CATRENE AUTUMNALE
Când toamna-i despletită pe malul unei ape
și în odăi miroase iar a gutuie coaptă
abia atunci iubito aud iarna pe-aproape
și noaptea îmi recită poeme lungi în șoaptă
ooo
răutăcioasă toamna mă ceartă câteodată
și din melancolie îmi fură o bucată
abia când vine iarna cu părul ei vâlvoi
primesc melancolia furată înapoi
ooo
de-atâta toamnă chiar și codru-i mut
norii pe cer se ceartă și se-asmut
cocorii plâng în zbor și fug spre sud
în urma lor ninsorile se-aud
ooo
doar toamna morții se întorc în sat
să se convingă dacă i-am uitat
și să ne spună că le este dor
de tot ce au lăsat în urma lor
ooo
mă plimb cu toamna braț la braț pe stradă
eu biet poet ea tânără regină
se-adună stoluri de cocori să vadă
cum frunzele-s ucise fără vină
ooo
cu două flori târzii toamna mă minte
spunând că iarna a pierdut un tren
de frig m-ascund în câteva cuvinte
cu grijă aranjate-ntr-un catren
Ioan Vasiu
