Emanoil Ionescu, a ordonat pregătirea avioanelor pentru a îndeplini misiuni de luptă, întrucât trupele germano-hortiste presau puternic în nord-vestul Transilvaniei şi era nevoie de susținerea trupelor noastre, cu formațiuni de aviaţie.

Ziua „Z”. Obiectiv: Defileul Ciucea, distrugerea podului de pe Crişul Repede

Traseul celor două misiuni aeriene de luptă ale Escadrilei
nr. 78 Bombardament și locul prăbușirii Bombardierului Heinkel nr. 57

La Balomir, Escadrila nr. 78 Bombardament română, din cadrul Grupului 5, Flotila I Aeriană, avea în înzestrare avioane Heinkel 111 H6. Supranumit şi „Cetatea zburătoare”, Heinkel 111 H6, de producţie ger­mană, era cel mai puternic bombardier cu rază medie de acţiune din lume. Pentru protecţie în timpul misiunii, escadrila dispunea de avioane de vânătoare româneşti IAR 80.

La 3 zile de la încheierea Convenţiei de Armistiţiu cu Aliaţii, Escadrila nr. 78 Bombardament a executat două mi­siuni aeriene.

Astfel, în 15 sep­tembrie 1944, la orele dimineţii, escadrila, formată din 6 bombardiere Heinkel şi 6 avioane de vânătoare IAR 80, a decolat, traversând, la 4500 m altitudine, Râul Mureş, Munții Apuseni, cu direcția către Munţii Trascăului. Formația de zbor a trecut pe deasupra Clujului şi s-a îndreaptat spre podul de cale ferată Gârbău, pe care l-au distrus cu bombe, incendiind şi garniturile de tren ale inamicului. „Misiunea nr. 1”, de oprire a înaintării trupelor germano-hortiste către Cluj, fusese îndeplinită. Escadrila s-a reîn­tors teafără, la Balomir.

Fără a avea timp de odihnă, în după-amiaza aceleiaşi zile, escadrila primeşte o a doua misiune – distrugerea podului de peste Crişul Repede, din Defileul Ciucea, singurul punct pe unde germano-hortiştii mai puteau să vină cu armată şi tehnică de luptă, către Cluj. În jurul orei 15.30, Escadrila nr. 78 a decolat, din nou, de pe aeroportul Balomir, în aceeaşi formaţie de luptă.

Unul dintre cele şase bombardiere Heinkel, cu numărul de înmatriculare 57, avea echipajul format din 5 militari: pilotul-adjutant stagiar Aldea Nicolae, sublocotenentul observator Stoian Septimiu, radiotelegrafistul submaistru Ionescu Gheorghe, mitraliorii sergenţi Bârsan Gheorghe şi Botaş Ion, aviatori tineri, care nu depăşiseră vârsta de 23 de ani.

Potrivit comandantului escadrilei, în acea zi, bombardierele române au lansat 30 de bombe (5900 kg încărcătură explozivă) asupra întregului Defileu Ciucea, distrugând în mare parte coloanele de trenuri şi autovehicole germano-hortiste.

Harta cu lupta aeriană a eroilor aviatori din Bombardierul Heinkel nr. 57.

La întoarcere, s-a constatat că toate cele 6 bombardiere Heinkel fuseseră lovite de artileria antiaeriană şi aviaţia de vânătoare inamică, dar fără a avea avarii mari. Escadrila a ieșit de peste munţi, a trecut Mureşul, pregătindu-se de aterizare, la Balomir. Dar, curios lucru, artileristele ruse au confundat avioanele româneşti cu cele inamice şi au deschis foc asupra lor. Însă, tirul a încetat, imediat după identificarea avioanelor. La ora 16.50, 5 bombardiere Heinkel şi 6 avioane de vânătoare-picaj IAR 80 aterizau pe pistă.

Lovit într-un motor şi rămas astfel în urmă, avionul Heinkel nr. 57 a apărut şi el, de peste Munţii Apuseni. Dar, spre surprinderea celor care îl priveau, bombardierul nu a făcut nicio manevră pentru a se pune pe direcţia pistei de aterizare, continuându-şi zborul spre vest, de-a lungul Văii Mureşului, la altitudinea de aproximativ 400 m. Comandantul escadrilei a apreciat că, poate fiind avariat, bombardierul mai face un ocol, să mai consume benzină, înainte de aterizare, pentru a preveni explozia rezervoarelor.

Bătălie aeriană deasupra Devei, Cristurului și Chergheșului

Bombardierul a trecut de Orăştie, urmând firul Mureşului, ca şi când ar fi vrut să se ascundă de cineva. Dar, înainte de Simeria, de după creasta Munţilor Metaliferi, se iviră trei avioane de vânătoare Messerschmitt, ale aviaţiei germane. Acestea îi luaseră urma Bombardierului nr. 57, aflat în coada formaţiei, iar comandantul aeronavei a decis să nu aducă urmăritorii la Balomir, ci să-i atragă după sine, în lungul Mureşului.

În dreptul oraşului Deva, cele trei Messerschmitturi ale Luftwaffe au deschis foc asupra bombardierului românesc. Heinkel nr. 57 a reușit să riposteze cu tunul de bord.

Din relatările octogenarului Furca Gheorghe, martor la evenimente, aflăm că, deasupra satului Cristur, avionul românesc fusese lovit în fuselaj şi în celălalt motor.

Avion german Messerschmitt din dotarea Luftwaffe

Sublocotenentul Stoian Septimiu a deschis hu­bloul, agitând o bucată de pânză albă, în semn că se predau, însă germanii nu dădeau semne că renunţă. Imediat, bombardierul se îndreptă vertiginos către dealurile Cârjiţiului, urmărit îndeaproape de două Messer­schmitt-uri.

15 septembrie 1944, ora 17 şi câteva minute. Bombardierul a ajuns deasupra satului Chergheş. Localnicii asistau speriaţi şi îngroziţi, la scurta luptă de pe cer, dintre un bombardier în flăcări şi două avioane nemţeşti. Se gândeau la tot ce e mai rău, să nu tragă cumva asupra lor sau, mai grav, să se prăbuşească peste sat. Spaima venea şi din faptul că, în urmă cu doar trei luni şi jumătate, la 2 iunie 1944, zona lor mai fusese traversată de raidurile distrugătoare ale bombardierelor britanice.

Locul prăbușirii, la Chergheș, a Bombardierului Heinkel nr. 57

Unicul supravieţuitor, la un pas de a fi ucis de săteni

Din amintirile martorilor supravieţuitori Goţ Petru şi Zasloţi Tecla, dar şi din rezultatele anchetei, reiese că bombardierul românesc a evitat, cu orice preț, să cadă deasupra satului Chergheş. Pilotul a virat brusc, la dreapta, pe firul văii dinspre satul Căoi. Pilotul Nicolae Aldea a reuşit să deschidă capota laterală şi, proptit cu cizmele în manşă, a sărit cu paraşuta. Avionul s-a răsucit în picaj şi s-a prăbuşit, pe locul numit „La Ţuroi”, lângă un izvor. Din păcate, ceilalţi patru membri ai echipajului au murit carbonizaţi.

Sătenii din Chergheş, aflaţi la fân, au zărit, în văzduh, paraşutistul. Când l-au văzut venind pe islaz, cu paraşuta pliată în mână, au crezut despre el că este inamic sau vreun spion şi au vrut să-l omoare. Dar, dus în faţa autorităţilor comunale, adjutantul aviator Aldea Nicolae a fost identificat ca făcând parte din Escadrila română nr. 78 Bombardament.

Patru Eroi ai aerului, înmormântați la Cristur, cu onoruri militare

Trupurile arse ale celor patru aviatori au fost strânse dintre resturile epavei, aduse la Chergheş şi depuse în sicrie. Moartea acestora a fost constatată de plugarul localnic Miron Bera şi medicul locotenent Emil Buturca, de la Spitalul nr. 13 Campanie Deva. Decesul a fost înregistrat în evidenţele de stare civilă, luni, 18 septembrie 1944. În faţa casei lui Goţ Petru din Chergheș, preotul satului le-a ţinut slujba Prohodului.

Apoi, autorităţile militare au decis ca înhumarea celor 4 eroi ai Aviaţiei Române să aibă loc, cu ceremonie funebră, în cimitirul ortodox al satului Cristur, lângă Deva, deoarece această localitate se află aproape de căile de comunicaţii.

O enigmă? „Cazul” pilotului Aldea!

Încă de la bun început, au planat unele suspiciuni asupra pilotului Aldea Nicolae. Acesta, cu numai o jumătate de lună înainte, la 30 august 1944, aflat tot la manşa unui Heinkel, executase o misiune de bombardament pe Dunăre, la Hinova-Vânju Mare. Pe drumul de întoarcere, avionul a intrat într-o turbulenţă, iar pilotul Aldea nu l-a mai putut redresa. Panicat, a sărit cu paraşuta, abandonând aeronava şi pe camarazii săi, care au murit în carlinga avionului prăbuşit.

Deoarece bombardierul prăbuşit la Chergheş, în ziua de 15 septembrie 1944, era cel de-al doilea aparat de zbor pierdut, la a cărui manşă fusese adjutantul stagiar Aldea Nicolae, comanda Corpului Aerian Român a dispus anchetarea cazului.

Cei patru eroi români au fost prohodiți, în fața casei lui Goț Petru, din satul Chergheș, comuna Cârjiți, jud. Hunedoara.

Autorităţile militare de la baza aeriană Balomir au venit cu un IAR 80, la Chergheş, aterizând pe ţarina din hotar numită „Prislop”. Ancheta a implicat cercetări la faţa locului şi audierea localnicilor care au văzut lupta aeriană

Deşi, ancheta l-a absolvit oficial de orice vină pe pilotul Aldea, camarazii săi de la aeroportul Balomir au constituit un „Tribunal al omeniei, onoarei militare şi obligaţiei camaraderiei”, pentru a-l trage la răspundere de ce şi-a abandonat coechipierii. Dar nu apucară să-l judece pe Aldea, deoarece acesta a fost transferat la baza aeriană Braşov. Oficial, conducerea Aviaţiei militare spunea că a căutat, prin aceasta, să detensioneze starea de spirit şi să readucă încrederea în rândul personalului navigant. Neoficial, pare să fi fost o muşamalizare.

Eroii

Pe locul prăbuşirii Bombardierului românesc Heinkel nr. 57, în hotarul Chergheşului, localnicii au ridicat o cruce de lemn. Dar timpul a distrus-o şi locul ei nu se mai cunoaşte. După război, aparţinătorii sublocotenentului aviator STOIAN SEPTIMIU au venit după fiul lor, l-au exhumat din cimitirul de la Cristur şi l-au reînmormântat la Bucureşti.

Ceilalţi trei eroi aviatori: sub­maistrul IONESCU GHEORGHE, sergentul BÂRSAN GHEORGHE şi sergentul BOTAŞ ION îşi dorm somnul de veci, lângă gardul ci­mitirului din satul Cristur, aproape de Deva, străjuiţi la căpătâi de trei cruci din ţeavă de fier, fără a beneficia de un monument, cum se cuvine celor care şi-au dat viaţa pentru eliberarea pămân­tului românesc!

Uitarea s-a aşternut peste acest episod al războiului şi doar localnicii în vârstă, din Chergheş şi Cristur, îşi mai aduc aminte câte ceva. La peste şapte de­cenii de la tragicul eveniment pe­trecut în părţile Devei, izvoarele do­cumentare şi martorii supravieţuitori au contribuit, iată, la recuperarea unei pagini din istoria celui de-al Doilea Război Mondial, scrisă cu sacrificiile de sânge ale Aviaţiei Militare Române, întru dezrobirea Ardealului de Nord. PRO MEMORIA!

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania

1 COMENTARIU

  1. Multumim pentru munca de cercetare, le-ati facut cinste oamenilor care au pierit atunci si noua celor din zona pentru readucerea in atentie…
    Multumim, cu respect.

Comments are closed.