Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Înființată la scurt timp după cucerirea Timișoarei de către armata habsburgică, zona Fabric s-a dezvoltat și a rămas cunoscută în istoria orașului ca fiind una muncitorească. De-a lungul timpului aceasta și-a pierdut specificul și a devenit victima nepăsării autorităților și ”terenul de joacă” al clanurilor certate cu legea.

Fabric este unul din cartierele vechi ale orașului nostru, care potrivit istoricilor, și-a început existența în anul 1716, atunci când mai mulți locuitori români și sârbi au fost mutați din zona Palanca Mare pentru a respecta planurile militare de reconstrucție a noii cetăți.

La acea vreme, râul Bega avea numeroase canale care străbăteau cartierul, fapt ce a determinat dezvoltarea economică a Fabricului. Au fost construite mori, manufacturi și au apărut numeroase bresle, iar micile cursuri de apă navigabile au facilitat transportul mărfurilor. Au înflorit breslele cizmarilor, păpucarilor, șelarilor, cojocarilor, dogarilor, pescarilor, ale brutarilor, măcelarilor, peruchierilor și croitorilor. Până în 1880 au existat aici opt mori cu nume de sfinți, mori care măcinau anual peste 2500 de tone de grâu. În 1876 a fost construită gara din Fabric, actuala Gară de Est.

Tot în acest cartier a fost mutată și fabrica de bere, construită de habsburgi în anul 1718 în apropierea liceului Emanul Ungureanu, fiind prima de acest fel construită pe teritoriul României actuale. În grădina fabricii, în anul 1847, compozitorul austriac Johann Strauss –  fiul, împreună cu orchestra sa a susținut primul său concert în afara Vienei. Au fost interpretate celebrele valsuri: Dunărea albastră, Viață de artist, Sânge vienez sau Vin, femei și cântec. Fabrica a fost cumpărată în anul 1883, dar după ce un incendiu puternic a afectat clădirile și instalațiile ea a fost reconstruită și dotată cu utilaje moderne pentru vremea respectivă.

Piaţa Romanilor, este dominată de Biserica Millennium. Edificiul monumental a fost construit pentru a aniversa 1000 de ani de la aşezarea ungurilor in Câmpia Panonică, între 1896-1901, de către arhitectul Ludwig von Ybl. Stilul este eclectic-istoricist, cu elemente neoromanice si neogotice. Turnurile de pe faţadă măsoară 65 metri. Vitraliile sunt deosebite, tabloul altarului este semnat Vastagh György, iar orga este creată în cunoscutul atelier timişorean Wegenstein. La momentul construcţiei, aceasta era cea mai mare biserică din Banat; astăzi ea serveşte ca biserică parohială catolică a cartierului Fabric. În faţa Bisericii Millennium putem admira astăzi şi cel mai vechi monument al oraşului, Monumentul Sf. Ioan Nepomuk, ce datează din anul 1722. 

Dar fără îndoială principalul punct de referință din cartierul Fabric este Piața Traian, un ansamblu pitorescce a fost proiectat în anul 1740 ca o replică mai mică a Pieței Unirii. Situată în centrul zonei și înconjurată de clădiri istorice, aceasta a găzduit piața zilnică și târgurile săptămânale.

A avut rolul de piaţă centrală a unei suburbii ce, până pe la 1900, a funcționat relativ independent de centrul oraşului. Până în perioada interbelică aici era o zonă activă din punct de vedere economic, cu nenumărate prăvălii de toate genurile. Deşi în Fabric s-a dorit iniţial o separare spaţială pe criterii confesionale şi etnice, în secolul al XIX-lea aici au trăit deopotrivă români, germani, sârbi, evrei şi maghiari.

Cea mai veche construcţie din Piaţa Traian este Biserica Ortodoxă sârbească cu hramul Sfântul Gheorghe, ridicată între anii 1745 şi 1755 în stil baroc. Interiorul bisericii este decorat cu picturi aparţinând unor pictori renumiţi din Banat: Constantin Daniel (supranumit Tizian al Banatului), Sava Petrovici şi Ştefan Teneţchi-Ponerchin. Dacă la început Piața Traian era împrejmuită de case și grădini, odată cu trecerea timpului noi edificii au fost construite în zonă.  

Palatul Ştefania, ușor de recunoscut după turnul de pe colt pe care se află un halebardier în armură, poartă semnătura renumitului arhitect maghiar László Székely, arhitectul- şef al Timişoarei din acea vreme. A fost denumit astfel în cinstea soţiei directorului fabricii Industria Lânii, care a achiziţionat clădirea în 1918. Edificiul mai este denumit şi „casa cu maimuţe” datorită sculpturilor cu gorile care decorează partea superioară a clădirii.

Un alt edificiu deosebit din Piaţa Traian este Palatul Mercur, construit între anii 1908 și 1909 în stil Secession. Edificiul poartă acest nume datorită statuii zeului roman al comerţului, Mercur, care decorează vârful colţului clădirii și se  remarcă prin decoraţiile florale şi geometrice.  

Palatul Contesei Mirbach, construit în anul 1904 este, de asemenea, construit în stilul Secession, decorat cu pilaştri pe două niveluri, precum şi sculpturi în formă de chipuri de femeie şi motive spiralate. În ciuda denumirii şi aparenţei sale impresionante, palatul nu era reşedinţa contesei, ci o casă de raport, adică o casă destinată închirerii unor spații, banii din chirii urmând a fi strânşi pentru fondul orăşenesc” – Claudia Tănăsescu, ghid national de turism.

Toate lucrurile bune vin din Fabric”, este vorba care a circulat pe buzele timișorenilor în secolele trecute. Și este de înțeles, pentru că apa ajungea de acolo în cartierul Cetate prin conducte de lemn, berea, care la fel ca și acum era la mare căutare în rândul locuitorilor și toate materialele erau confecționate de meșteri în atelierele din zonă.

Vremurile s-au schimbat, iar cartierul Fabric a ajuns victima nepăsării autorităților, în vreme ce diferite clanuri și-au bătut joc de trecutul, odată glorios,  al zonei. Multe imobile au ajuns, mai mult sau mai puțin legal, pe mâna unor oameni certați cu legea, care prin comportamentul lor au băgat spaima în localnici. Intervențiile poliției au adus temporar pacea în zonă, însă nu de puține ori a fost doar liniștea de dinaintea furtunii care nu a întârziat să apară.

Unele dintre construcții au fost renovate și au căpătat față nouă, altele în schimb așteaptă să își redobândească strălucirea de odinioară. Însă dincolo de refacerea clădirilor istorice, cel mai greu este ca atmosfera de altădată să își reocupe locul în specificul unui cartier care numai prin trecutul său mai aduce Timișoarei cinstea de care s-a bucurat cândva.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.