Creștinii ortodocși o sărbătoresc în 14 octombrie pe Sfânta Parascheva, ale cărei sfinte moaște se află în Catedrala Mitropolitană din Iași. În rândurile ce urmează, o prezentare pe scurt a vieții acesteia:

Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că pe când avea zece ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică vorbele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte au determinat-o să-și dăruiască hainele sale săracilor și să se retragă în pustie. S-a îndreptat spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a rămas cinci ani. De aici a plecat spre Țara Sfântă și după ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de calugărițe în pustiul Iordanului.

Din puținele informații legate de viața ei, știm că într-o noapte, la vârsta de 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești. Sfântul Varlaam scrie in Cazania sa: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit„.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul.

A fost îngropată ca o străină. Potrivit tradiției se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. După ce au săpat o groapă, au găsit trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, dar în noaptea următoare, unuia dintre creștini i s-a arătat în vis o împărăteasă, înconjurată de îngeri. Unul dintre aceștia l-a mustrat pentru că nu a scos din groapă trupul Sfintei, iar Cuvioasa Parascheva i-a poruncit sa ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva la loc de cinste.

Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au așezat în Biserica Sfinții Apostoli din Kallicrateia. După ce mulți oameni au fost vindecați în urma rugăciunilor, în anul 1238, în ziua de 14 octombrie, sfintele moaște au fost mutate la Târnovo, și așezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.

În 1393, Bulgaria a căzut sub ocupația turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. A fost anul în care sfintele moaște au fost mutate la Vidin, pentru cinci ani.

După lupta de la Nicopole din anul 1396, moaștele Sfintei Parascheva au ajuns la Belgrad în anul 1398.

În 1521, sultanul Suleiman Magnificul a cucerit actuala capitală a Serbiei, iar moaștele Sfintei Cuvioase  au fost duse la Constantinopol și așezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică și așezate în Biserica Panmakaristos. După transformarea lăcașului de cult în moschee, moaștele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) și Sfântul Gheorghe din Fanar (1601).

Strămutarea moaștelor Cuvioasei Parascheva la Iași

Vasile Lupu a ctitorit la Iași Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” și amintindu-și de Ioan Asan, care la vremea sa a strămutat moaștele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Târnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaștele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iași.

Astfel, a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, și patriarhul Partenie I și membri Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei. Racla a fost transpor­tată cu o corabie pe Marea Nea­gră, fiind însoțită de trei mi­tropoliți greci (Ioa­nichie al He­ra­cleei, Partenie al Adrianopolului și Teo­fan al Pa­leopatrei). Ajungând la Galați, apoi la Iași, a fost întâm­pinată de Vasile Lupu, de Mi­­tro­­politul Varlaam și de episcopii de Ro­man și Huși, de cler și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, cinstitele moaște au fost așe­zate în biserica Mănăs­ti­rii Sfinții Trei Ierarhi, unde au rămas până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a sfântului lă­caș. Au fost mutate în pa­ra­clisul mănăstirii, dar în seara zilei de 26 de­cem­brie 1888, după slujba Vecer­niei, din nea­tenție, a rămas aprinsă o lu­mânare din sfeș­ni­cul de lângă racla din lemn în care erau așe­za­te cinstitele moaște; peste noapte sfeșnicul a ars, iar focul s-a extins la catafalcul pe care era așezată racla, arzând mocnit toată noaptea și „prefăcându-l într-o grămadă de cărbuni”. A doua zi dimineața, autoritățile de stat și bisericești, preoții și cre­dincioșii au constatat că cinstitele moaște au rămas neatinse.

După scurt timp, moaștele Cuvioasei Parascheva au ajuns în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Sursă: Creștin Ortodox

Sursă foto: Doxologia