În țara asta normalitatea a ajuns să fie știre de primă pagină. Regulile pe care trebuie să le respectăm cu toții – că ne plac mai mult, mai puțin sau deloc – nu ar trebui să fie subiect de știre, nu-i așa? În niciun caz cineva care face ceea ce spune legea (aia scrisă sau cea a bunului simț) nu ar trebui să ajungă pe prima pagină a gazetelor. Ei bine, nu și în România! Aici, știm prea bine, regulile sunt bune doar pentru a fi hulite, pentru a fi călcate în picioare, iar cei care le încalcă sunt considerați eroi. Asta, în timp ce aceia care le respectă sunt fraierii, prostovanii buni de luat peste picior.
Astăzi de dimineață, la Miercurea Ciuc, credincioșii care au venit la ceremonialul de sfinţire a bucatelor cu ocazia Paştelui Catolic au fost fotografiați – iar imaginile au făcut apoi înconjurul țării – în timp ce făceau ceva ”inimaginabil”: respectau cuminți, disciplinați, legea.
Acolo, la Miercurea Ciuc, organizatorii acestui ceremonial, care se desfășoară an de an, au împărţit măşti de protecţie celor care nu aveau și s-au asigurat că se păstrează distanţa fizică între toți cei prezenți. Încă de la Slujba de Înviere, din seara precedentă, preoții le-au transmis enoriașilor că este bine ca a doua zi, la sfințirea bucatelor, să participe doar un singur membru al familiei, din considerente de evitare a potențialelor riscuri medicale.
Da, la Miercurea Ciuc, preoții și enoriașii au respectat întocmai legea. Aici, s-a demonstrat că OAMENII AU ÎNȚELES! Da, au înțeles ceea ce era de înțeles. Au acceptat și pus în practică LEGEA. Dar, să știți că ceea ce a văzut o țară întreagă la Miercurea Ciuc nu este o situația particulară. În Transilvania, în Banat, în Crișana și Maramureș astfel de scene s-au putut vedea în mai toate bisericile catolice, reformate sau greco-catolice.
Am participat eu însumi la Slujba Învierii în biserica ”Sfântul Anton” de la Deva. A fost magnific! Dincolo de faptul prezenței în sine la biserică, după ce anul trecut Paștele a fost unul online, am putut să remarc ordinea desăvârșită a ceremonialului, strictețea cu care au fost respectate cerințele autorităților și felul în care absolut toată lumea făcea ceea ce trebuie.
Desigur că mi-am pus întrebarea pe care, poate, mulți dintre dumneavoastră o au în minte: de ce aici se poate și altundeva nu? De ce la Miercurea Ciuc, la Satu Mare sau în orice altă biserică mai mică sau mai mare din partea asta de țară se poate, iar în alte părți nu?
Dincolo de răspunsul la întrebările de mai sus, ceea ce mă preocupă și mai mult este cum să facem să ducem normalitatea peste tot în țara asta. Cum să-i facem pe toți cei care acum se miră și li se pare că acest normal este subiect de știre, să preia modelul. Cum să facem, oare, să banalizăm normalitatea!?
Cum facem, așadar, să-i determinăm pe toți ai noștri – de o parte sau de alta a Carpaților, de orice religie și naționalitate ar fi – să respecte legea, iar asta să nu mai fie subiect de știre?
Mai direct spus, cum facem din țara asta una a normalității?
Poate că mă veți ajuta voi, cei care ați avut răbdarea să citiți acest text până la capăt, să găsim împreună răspunsuri.
