CATRENE AUTUMNALE

Când toamna-i despletită pe malul unei ape
și în odăi miroase iar a gutuie coaptă     
abia atunci iubito aud iarna pe-aproape     
și noaptea îmi recită poeme lungi în șoaptă                     

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

ooo     

răutăcioasă toamna mă ceartă câteodată     
și din melancolie îmi fură o bucată     
abia când vine iarna cu părul ei vâlvoi     
primesc melancolia furată înapoi                     

ooo     

de-atâta toamnă chiar și codru-i mut     
norii pe cer se ceartă și se-asmut     
cocorii plâng în zbor și fug spre sud     
în urma lor ninsorile se-aud                     

ooo     

doar toamna morții se întorc în sat     
să se convingă dacă i-am uitat     
și să ne spună că le este dor     
de tot ce au lăsat în urma lor                     

ooo     

mă plimb cu toamna braț la braț pe stradă     
eu biet poet ea tânără regină     
se-adună stoluri de cocori să vadă     
cum frunzele-s ucise fără vină                     

ooo     

cu două flori târzii toamna mă minte     
spunând că iarna a pierdut un tren     
de frig m-ascund în câteva cuvinte     
cu grijă aranjate-ntr-un catren                               

Ioan Vasiu

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.