Reprezentanții Muzeului Banatului îi invită pe timișoreni nu doar să citească, ci și să contribuie activ la promovarea istoriei Timișoarei.
”Amintește-ți cât de mult iubești Timișoara și pornește împreună cu noi într-o călătorie virtuală printre palatele orașului! Descoperim povestea celor mai frumoase clădiri și a proprietarilor / arhitecților care le-au create”, scriu aceștia pe pagina oficială de facebook, acolo unde este postată și istoria Palatului Ștefania.
Edificiul a fost construit la inițiativa primăriei, între 1908-1909, în stil eclectic, având acoperișurile inspirate de siluetele elansate ale turnurilor medievale. Arhitect șef a fost Székely László. Printre primii chiriași ai palatului s-au numărat firme celebre în epocă: Schneider, adunarea comercianţilor, restaurantul lui Wassel, firma fraţilor Deutsch, Firma Kincs Vertes sau firma Balint. La etajul întâi a fost amenajat un spațiu de serate, dar şi „Clubul cetăţenilor”, unde se adunau cei mai înstăriți burghezi să discute afaceri și probleme ale cartierului.
Legenda „Casei cu maimuțe”
Clădirea e cunoscută sub mai multe denumiri: Palatul Totisz, Casa de Raport a Municipiului Timișoara, Stephanie-Palais sau Casa cu maimuțe. În partea de sus a clădirii, pe fațada dinspre liniile de tramvai, la etajul al doilea, există un șir de statui ce reprezintă interpretări destul de realiste ale unor urşi şi maimuțe antropoide în mărime naturală, exact sub cornişă. Animalele sunt reprezentate cu scuturi în mână. Povestea spune că meșterii pietrari ce au fost angajați de către constructor au primit cereri speciale de la consilierii locali (că doar ei au plătit pentru clădire), să fie reprezentați pe fațada clădirii, sub formă de sculpturi. Nu se știe exact nodul neînțelegerii sau procentul de veridicitate al poveștii, însă, probabil niște restanțe financiare au dus la răzbunarea artiștilor și, totodată la înlocuirea „ctitorilor” cu animale
Cine e Ștefania?
Paznicul ce stă de veghe la intrarea în cartier constituie un alt element spectaculos care a trecut testul timpului. Palatul are acoperişuri mari şi ridicate, geamuri înguste şi rotunjite, cu lemnărie verde, care se reliefează plăcut pe faţadele clădirii vopsite în culoare albă şi galbenă. Decoraţiunile clădirii, sub formă de volute aurii şi forme geometrice, sunt caracteristice stilului Secession.
În 1918, clădirea ajunge în proprietatea directorului general al complexului industrial „Industria Lânii – S.A.” Rudolf Totisz. Acest domn, ulterior consul al Belgiei la Timișoara, schimbă numele palatului cu cel al soției sale – Stephanie (Ștefania).
Timișorenii sunt așteptați să posteze pe pagina oficială de facebook a Muzeului Banatului, la rubrica de comentarii, orice poză sau poveste legată de istoria clădirii. Aceasta nu este prima invitație de acest fel lansată de reprezentanții instituției, care doresc o relație cât mai interactivă cu pasionații de istorie.
sursă foto: Muzeul Național al Banatului
