Ne apropiem incet, incet de finalul mini-serialului “Hunedoara, incotro?” si din pacate nu cred ca am un alt raspuns decat laconicul – “Catre nicaieri”.

Situatia sta cam asa: Intr-un scurt sondaj, cativa din actualii elevi de liceu din Hunedoara au indicat ca un salar de $1000 pe luna este ceea ce ei considera necesar pentru o viata comfortabila in oras. $1000 in mana inseamna [ inteleg ] cam $1800 platiti de angajator. Fara cei $1000 pe luna, tinerii hunedoreni vor continua sa caute job-uri in alte locuri, inclusiv in strainatate.

Deci orice discutie despre viitorul orasului trebuie sa raspunda intai la intrebarea – cine plateste $1800 brut salar mediu pe luna in municipiul Hunedoara?

Aceasta este concluzia mini-serialului nostru. Dar si necunoscuta lui. Restul este retorica.

Capcana salariilor mici

Actualul model economic al municipiului este exclusiv bazat pe salarii mici.

Acesta este principalul argument pe care orasul il ofera pentru atragerea unui business nou. Cu acest modelul insa nu poti ajunge departe cand vine vorba de cresterea salariilor medii din oras.

Dar exista un efect mult mai devastator al actualului model decat dificultatea de a creste salariile medii.

Job-urile cu salarii mici sunt cele ieftine pentru ca exista o oferta mare pentru ele. Oferta este mare deoarece ele nu cer educatie si specializare, si cam oricine le poate face. Astfel, scolile locale nu sunt presate de nevoia de a educa dincolo de minim, pentru ca oricum nimeni nu are nevoie de altceva. Si asa se inchide cercul vicios in care argumentul salariilor mici amplifica diluarea educatiei, care la randul ei atrage doar muncile putin calificate si cu salarii mici.

Cercul vicios odata inchis devine [ aproape ] imposibil de intrerupt. El perpetueaza saracia cronica si lipsa sistemica a educatiei. Cercul vicios este un punct stabil de echilibru, spus in jargonul din game theory, disciplina academica care studiaza sistemele sociale. Sau pe romaneste, cercul vicios este o mlastina a saraciei, care te inghite incetul cu incetul si din care nu poti iesi. Datul din picioare te afunda si mai mult.        

Experienta altor locuri [ cu destine similar Hunedorii ] arata ca exista doi parametrii importanti pe care o companie ii considera atunci cand deschide un business nou: conditiile locale de viata si nivelul de pregatire al fortei de munca din zona.

Ei – aici s-ar putea desigur face ceva, doar ca situatia nu este deloc simpla.

In privinta conditiilor locale de viata, cele doua avantaje majore ale Hunedoarei sunt pretul scazut al locuintelor si cadrul natural minunat al orasului. Exista nenumarate oportunitati de a petrece in natura clipe minunate. Dezavantajele sunt insa mult mai multe: orasul este neintretinut si uratel per ansamblul lui, multa lume nepoliticoasa si agresiva, lipsa civismului, o viata culturala subreda, in general – lipsa “sofisticariilor” si a “intelectualismelor” de orice fel. Orasul este rupt de lume: cand cotesti dreapta de pe soseaua Timisoara – Sibiu ca sa ajungi la Hunedoara faci de fapt o dreapta de la viata moderna. Sau cum spun localnicii: “Hunedoara este o fundatura”.

Nu ma pricep la cum sa schimbi calitatea vietii intr-un oras, asa ca ma opresc aici cu discutia primului parametru.

Am sa discut mai departe al doilea parametru, respective nivelul de pregatire al fortei de munca din zona, caci acesta este aspectul pe care il analizam in mini-serialul nostru.       

De unde sa incepi?

Cred ca exista o oportunitate economica pentru oras prin activitatile care sunt labor intensive si specifice locului. Provocarea [ challenge-ul ] este cum sa aduci in oras activitati economice care sa implice educatie, specializare, si productivitate mai ridicate dincolo de minim?

Dar de unde sa incepi? Nimeni nu vine la tine doar pentru ca existi.

Trebuie intai sa-ti pui la punct educatia locala ca sa oferi un motiv important posibililor investitori.

Trebuie spus ca organizarea nationala a invatamantului din licee nu este de nici un ajutor. Centralismul blocheaza orice initiativa de a construi o solutie locala care sa inglobeze – si – programa scolara. Este pierdere de vreme si energie orice incercare de a presa de jos in sus pentru a schimba educatia prin minister si inspectorate. Trebuie cautate si gasite alte modalitati de a crea local forta de munca pregatita care sa poata executa si alte job-uri decat cele cu salarii mici.    

Dar iarasi, de unde sa incepi? Nimeni nu vine sa-ti rezolve problemele locale.

Intr-o lume ideala inceputul vine intotdeauna de la companiile locale care angajeaza absolventii. Ele descriu starea lor curenta si traiectoria pe care si-o doresc in urmatorii trei – cinci ani. Informatia adunata de la opt, zece, douasprezece companii ofera imaginea de ansamblu [ destul de precisa ] despre cum se vor misca local lucrurile. Desigur, unele detalii vor fi diferite, dar directiile principale ale evolutiei economice rezulta din aceasta agregare de informatie.

Acesta este punctul de plecare de la care orice scoala isi stabileste directiile strategice ale modului concret in care vrea sa-si customizeze oferta de educatie pentru elevii sai. In acest moment nu exista nici o customizare a educatiei functie de nevoile si oportunitatile locale.

De exemplu, un profesor de la liceul X din Hunedoara mi-a spus ca se gandeste sa infiinteze o clasa de automatica. Ar fi prima din judet. Elevii ar invata bazele proceselor de control si realizarea lor folosind sisteme electronice embedded programabile. Programa clasei ar include si interfatarea diferitelor tipuri de senzori cu un sistem numeric, precum si partea de actuatori, adica controlul de releelor si a motoarelor ce tin de aplicatie. Elevii ar implementa mini-proiecte, care sa-i pregateasca pentru specificul angajatorului Y din oras.

Ideea profesorului hunedorean mi se pare excelenta si reproduce in parte felul in care operam aici, in SUA.

Tot intr-o lume ideala, aceasta clasa este apoi creata, si pentru ca angajatorul Y este multumit de cei pe care-i angajeaza, el decide sa dea o mana de ajutor la dezvoltarea clasei pe mai departe. Iar aceasta clasa devine in timp si mai buna, astfel ca angajatorul beneficiaza de absolventi si mai bine pregatiti, care sunt mai productivi si mai capabili sa preia activitati mai specializate si mai bine platite. Angajatorul poate la randul sau sa se diversifice catre activitati mai complexe si profit mai mare.   

In timp, langa clasa de automatica liceul X adauga o clasa de informatica industriala. Asta este intotdeauna extensia normala caci cele doua merg la pachet. Acesta este momentul cand liceul isi diversifica scopul propunandu-si pregatirea de antrepenori locali in informatica industriala, pe langa forta de munca pentru compania Y.

Un domeniu economic interesant pentru oras poate fi cel al energiei verzi. Asta pentru ca pamantul in si in jurul orasului este ieftin. In lume, toti incearca acum sa se pozitioneze cat mai strategic in privinta energiei verzi caci in curand petrolul si gazele naturale nu vor mai insemna mare lucru. Pericolul incalzirii globale este mult prea iminent pentru ca lumea sa-l ignore mai departe.

Sistemele pentru energie verde sunt de fapt sisteme complexe de control industrial. O ferma de panouri solare trebuie coordonata atent in timp real, astfel ca ea sa furnizeze energia necesara cat mai fiabil. De exemplu, orice nor trecator reduce energia solara captata. Cand energia furnizata de panouri scade, ea este compensata apelandu-se la bateriile care stocheaza surplusul de energie captata [ atunci cand soarele este puternic ]. Algoritmii de control stabilesc automat acumularea energiei in baterii si compensarea cand captarea este redusa. Sistemele moderne includ un mecanism de stabilire automata al pretului cu care este vanduta energia captata, caci furnizorul vrea sa-si maximizeze intotdeauna incasarile.

Probabil ca sunt si alte idei care merita discutate. Insa indiferent de felul lor, procedura este intodeauna aceeasi: trebuie creata perechea angajator local – scoli locale care sa beneficieze si sa se impinga reciproc.

Concluzie

Concluzia mea spre finalul mini-serialului este ca realitatea din oras este alta. Nu exista perechea [ colaborarea ] angajator local – scoli locale. Scolile nu percep nevoia de a sta in contact permanent cu angajatorii din moment ce sunt “proprietatea” ministerului educatiei si a inspectoratelor scolare. Iar angajatorii locali nu se asteapta sa gaseasca un anumit tip de pregatire intre absolventi.

Cel mai dramatic exemplu mi s-a parut cel al absolventului de profesionala la liceul X, care dupa terminarea liceului si a facultatii de inginerie din oras, s-a angajat sofer de taxi.

Un alt exemplu care m-a surprins a fost ca angajatorul Z din oras nu participa la discutii cu localnicii pentru ca nu are aprobarea centralei de nu stiu unde. M-a surprins asta caci in SUA, unde traiesc, companiile abia asteapta oportunitatea de a-si oferi input-ul la structurarea materiei din licee si universitati. Companiile prezinta domeniile unde ele percep o pregatire insuficienta a elevilor si studentilor, astfel incat scolile sa poata sa se corecteze cat mai repede.

Dar situatia de acum nu este noua. Ea este deja-vu pentru mine.

Lucrurile stateau la fel si in 2008 cand am incercat o colaborare asemanatoare cu un profesor al liceului W din oras. Nu a rezultat nimic desi se puteau face multe. In final a fost mai simplu si mai firesc sa lasam totul balta si sa ne vedem de ale noastre.

Au trecut intre timp peste zece ani. S-au schimbat directori de scoli, primari, ministrii si legi ale invatamantului, guverne si presedinti.

Dar a ramas aceeasi incapacitatea Hunedorii de a-si multumi populatia tanara oferindu-le salariile pe care le spera. Cum bine anticipeaza game theory, este mai simplu sa lasi balta orice incercare de nou [ caci ea s-ar putea sa nu reuseasca ] si sa te lasi dus de valul inertiei. Este mult mai economic sa faci pluta decat sa inoti contra curentului.

Totusi, omul nu este o fiinta perfect rationala. Sansa orasului sta in iratiunea unor idealisti care vor sa inoate impotriva curentului oricat se chinuie altii sa-i convinga sa se lase dusi de curent. Si daca nu se gasesc idealistii locali, well – atunci viitorul orasului este cel in care el va reveni, asa cum sugera unul din invitatii mei din mini-serial, la trecutul sau – adica cel de targ unde taranii de pe satele din jur isi vand produsele. Si asta este o posibilitate. Ce ar fi asa de rau in asta?                    

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania