Autoritățile județene timișene au planuri mari pentru situl arheologic de la Cornești – Iarcuri. Președintele CJ, Alin Nica a efectuat o vizită în teritoriu și a rămas impresionat de potențialul turistic pe care îl are zona. Oficialul a declarat că intenționează să reconstruiască o așezare antică, dar pentru aceasta e nevoie ca anumite suprafețe de teren să fie scoase din circuitul agricol.
”Toate acele detalii pe care le-am aflat de la șeful secției de arheologie merită să fie transmise într-o manieră accesibilă și atractivă către publicul larg. Locul, acum – aproape descurajator de amplu, trebuie valorificat pentru evenimente și chiar pentru reconstrucția unei așezări antice. Valurile de pământ ale fortificației au nevoie de protecție și scoatere din circuitul agricol deoarece agricultura intensivă le aduce daune ireparabile. Avem în județul nostru, o bijuterie de calibrul Stonehenge-ului, o locație unică în lume, în cadrul căreia, așa cum spunea șeful secției de arheologie, ar putea fi făcute săpături și s-ar descoperi lucruri interesante încă 500 de ani de acum încolo. Alături de Muzeul Național al Banatului, Consiliul Județean are în plan, pe termen lung, transformarea zonei în destinație turistică, iar până în 2023 ne propunem inaugurarea punctului muzeal cu baza de cercetare și reconstrucția unei porți pentru a putea exemplifica cum arăta fortificația in urmă cu 3500 ani” – Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș.
Considerată cea mai mare fortificație din epoca bronzului din Europa, fortificația de pământ de la Cornești, cunoscută și sub numele de Iarcuri sau Dâmburile turcești, este situată la aproximativ 20 km nord de Timișoara și ocupă o suprafață de peste 1700 ha.
Aceasta a atras atenția topografilor militari încă din anul 1720 și a fost cercetată pentru prima oară de Ioachim Miloia în anul 1932 și apoi de Marius Moga în anul 1939.
Unică în preistoria Europei, cetatea a fost datată 1500 – 1000 a.Chr., fiind construită de comunitățile Cruceni-Belegiš. Aceasta cuprinde 4 cercuri concentrice, care reprezentau zidurile așezării, fiind ridicate cu ajutorul unor piloni de lemn, pe care s-a adăugat pământ. În incinta fortificației s-au descoperit: o poartă de acces prevăzută cu turnuri de apărare de 4 metri înălțime, ruinele unui templu străvechi, morminte sarmatice, ateliere de ceramică și o așezare datând din sec. III sau IV.
Se opinează că cetatea de la Cornești-Iarcuri a aparținut unei populații de agricultori și crescători de animale, care controla principalele căi de acces spre diferite zone bogate în materii prime (sare în Transilvania, aur în Munții Apuseni, cupru în Munții Banatului). Din punct de vedere strategic, fortificația se află la jumătatea distanței dintre bazinele râurilor Timiș și Mureș, principala cale de acces către Transilvania.
Surse: Alin Nica
