greerii refuză să mai cânte
fluturii au aripile frânte
nucile în coji nu mai încap
cred că toamna-și face iar de cap
ooo
pisica toarce caierul de lână
bunica umple soba tot mai des
ciobanii uită visele la stână
și-așteaptă iarna coborând la șes
ooo
vorbesc pădurile în somn adeseori
visând ninsori de basm necontenite
stoluri de berze zboară-n grabă către nori
poeme-ncearcă toamna să recite
ooo
plânge cerul de trei zile
după vara ce s-a dus
din caiet rup patru file
și vă scriu tot ce-am de spus
ooo
parcă ne pedepsește Dumnezeu
cu fulgere cu ploaie cu furtună
și îngerii se plâng că le e greu
când în biserici toamna se adună
ooo
sunt vinovați poeții că strugurii-s prea dulci
sunt vinovați poeții că dorul parcă seacă
sunt vinovați poeții că-i secetă pe lunci
sunt vinovați poeții că vara asta pleacă
ooo
aud toamna cum se-apropie-ncet
mi-am pregătit un pix și un caiet
așa cum procedează un poet
obișnuit să aibe-un tabiet
ooo
aleargă toamna pe câmpii haihui
de parcă-i un copil al nimănui
de frigul nopții deloc nu îi pasă
se învelește cu o ceață deasă
ooo
privește și te rog să nu te miri
că-i tot mai vitreg timpul și mai greu
poeții se adună-n mănăstiri
și scriu catrene pentru Dumnezeu
ooo
în jurul meu e tot mai multă toamnă
pădurea-ngălbenește și e calmă
mă ceartă vântul dar abia îngaimă
scurtează-mi drumul către moarte doamnă
