Bastionul Theresia a fost construit în secolul XVIII, după ce armata habsburgică a cucerit orașul, aflat până atunci sub ocupație otomană. El a rămas o mărturie peste veacuri a ceea ce a fost odată cetatea Timișoarei, o mărturie pe care unii au ignorat-o și de care alții și-au bătut joc.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

După asediul Timișoarei din anul 1716, în urma căruia habsburgii, sub comanda lui Eugeniu de Savoya, au învins oastea otomană, orașuldistrus de bombardamente a trebuit să fie reabilitat și modernizat.

Una dintre măsurile luate a fost aceea de a reface fortificațiile și de a construi bastioane de apărare adaptate noilor tehnici de luptă. Cele ridicate în perioada otomană erau din pământ cu parapete din lemn masiv, ceea ce le făcea vulnerabile în fața tunurilor din secolul XVIII.

Habsburgii au construit nouă bastioane de apărare între anii 1732 și 1761 și trei porți de acces. În acea perioadă era o adevărată știință ridicarea unei cetăți, fiind necesare și cantități foarte mari de material: piatră, calcar, argilă și lemn.

Cetatea  Timișoarei, în formă de stea cu nouă colțuri a fost ridicată după stilul Vauban ( care poartă numele inginerului militar francez Sébastien Le Prestre de Vauban ), cu trei inele fortificate, având o suprafață de aproximativ zece ori mai mare decât cea turcească. În procesul de construcție, munca necalificată era asigurată de localnici, dar și de oameni privați de libertate, care au fost aduși din toate colțurile imperiului. Spațiile dintre zidurile de apărare puteau fi umplute cu apă pentru a zădărnici orice tentativă de cucerire a orașului. Cetatea s-a dovedit a fi eficientă, ea nefiind atacată niciodată de turci. Nici măcar în războiul purtat cu otomanii în anul 1788, zidurile nu au fost asediate, dușmanii  de la miazăzi oprindu-se la Lugoj. Singura tentativă a fost în anul 1849, în timpul revoluției maghiare, atunci când cetatea a rezistat atacurilor vreme de 107 zile și a fost singura din Banat și Transilvania ce nu a fost cucerită.

Revenind asupra Bastionului Theresia, aflat în imediata vecinătate a fântânii cu puncte cardinale și a Palatului Dicasterial, a fost primul construit și finalizat în anul 1734. De-a lungul timpului a avut funcția de apărare și a servit  ca depozit de alimente. În perioada 1744-1745 a primit numele actual în cinsteaîmpărătesei Maria Theresia și a rămas singurul dintre cele nouă bastioane de apărare care nu a fost demolat  în secolele XIX – XX.

Defortificarea

Terenurile aflate în interiorul cetății aveau un preț ridicat din cauza spațiului restrâns, și prin urmare mulți dintre locuitori trebuiau să trăiască în zone mărginașe, actualele cartiere Fabric, Iosefin și Elisabetin. Deplasarea cerea timp, iar accesul dincolo de ziduri se făcea greu prin cele trei porți aflate sub control militar. Nemulțumiți, oamenii au scris petiții pe care le-au înmânat  administrației. Ținând cont de solicitările oamenilor dar și de faptul că stilul Vauban devenise depășit în secolul XIX, curtea vieneză cedează și decide în anul 1892 începerea demolării zidurilor. Procesul a fost unul îndelugat, dar s-a avut în vedere exploatarea la maxim a materialelor din care a fost construită cetatea. Astfel, 19 milioane de cărămizi au fost vândute pentru a fi utilizate la fundațiile locuințelor, în vreme ce altele au fost folosite pentru acoperirea a 80 de mii de metri pătrați de străzi.

Defortificarea a dus la apariția unor noi terenuri disponibile, iar lupta pentru administrarea acestora nu a întârziat să apară. Primarul Timișoarei, Karl Telbisz a reușit în anul 1905 trecerea suprafețelor ( aproximativ 138 de hectare ) în patrimoniul administrației locale, după o dispută cu autoritățile militare ale vremii.

Banii proveniți din vânzarea ulterioară a terenurilor și a materialelor rezultate în urma demolării au fost folosiți de autorități pentru investiții. Zidurile au fost distruse, a rămas în schimb Bastionul Theresia, ca o mărturie peste veacuri a ceea ce a fost odată Cetatea Timișoarei.

Bastionul a fost reabilitat, ce facem însă cu atitudinea unor timișoreni?

Trecerea timpului a aruncat Bastionul Theresia într-un con de umbră. Năpădit de buruieni, acesta a ajuns victima nepăsării autorităților care au invocat fel și fel de scuze, așa cum îndeobște fac politicienii.

În 2008 Consiliul Județean Timiș a accesat fonduri europene în valoare de nouă milioane de euro și după aproximativ 24 de luni, obiectivul a fost readus în circuitul turistic.

Muzeul Banatului, instituție care momentan își are sediul în interiorul clădirii,  organizează periodic expoziții și evenimente care pun în valoare obiecte de patrimoniu. De asemenea, în curtea interioară au fost organizate reconstituiri ale unor evenimente istorice, dar din păcatenu toate spațiile au fost destinate unor activități educative.

În vara acestui an a avut loc o ședință de lucru, de consultare, cu privire la valorificarea Bastionului Theresia din municipiu. La eveniment au participat reprezentanți ai autorităților și ai mai multor instituții de cultură. Întâlnirea a fost organizată la inițiativa conducerii CJ Timiș, cu scopul de a da o formă cât mai completă strategiei și regulamentului de valorificare, amenajare, exploatare și întreținere a spațiilor.

Poate cu timpul va fi rezolvată și problema pereților mânjiți cu desene și mesaje, de tineri care probabil nu sunt în stare să se exprime într-un alt mod.

Într-o societate în care istoria este batjocorită chiar și în manualele școlare, rămâne de văzut cât timp va mai trece până când se va schimba atitudinea unora față de trecutul zonei în care trăiesc.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania