S-au împlinesc 70 de ani de când mii de familii de bănățeni au fost ridicate de trupele de Securitate din propriile case, în noaptea de Rusalii, și strămutate cu forța în pustiul Bărăganului. La slujba de la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, Mitropolitul Banatului a vorbit despre suferința celor care și-au văzut viața năruită într-o singură clipă.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Deportările în Bărăgan a avut ca scop relocarea forţată a populaţia care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi în Câmpia Bărăganului. În contextul încordării relaţiilor dintre România şi Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, graniţa dintre cele două ţări a devenit o zonă sensibilă pentru comuniştii aflaţi la putere. Etniile din Banat erau considerate „elemente cu un factor ridicat de risc”.
Deportările din Banat reprezintă un proiect amplu de epurare socială realizat de regimul comunist din perioada Gheorghiu Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan au fost scoşi din casele lor, fără niciun anunţ prealabil, peste zeci de mii de oameni începând cu femeile, bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor.

După un drum de 2 săptămâni, închişi în vagoane, deportaţii au ajuns în gările din Bărăgan, de unde camioanale i-au purtat la cele 18 puncte diferite din Câmpia Bărăganului. Lăsaţi sub cerul liber, şi-au pregătit bordeie sub pământ, iar în anii ce au urmat şi-au construit case şi au desţelenit pământurile. Peste cinci ani, în anul 1956 – unii din deportaţi – pentru că mulţi şi-au găsit sfârşitul în acele locuri aride, s-au întors la casele lor, pe care le-au găsit ocupate de profitorii regimului comunist, şi pentru a doua oară au fost obligaţi să ia viaţa de la capăt.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania