Goarna Batalionului Secuiesc de Grăniceri din Sfântu Gheorghe are o poveste foarte interesantă. În prezent ea este păstrată în biroullui Sándor Tamás, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, însă obiectul muzical a fost pentru multă vreme pierdut și apoi regăsit, ascuns și apoi adus din nou la lumină.
Goarna Batalionului Secuiesc de Grăniceri din Sfântu Gheorghe a fost pierdută în timpul celui de-al doilea război mondial, în luptele care se dădeau în Ardeal. Din fericire, ea a fost găsită în 26 august 1944, de un curier militar din oraş care a ascuns-o în Valea Uzului, în timp ce trupele ungare se aflau în retragere. Bărbatul a fost luat prizonier şi, părea că soarta goarnei era pecetluită odată cu soarta bărbatului. Din fericire, omul a scăpat cu viață și după război s-a întors din Uniunea Sovietică. A fost un mare noroc, bărbatul fiind singurul care știa unde anume fusese ascunsă goarna.
În anul1965 el a regăsit ascunzătoarea și a recuperat goarna pe care, însă, a ținut-o ascunsă în podul casei zeci de ani. Abia în 2019 nepotul său aînmânat instrumentul muzical – după zilele fierbinţi ale conflictului care s-a iscat în jurul Cimitirului militar din Valea Uzului – lui Sándor Tamás,preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. De atunci, goarna se află ca obiect decorativ în biroul acestuia.
În valea râului Uz au avut loc bătălii sângeroase, atât în Primul, cât şi în cel de-Al Doilea Război Mondial. La sfârşitul
celui de-Al Doilea Război Mondial, la trei zile după ce Armata Română a întors armele, trupele sovietice au ajuns la graniţa Ungariei, care la acea vreme se situa în Valea Uzului şi unde se aflau în misiune trupele secuieşti de grăniceri. Echipa de grăniceri secui, formată din 310 militari slab înarmaţi, a reuşit să reţină doar pentru câteva ore vehiculele blindate ale Unităţii Celui de-al Doilea Front Ucrainean. Doar 70-80 dintre grănicerii secui au supravieţuit bătăliei.
Prin sunetul goarnei dispărută în luptă a fost comemorată, joi, în Cimitirul militar din Valea Uzului, bătălia de acum 77 de ani, în urma invaziei trupelor sovietice în Valea Uzului Istoria goarnei a fost prezentată, joi, la comemorare, de Sándor Birtalan, primarul comunei Sânmartin, iar instrumentului i s-a dat glas de trompetistul Orchestrei de Suflători “Kováts András” din Reci. Printre sutele de participanţi la comemorare, s-a aflat şi Mihály Bartha, în vârstă de 97 de ani, care, în 1944, era soldat în Valea Uzului, şi a supravieţuit în urma bătăliei.
Prezent la eveniment, Balázs Fürjes, secretar de stat în cadrul Cancelariei Prim- ministrului ungar, a considerat că naţiunile din Europa Centrală şi de Est pot fi de succes, în secolul al 21-lea, doar împreună.
“Dacă putem conlucra împreună, dacă avem respect reciproc şi recunoaştere reciprocă, dacă suntem parteneri adevăraţi
şi egali unul cu celălalt, Ungaria şi România pot atinge, de asemenea, mari succese comune împreună cu alte naţiuni din Europa Centrală şi de Est”, a declarat secretarul de stat. Acesta a mai adăugat că, totuşi, cooperarea paşnică şi binevoitoare nu poate cere abandonul de sine.
“Trebuie să acceptăm că există evenimente în istoria noastră pe care le vom privi mereu diferit, pe care le vom judeca mereu diferit. În spiritul acestui aspect, trebuie să afirmăm de fiecare dată că Trianon este o pierdere tragică pentru noi. Pentru Ungaria, problema maghiarilor din Ţinutul Secuiesc va fi întotdeauna o problemă de suflet. Avem dreptul la asta şi nimeni nu ne-o poate lua”, a subliniat secretarul de stat.
În discursul său, Csaba Borboly, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, a declarat că nu are cunoştinţă de nicio
instituţie din România care să fi avut o atitudine pozitivă faţă de înfiinţarea arbitrară a solei româneşti în cimitirul militar din Valea Uzului. Politicianul şi-a exprimat speranţa că rezultatul luptei juridice a comunei Sânmartin va fi ca cimitirul să fie readus la forma sa iniţială.
