În tihna satului clujean Morişti, ascunsă de zgomotul lumii, Mariana Andone Rotaru – istoric, arheolog, fost director al Muzeului de Istorie din Turda – transpune pe ouă de struţ, printr-o tehnică pe care a inventat-o, teme religioase din icoane pe sticlă, pictate în Transilvania în secolele XVIII – XIX.

Este vorba de o reinterpretare a celebrelor icoane pe sticlă de la Nicula, Şcheii Braşovului sau zona Făgăraşului şi transpunerea lor de pe o suprafaţă plană pe cea ovoidală a unui ou. În decorarea ouălor, ea îmbină şi respectă ambele tradiţii, atât pe cea a încondeierii – scrierii cu ceară a ouălor -, cât şi pe cea a pictării vechilor icoane, pe dosul sticlei. Este o muncă migăloasă, care cere multă răbdare, mai ales că decorarea unui ou prin combinarea celor două tehnici îi răpeşte peste 70 de ore adunate.

“Eu sunt o fire foarte energică, dar în momentul în care mă aşez la masa de lucru trebuie să am o stare sufletească foarte bună, să fiu zen, foarte împăcată cu mine. De exemplu, nu puteam lucra când auzeam la ştiri diverse lucruri alarmante despre pandemie. Dar când mă apucam de lucru, uitam de tot, efectiv pierdeam contactul cu realitatea. Iar icoanele pe sticlă transmit o anumită energie pozitivă. Acum le văd cu alţi ochi faţă de cum le vedeam înainte”, declară, pentru AGERPRES, Mariana Andone Rotaru.

Ouăle par pictate – aşa cum cred şi cum i-au spus mulţi dintre cei care le-au admirat -, însă imaginile finale de pe ele sunt rezultatul scufundării lor în băi succesive de culoare.

“Plec de la tehnica încondeierii oului cu băi succesive de culoare prin protejarea fondului cu ceară topită, dar care ilustrează, reprezintă pe suprafeţele ovoidale teme iconografice folosite în icoana transilvăneană pe sticlă. Am încercat tehnic să le îmbin, dar să respect rigorile ambelor tehnici separate, ca să zic aşa. Desenul se realizează cu ceară topită, cu ajutorul unui condei tradiţional. Elementele aurite sunt redate cu foiţă de aur de 24 k şi foiţă de argint, patinate cu propolis”, dezvăluie artista clujeană.

Ea detaliază tehnica sa inedită şi ne vorbeşte despre dificultăţile pe care le întâmpină în realizarea muncii sale, dar şi despre satisfacţii.

“Se începe prin trasarea câmpului, se împart ouăle în mai multe suprafeţe, practic îţi trasezi o urseală, îţi începi un model. La fel se lucrează şi icoana pe sticlă, după şabloane, după izvoade. Se trasează tot conturul cu cerneală, cu tuş negru, după care se umplu suprafeţele cu culori, dar în formă inversă: începi cu detaliile şi te tot duci spre fundal. Începi cu culorile cele mai deschise, cum se face la oul încondeiat, astfel încât până la final să ajung la culoarea neagră, care de fapt rezultă din combinarea tuturor culorilor. Aici a fost provocarea, să găsesc tehnic cum să îmbin cele două tehnici, astfel încât la final să-mi rezulte o icoană, dar nu pictată, ci încondeiată. Practic, numai foiţa de aur se aplică la sfârşit; în rest sunt pur şi simplu băi de culoare. Scufunzi oul întreg, laşi să se usuce şi acoperi iar cu ceară. Dificultatea vine din faptul că tu nu mai poţi interveni ulterior. Acolo unde ai pus de exemplu galben şi acoperi cu ceară, nu mai poţi la final să mai pui un pic de galben sau roşu sau verde. Nu se mai poate. Nu e ca la o pictură, la care poţi să intervii oricând şi să mai pui o tuşe. Aici nu se mai poate. Cei mai mulţi cred că sunt pictate. Asta m-a impresionat. Înseamnă că am reuşit tehnic destul de bine”, explică Mariana Andone Rotaru.

Instrumentele şi materialele folosite sunt specifice vechilor artişti, de la pensulă, la ceară, vopsele şi până la flacăra unei lumânări, la final.

“Lucrez cu chişiţa aceasta, condeiul acesta arhaic din care curge ceara topită, cu culori pe bază de apă, netoxice, cu foiţă de aur, cum lucrau iconarii, iar pentru patinare – sfătuită de restauratorii cu care am colaborat – folosesc propolis. Culoarea este fixată prin topirea cerii. Se încălzeşte la o lumânare şi se şterge cu o cârpă moale. Odată ce îndepărtezi ceara, practic sigilezi vopseaua”, împărtăşeşte, din tehnica sa, artista clujeană.

Până acum, Mariana Andone Rotaru a încondeiat prin metoda sa 60 de ouă de struţ – pentru că au coaja mai rezistentă -, care sunt deja prezente într-o expoziţie la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi care pot fi admirate acolo până pe 7 mai.

Dar din ceea ce a învăţat şi a inventat încearcă să dăruiască şi altora, mai ales de teama de a nu dispărea tradiţiile. Aşa se face că a organizat multe ateliere de profil cu copii de şcoală, dar vin la ea şi artişti din diferite alte domenii, care vor să-i înveţe tehnica.

“Cred că e nevoie ca şi în mediul privat să venim cu astfel de iniţiative. Şi, cu doamnele de astăzi, care activează în domeniul creaţiei, am zis că ar fi foarte frumos, cumva, să ne susţinem reciproc, să ne promovăm şi să arătăm şi altora că se poate. Şi ar trebui să fim un exemplu şi să implicăm cumva tinerii, pentru că au dispărut aceşti meseriaşi, dispar tradiţiile”, mai spune Mariana Andone Rotaru.

(SURSA FOTO: maryando.ro)

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania