„Casa de pe Colţ”, o clădire cu aspect de factură neo-clasică ridicată în anul 1825, la intersecţia dintre strada Mică (astăzi Cometei) şi strada Sanislau (astăzi Eminescu) în Oradea, este scoasă la vânzare pe site-ul Romania Sotheby’s International Realty cu 475.000 de euro.

La doar 150 de metri de Palatul Moskovitz si de Palatul Stern, casa este desfăşurată pe trei niveluri: subsol, parter şi mansarda.

Subsolul este frumos, cu bolţi mari din cărămidă aparentă. Parterul are 185 mp utili şi oferă cinci încăperi mari, înalte, două băi şi o sauna. Mansarda are 210 mp şi o intrare separată din str Cometei, şi pune la dispoziţie un living, trei dormitoare, două băi şi o terasă spre curtea interioară.

Frater Erzsebet, soţia scriitorului Imre Madách cunoscut în special pentru poemul cosmogonic „Tragedia omului” (supranumit Faust-ul maghiar, opera este remarcabilă prin profunzimea gândirii filozofice şi plasticitatea evocărilor), s-a mutat, cel mai probabil după plecarea lui în 1854, în „Casa de pe Colţ”.

Văduva Fischerné Szalay Stefania, născută Thomannn, pianista şi profesoara de pian, a fost eleva compozitorului şi pianistului maghiar, unul din reprezentanţii de seamă ai muzicii moderne,  Béla Bartok la Academia de muzică din Budapesta. După absolvirea studiilor cu succes, aceasta îşi va cumpăra casa de pe strada Szalardi numărul 19. În 1922, împreună cu soţul său şi cu profesorul de pian Ervin Fischer, l-au primit aici pe Béla Bartok, un fost maestru care avea să-i viziteze de mai multe ori mai târziu. Însăşi Ştefania organiza spectacolele lui Béla Bartok din Oradea, conform corespondenţei celor doi de până în anul 1937.

În 1925, după căsătorie, a renunţat la casa de pe strada Szalardi şi a cumpărat proprietatea de pe strada Eminescu nr. 19.

„Casa de pe Colţ” este o clădire monumentală de la începutul secolului al XVIII-lea, împărţită în camere spaţioase, primele două cu arcade largi.

Casa avea iniţial şase ferestre cu obloane pe faţada stradală, orientate spre vest. De la poarta hexagonală, cu gresie, scările duceau printr-o trapă până la pivniţa cu coloane, în care există încă un puţ de apă din cărămidă. Ştefania a amenajat aici o şcoală de muzică, în aşa fel încât camera cea mare să fie aproape ca un muzeu de muzică. Pe peretele camerei erau agăţate imagini ale interpreţilor, unele conţinând autografe, inclusiv poze ale lui Bartok şi mobilier vechi.

În această casă a fost vizitată artista de Béla Bartok: de două ori în 1922 şi o dată în 1924 în casa de pe strada Szalardi, iar apoi pe 19 februarie 1927, respectiv pe 19 decembrie 1933 în această casă.

De-a lungul timpului însă, mulţi alţi artişti eminenţi au vizitat-o pe profesoara de pian, casa acesteia fiind mereu deschisă oaspeţilor săi, care se distrau în spaţiul mobilat elegant. În afară de Bartók, au fost aici şi pianistul şi compozitorul Erno Dohnanyi, violonistul Ede Zathureczky, pianistul Gyorgy Halmos (fost student), dirijorul Antal Ronay, Constantin Bopescu, dirijorii Antonin Ciocan şi Bergel Erlich şi multi alţii.