Naționala feminină a câștigat argintul la Campionatul European de tenis de masă ce s-a desfășurat la Cluj. Tricolorele au pierdut 1 – 3 finala cu Germania, după ce în precedentele două ediții ale competiției au ocupat prima treaptă a podiumului. Este cât se poate de clar faptul că pretențiile au fost mari. Toată lumea se aștepta ca naționala noastră să câștige aurul, numai că uneori socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cei care au îmbrăcat măcar o dată echipamentul sportiv, știu asta, sau ar trebui să știe asta. Nu voi face o analiză a strategiei de joc, a tacticii, vreau în schimb să vă aduc în atenție un fragment din ce a declarat la final antrenorul naționalei feminine de tenis de masă, Viorel Filimon:

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Ne-a lipsit dorința de a asculta. Am vorbit ceva cu fetele, pe parcurs le-am cerut să joace adversarul mai mult pe forehand, să servească în permanență, am rugat să respecte acest lucru. Să zicem că Bernadette a avut momentul decisiv, cred, atunci când a condus 9-6 și a încercat să facă de toate și nimic, pierzând meciul. Din momentul acela toată lumea a încercat să joace cu handicapul în spate. Nemțoaica a jucat cu Eliza fără frică, profitând că sportiva noastră a avut în spate acel handicap. Nu au ascultat, am mai spus și după Jocurile Olimpice lucrul acesta, am înregistrare. Nu înțeleg de ce nu au jucat pe forehand adversarul. Nu tot timpul, dar după schemele pe care noi le știam. Eliza a schimbat două servicii…nu mai spun. Am luptat, dar orbește, cu o bandă la ochi. Atunci când aveam avantajul, dădeam cu piciorul și risipeam tot. În general fetele au niște păreri, ar trebui întrebate ele. Cei care cunosc pot spune cu ce joacă adversarul mai bine, cu rever sau cu forehand. Eu consider că toate fetele din echipa Germaniei își fac mingi cu reverul și dau decisiv cu forehand. Dacă noi jucăm rever, rever și după aceea le oferim, poftiți dați în noi, dau în noi. Dacă noi le jucăm exact invers, atunci avem șanse. (…) Sunt supărat că nu au ascultat. Să spună ele de ce nu au făcut acel ceva pe care eu l-am cerut

Probabil așa a fost. Probabil fetele nu au respectat indicațiile de pe margine, dar totuși, de ce aceste vorbe aruncate la nervi, imediat după încheierea competiției? Să îți critici sportivele în fața camerelor de filmat, când știi că toți iubitorii de sport sunt cu ochii pe tine, denotă, din punctul meu de vedere o atitudine grobiană față de fetele care ți-au adus multe bucurii în cariera de antrenor, și care au îmbogățit panoplia cu trofee a sportului românesc. Sigur că jurnaliștii întreabă, sigur că încearcă să obțină fel și fel de informații, dar domnul Filimon putea ieși atât de elegant din această situație. De regulă se face o analiză a celor întâmplate, cu ușile închise, o ședință tehnică dacă vreți, în care se discută punctele pozitive și cele negative din confruntarea ce s-a încheiat. În plus, sportivele ce nu ascultă indicațiile tactice pot fi sancționate financiar, pot fi suspendate, sau chiar excluse din lot. Dar de ce să arunci vina numai pe ele după ce au câștigat argintul european? Oare domnul Filimon se dezice de ceea ce au jucat fetele? Poate se dezice și de medaliile câștigate.

L-am contactat la finalul competiției pe Cristian Dodean, antrenor de tenis de masă în cadrul CSM Arad și așa cum probabil știți, fratele Danielei Dodean. Nu a dorit să facă vreo referire la cele spuse de tehnicianul naționalei, dar a declarat pentru Știrile Transilvaniei: ”Cele patru meciuri disputate în finală au fost strânse. Chiar și prima partidă a Elizabetei Samara, care deși a fost pierdută cu 0-3 de jucătoarea noastră, scorul pe seturi a fost destul de strâns. Sper ca cei care au urmărit finala să fie conștienți că în acest sport deciziile se iau în câteva secunde, poate chiar fracțiuni de secundă. Se poate întâmpla orice. E greu de spus ce nu a funcționat. Să ținem cont și de faptul că presiunea a fost mare. Nu vreau să fac vreo referire la declarațiile de după meci ale domnului Filimon, nu vreau să comentez nici măcar indicațiile tactice. Sunt mulțumit de felul în care a evoluat Daniela, care a ținut echipa unită și care s-a retras de la națională cu fruntea sus”.

Cam așa arată o declarație de bun simț. La fel de elegant putea fi și domnul Filimon, la finalul competiției, fără să încerce să se pună pe sine într-o lumină bună și să le arunce pe fete într-un ungher întunecat al tenisului de masă românesc, pentru că nu au respectat prețioasele și infailibilele sale indicații tactice.

E normal să fie supărat domnul Filimon; supărate au fost și fetele, triști au fost și românii care au urmărit disputele și care au așteptat ca la final sportivele noastre să fie cele încununate de lauri.

Prin Elizabeta Samara, Daniela Dodean-Monteiro, Bernadette Szocs, Adina Diaconu și Andreea Dragoman, România a câștigat la Campionatul European un argint cu strălucire de aur; a fost un singur eșec, unul care nu are legătură cu masa de joc, unul pe care trebuie să îl uităm cât mai repede.

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania