A iubit natura și poezia, iar călătoriile au fost mijlocul prin care adesea ”evada” din curtea vieneză. Firea non – conformistă ce a caracterizat-o a ținut-o departe de protocoalele împărătești, în vreme ce acțiunile sale caritabile au făcut-o cunoscută în toată lumea. A avut parte de o viață grea care s-a sfârșit tragic în după-amiaza zilei de 10 septembrie 1898. În urmă cu 123 de ani, împărăteasa Elisabeta a fost înjunghiată pe malul lacului Geneva și s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani. În ciuda acestui fapt, în Banat și  în multe alte locuri din lume care i-au purtat pașii, povestea ei a rămas vie. O mărturie peste veacuri a vieții unei împărătese contestate de adepții cutumelor curții imperiale, dar apreciată de oamenii pe care i-a iubit toată viața.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Elisabeta Amalia Eugenia de Wittelsbach, fiica lui Maximilian Joseph de Bavaria si Maria Ludovica de Bavaria, s-a născut în anul 1837 și a copilărit în Palatul  Possenhofen care era reședința familiei sale.

Elisabeta s-a obișnuit cu o viață simplă, petrecută în natură, departe de regulile stricte de la palat. De mică a preferat drumețiile, vânătoarea și echitația. A fost o fire romantică, pasionată de poezie și obișnuită să traiască liber, ceea ce a făcut-o ca mai târziu să nu se adapteze protocoalelor impuse de familia imperială de la Viena.

Sora sa Helena a fost logodită cu viitorul împărat al Austriei, Franz Joseph, însă prințul a fost mai atras de nonconformismul frumoasei Elisabeta, fapt ce l-a determinat să o ceară pe aceasta de soție, deși erau verișori. Din cauza gradului de rudenie cei doi au avut nevoie de dispensa Papei, pe care au și primit-o, iar în 1854, la vârsta de numai 16 ani, ”Sissi” și-a început mariajul și a pășit pe un drum încărcat de restricții.

Cutumele împărătești nu au fost pe placul Elisabetei, care a fost de multe ori judecată de curtea vieneză din cauza noncorformismului ei. Cu Franz Joseph a avut patru copii care au fost crescuți mai mult de soacra ei  pentru că aceasta din urmă a considerat că le poate oferi o educație aleasă.  

Dincolo de aceste probleme, nici relația cu Franz Joseph  nu a fost una de poveste. Împăratul a ales în repetate rânduri să își petreacă nopțile cu alte femei, mai ales în perioadele în care soția sa călătorea în Europa.

Surprinzător pentru unii a fost și faptul că împărăteasa Elisabeta credea în ideea de republică, pe care a considerat-o superioară imperiului.

La semnarea acordului austro-ungar din 1867, Elisabeta și Franz Joseph au plecat la Buda, acolo unde au fost încoronați în data de 8 iunie, în Biserica Matyaș, ca suverani ai Regatului Ungariei. Sissi a fost foarte de atașată de noii supuși, iar adesea Ungaria a fost prioritară pentru împărăteasă, care de-a lungul timpului a dovedit un real și extraordinar talent  diplomatic. Poporul maghiar a îndrăgit-o extrem de mult pe Sissi, care i-a cucerit încă de la început, atunci când le-a vorbit în limba maghiară.

Sissi la Băile Herculane

În nenumăratele sale excursii pe care le făcea în Europa, împărăteasa Elisabeta a poposit în repetate rânduri și în țara noastră. Potrivit istoricilor, în 1887 a petrecut un sejur de şase săptămâni la o vilă din stațiunea Băile Herculane. Bolnavă de reumatism, a ajuns în frumoasa localitate la recomandarea medicilor și a urmat și tratamente pentru sistemul nervos. A locuit în Vila Tatarczy, care de atunci îi poartă numele. Îndrăgostită de peisajul montan, împărăteasa Elisabeta a făcut mai multe drumeții în zonă și a descris în versuri frumusețea zonei:

Tu, vale liniştită, adăpost al nimfelor,/ Tu, loc al zânelor, încântător de frumos,/ În care Cerna spumegă adâncă şi rece,/ Şi Domogledul visează în eter,/ Iar verdele coboară în valuri/ Şi urcă apoi până în ceruri;/ Iedera se smulge de pe stânci,/ Platanii se împletesc cu stejarii,/ Flori necunoscute înfloresc graţioase/ Iar verdele este asemenea smaraldului muşchilor:/ Am fost aici, unde am găsit în pădure/ Cântecul numit Carmen Silva;/ De aceea, te salut de multe mii de ori/ Vale a Cernei, tu, valea mea iubită!”

În primăvara lui 1887, în Băile Herculane, Sissi a primit vizita reginei Elisabeta a României, soția regelui Carol I. Nu a trebuit să treacă mult timp pentru ca cele două femei pe care le unea dragostea pentru  poezie să devină prietene. În lungile discuții, acestea și-au făcut nenumărate confidențe. Regina Elisabeta a scris despre Sissi:

”Oamenii au vrut să îi impună unei zâne armura protocolului rigid şi dichisit; dar zâna nu s-a lăsat subjugată şi îşi întinde aripile şi zboară când lumea o plictiseşte. Elisabeta dispreţuieşte aprobarea oamenilor, dar în ciuda tuturor lucrurilor în ea există o vitalitate puternică dornică să se manifeste. Îşi iroseşte excesul de energie în plimbări pe jos şi călare, în călătorii şi poeme. Se dăruieşte acestor activităţi cu pasiune pentru a fugi de tot ce o sufocă”.

Potrivit istoricilor, o altă vizită în județul Caraș-Severin a fost cea din 1896, atunci când Sissi a participat alături de Franz Joseph la inaugurarea canalului navigabil Porțile de Fier. Momentele de sărbătoare au fost petrecute pe o navă ce purta numele împăratului austriac, după care seara a fost continuată la cazinoul din Băile Herculane.

Cu ocazia unei drumeţii în zonă, împărăteasa Elisabeta  a ajuns chiar la stâna ciobanului Mihail Feneşan, căruia i-a dăruit propriul său inel cu rubin. Conform unei tradiţii locale, inelul ar fi reprezentat un cadou pentru botezul fiicei acestuia, numită Veta în cinstea împărătesei. Urmaşii ciobanului au păstrat cu sfinţenie acest inel, indiferent de regimurile politice care au urmat, el aflându-se în momentul de faţă în posesia strănepotului lui Mihail, profesorul pensionar Iancu Feneşan din Băile Herculane”, consemnează istoricul Mircea Rusnac pe blogul său istoriabanatului.wordpress.com.

Un alt loc preferat de Sissi în Banatul de munte a fost staţiunea Marila, foarte bogată în aer ozonat. Recunoscători pentru dragostea şi ataşamentul împărătesei faţă de aceste locuri, bănăţenii au ridicat la Oravița  în anul 1899, un monument al cărui nume este „plămânul lui Sissi”. Alături de soţul ei Franz Josef, Elisabeta  a vizitat şi Caransebeşul, unde în anul 1914 i s-a ridicat o statuie în mărime naturală, realizată din marmură de Ruschiţa.

Împărăteasa Elisabeta a vizitat și județul Timiș

O altă stațiune care a ajuns la inima împărătesei Elisabeta, a fost Buziaș, cunoscută pentru zăcământul hidromineral. Aici, împăratul Franz Joseph a construit pentru frumoasa sa soție o colonadă unică în Europa, cu o lungime de 500 de metri depăşindu-le pe cele mult mai celebre de la Karlovy Vary şi Baden-Baden. Aceasta făcea legătura între izvoare, bazar și casino, fiind un minunat loc de promendată pentru împărăteasă dar și pentru  toți cei care ajungeau în stațiune pentru tratamente sau pentru a se relaxa.

Înjunghiată de un anarhist italian

În luna septembrie a anului 1898 împărăteasa Elisabeta a fost la Geneva. La hotelul în care dormea a fost înregistrată sub o altă identitate, dar în dimineța zile de 10 septembrie, în paginile unui ziar a apărut informația potrivit căreia Sissi era în localitate.

Știrea a ajuns și la urechile anarhistului Italian Luigi Lucheni, care, potrivit unor istorici, plănuia să îl ucidă pe prințul de Orleans, însă acesta din urmă nu a mai sosit în Elveția. Lucheni considera că toți aristocrații sunt la fel de răi și merită să moară. Potrivit colegilor de la historia.ro, italianul ar fi declarat ulterior: Sunt anarhist prin convingeri… Am venit la Geneva să ucid un suveran, cu scopul de a da un exemplu celor care suferă și celor care nu fac nimic pentru a-și îmbunătăți poziția socială. Nu conta pentru mine cine era suveranul pe care-l ucid. Nu am lovit o femeie, ci o împărăteasă; aveam în minte Coroana”. Conform aceleiași surse citate, la proces, când a auzit mărturii despre personalitatea celei pe care o ucisese, Lucheni și-a dat seama că a ales persoana nepotrivită.

Asasinatul a avut loc pe malul lacului Geneva, în vreme ce împărăteasa Elisabeta se îndrepta spre port alături de contesa Irma Sztáray. Cele două femei intenționau să se urce în vaporul ce se îndrepta spre Montreux, însă anarhistul italian în vârstă de 25 de ani s-a apropiat de ele, și simulând o cădere a înjunghiat-o pe împărăteasă. Aceasta nu a murit pe loc.  S-a prăbușit din cauza ciocnirii cu atacatorul, dar nu și-a dat seama ce se întâmplase. Împărăteasa a fost în stare să mai meargă până la vapor doar datorită corsetului foarte strâns care a încetinit hemorargia. Atunci, Sztaray, care până în acel moment o ținea strâns de braț pe împărăteasă, i-a dat drumul, iar Sissi și-a pierdut imediat cunoștința. A fost  chemat un doctor, dar cum nu se afla niciunul la bordul navei, a intervenit una dintre pasagere care era infirmieră. Sissi a fost dusă pe puntea superioară și așezată pe o bancă. Atunci, Sztaray i-a desfăcut corsetul pentru a putea respira mai bine. Împărăteasa și-a revenit pentru câteva momente, dar și-a pierdut din nou cunoștința.

Abia atunci cei din jur au observat o mică pată de sânge pe hainele Elisabetei, în zona pieptului. Alarmată, Sztaray i-a spus căpitanului cine era de fapt femeia pe care o îngrijeau, iar acesta a decis întoarcerea vaporului în port. Sissi a fost dusă la hotel și la scurtă vreme după aceea, a murit.

Când Franz Joseph, aflat atunci la Hofburg, în biroul său, a primit telegrama prin care a fost înștiințat de moartea soției sale, primul lui gând a fost că Sissi s-a sinucis. Abia după aceea a mai primit un mesaj detaliat prin care i s-a comunicat că a fost ucisă. Împăratul a fost de acord să se facă o autopsie, care a fost efectuată ziua următoare la Geneva. Doctorii au descoperit că arma lui Lucheni pătrunsese 8.5 cm în pieptul lui Sissi, străpungând un plămân și inima.

Trupul ei a fost pus într-un sicriu din plumb și bronz, și trimis la Viena cu trenul. Pe sicriu au fost inscripționate cuvintele „Elisabeta, Împărăteasă a Austriei”, însă la cerințele poporului maghiar  și ținând cont de dragostea pe care Sissi o avea pentru Ungaria, au fost adăugate apoi cuvintele „Regină a Ungariei”.

Lucheni a fost prins în aceeași zi. A declarat că a acționat singur, fapt pus la îndoială de autorități. Italianul  a fost judecat în luna octombrie anului 1898 și încarcerat pe viață, dar acesta și-a pus capăt zilelor în anul 1910.

Viața împărătesei Elisabeta a fost departe de a fi una ușoară, iar în zilele noastre poate am numi-o tumultoasă. Contestată pentru nonconformismul ei de cei care ar fi trebuit să o iubească și să îi fie alături, Sissi a nu a fost ocolită nici de problemele de ordin familial. Trădată de sot, nelăsată să își crească proprii copii, depresivă, Elisabeta a găsit totuși puterea și resursele de a-și exprima dragostea. În încheiere iată opinia istoricului Mircea Rusnac și o întrebare retorică la care vă invit totuși să cugetați:  

”Este drept că, deși de origine germană, Sissi i-a favorizat în cadrul imperiului pe maghiari, fiind unul dintre autorii dualismului austro-ungar din 1867. Însă, trecând peste animozitățile de ordin national, trebuie să subliniem că ea a promovat Banatul ca regiune indiferent de naționalitățile care îl locuiau. Dacă ar fi continuat acest program început în secolul al XIX-lea, el ar fi fost în avantajul întregii regiuni. După știința noastră, Sissi a fost ultima mare personalitate politică îndrăgostită de Banat și de frumusețile sale. De aceea, poate o relansare a turismului în regiune pornind de la o asemenea emblemă ar fi cea mai indicată. De ce, după 1919 noile personalități conducătoare ale statului roman nu au manifestat nicio apropiere față de regiunea noastră, rămâne o întrebare grea, la care s-ar putea găsi, evident, o multitudine de răspunsuri”.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.