S-a născut la întâi noiembrie 1770 la Caransebeș și a fost un pedagog și scriitor care și-a dedicat viața emancipării culturale a românilor bănățeni. A urmat gimnaziul la Lugoj, iar apoi a studiat  dreptul la Universitatea din Pesta. După absolvire a predat ca profesor la Arad, iar din 1831 până când s-a stins din viață a fost director de școală.

Constantin Diaconovici Loga s-a născut la Caransebeș, vechi centru de cultură românească. Potrivit istoriilor literare, acesta a fost unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai generației de intelectuali  iluminiști, un om al cărții și un ctitor de școală românească, ce a crezut în programul de emancipare națională și în resursele spirituale ale neamului său.

Originea și studiile

Conform documentelor, de numele familiei Loga se leagă întemeierea satului Srediștea Mare, de lângă Vârșeț. Bunicul său, Vasile Diaconu Loga, un celebru zugrav de biserici, a plecat din Tismana împreună cu cincizeci de familii de olteni și a fondat această localitate dar și o școală în care preda „măiestria zugrăvelii”. Vasile a avut doi fii, pe Eustaţiu şi Gheorghe. Acesta din urmă a devenit pictor de biserici și a condus  şcoala de zugravi întemeiată de tatăl său. Gheorghe şi-a luat numele de Diaconovici, pe lângă cel de Loga. S-a mutat la Caransebeş, unde s-a născut fiul său, Constantin. S-a căsătorit şi a avut nouă copii.

Constantin Diaconovici Loga a făcut studiile primare la Caransebeș, iar pe cele gimnaziale la Lugoj. Apoi a studiat dreptul și științele politice la Pesta. După absolvire a devenit translator la magistratura orașului, revizor și corector al cărților românești în tipografia Universității din Buda. Un timp l-a suplinit pe Petru Maior, cenzor la Buda  și l-a ajutat  să editeze Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Prin strădaniile sale s-a deschis prima școală a coloniei române din Pesta, unde, până în 1812, a lucrat ca învățător. Constantin a fost cantor la biserica ortodoxă din Pesta și a introdus  serviciul religios în limba română. La inițiativa lui s-a înființat prima societate a femeilor române din Pesta.

Profesor la Arad. Cele mai importante scrieri  

În perioada când Constantin Diaconovici Loga era la Budapesta, românii bănăţeni au reușit după multe încercări şi greutăţi, să înfiinţeze o şcoală normală în limba română la Arad. Aceasta avea nevoie profesori români, care oricum erau foarte puţini.

Constantin s-a stabilit la Arad, unde a lucrat timp de optsprezece ani ca profesor la Preparandia  Română. A predat la catedra de „gramatică și concept românesc”, dar a fost și profesor de „cântare bisericească”. Tot acolo s-a dedicat pedagogiei, dar și luptei pentru drepturile culturale ale românilor. Pe lângă implicarea lui în mișcarea  națională, Diaconovici Loga a desfășurat în această perioadă și o bogată activitate ca scriitor. În 1818 a publicat „Ortografia sau dreapta scriere”, la 1822-1823 a publicat  manualul „Gramatica română”, de o deosebită valoare pentru elevii școlilor normale, iar în 1826 a întocmit un Octoih și tipicon cu catavaseriu tipărit în 1826, care a fost intens folosit în bisericile românești pentru mai bine de un secol.

În 1830 Diaconovici Loga a fost numit în funcția de director al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene și a dus o neobosită activitate pentru a organiza învățământul în limba română din Banat. În acest sens, a alcătuit și a tradus manuale și cărți de cult: „Viața domnului Iisus Hristos”, „Tâlcuirea Evangheliilor” etc, un îndreptar ortografic „Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române” și o gramatică „Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor”.

Gramatica sa, una dintre primele gramatici românești, a depășit prin semnificație cadrul unui simplu instrument de studiu, fiind o adevărată pledoarie pentru limba națională. Autorul ei a încercat să propună o terminologie gramaticală românească, derivând formațiuni noi din rădăcini latine. Volumul „Chemarea la tipărirea cărților românești și versuri pentru îndreptarea tinerilor” conține un adevărat program de luminare a neamului prin cultură „precum în timpul nostru se cere”. Eminentul profesor a solicitat înființarea de școli, cumpărarea de cărți pentru elevi, susținând că toate popoarele sunt înzestrate cu posibilități intelectuale și creatoare, că poporul român are alese însușiri și în special în tineret vedea „reazimul fericirii neamului”.

Constantin a tipărit cărți –  pe care le-a plătit cu prețul propriei case –  ce au circulat în Ardeal, în Țara Românească și în Moldova. Din această cauză a ajuns atât de sărac, încât a cerut să-i fie primite fetele la orfelinat, dar spunea deseori: „sunt răsplătit atunci când văd că am putut și eu cu ceva folosi neamului meu”.

O înștiințare apărută în Foaie pentru minte, inimă și literatură (1842) îl menționează pe Constantin Diaconovici Loga ca autor al unor lucrări în manuscrise ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda însă interesul instructiv-educativ: „Istoria românilor de la zidirea Romei”, „Istoria Bibliei și romanul Belisarie”, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunoscută.

Din nou la Caransebeș

În 1830, Consiliul aulic de război l-a numit pe Constantin Diaconovici Loga în funcţia de director al şcolii naţionale din regimentul de graniţă româno-iliric, cu sediul la Caransebeş. L-a înlocuit pe cărturarul Nicolae Stoica de Haţeg, care se afla la o vîrstă înaintată. Și-a îndeplinit misiunea cu mult zel, animat de dorinţa de a dezvolta învăţătura în limba română. La Caransebeş a organizat învăţământul milităresc şi a primit sprijinul autorităţilor pentru întărirea şcolii datorită succesului pe care l-a avut. În timpul acesta a publicat trei cărţi bisericeşti dintre care se remarcă „Epistolariul românesc”, publicat în 1841 la Buda, care conţine şi două studii istorice importante: „Începutul organizaţiei şcoalelor preparande în Arad pentru români” şi „Despre organizaţia şcoalelor preparande din districtul milităresc” .

Şcoala din Caransebeş a fost mutată în 1836 la Biserica Albă (în Banatul sârbesc, la graniţa cu România), pentru a deservi mai multe comunităţi. Constantin Diaconovici Loga s-a întors în 1850 la Caransebeş să-şi continue cursul de pedagogie la şcoala normală, dar în acelaşi an, slăbit de bătrâneţe, s-a stins din viaţă.

Din opera sa au mai rămas în manuscris o serie de scrieri cu caracter istorico-religios, precum şi o „Istorie a românilor, dela zidirea Romei, până la înjugarea Ţarigradului de Turci”. Constantin Diaconovici Loga a rămas în conştiinţa bănăţenilor un simbol al emancipării culturale a românilor din Banat.

In Memoriam C.D. Loga

În memoria eruditului dascăl bănățean, după intrarea trupelor românești în Timișoara în august 1919, autoritățile au hotărât ca primul liceu românesc din oraș să poarte numele Constantin Diaconovici Loga.

De fapt, instituția, cu predare în  limba maghiară,  a fost înființată în 1897 cu numele Gimnaziul Superior de Stat, iar cursurile s-au desfășurat într-o clădire a Școlii Primare și de Meserii din Piața Huniade.

În anul 1903 s-a dat în folosință actuala clădire a liceului, iar în noul edificiu au început cursurile  clasei I, 10 români, 15 maghiari, 9 evrei, iar restul germani, sârbi și bulgari. Până în 1919 școala a funcționat cu predare în limba maghiară, apoi după  data de  7 august  a devenit primul liceu românesc din Timișoara, purtând numele cărturarului Constantin Diaconovici Loga.

În 1924 prima promoție de absolvenți a susținut bacalaureatul și doi ani mai târziu liceul a devenit colegiu, cu denumirea de Colegiul Național Bănățean ,,Constantin Diaconovici Loga”.

Lucrurile aveau să se schimbe în  rău după cel de-al doilea Război Mondial. În 1944 clădirea liceului a fost ocupată și transformată în spital de către armata sovietică. Un an mai târziu, mai mulți elevi ai colegiului, demni urmași ai ilustrului lor înaintaș, au participat la o manifestare spontană promonarhistă, scandând „Regele și patria”. Autoritățile comuniste au operat arestări în rândul elevilor și în rândul profesorilor.  În 1946 s-a înființat Asociația Absolvenților, avându-l ca președinte de onoare pe P.S. dr. Vasile Lăzărescu, episcopul Timișoarei, absolvent al Liceului C. D. Loga.  

În 1948 noile autorități au schimbat succesiv titulatura școlii în: Liceul de Băieți Nr.1,  Școala Medie nr. 1, Liceul ,,Nikos Beloianis” și Liceul de Matematică-Fizică. Abia în 1970 școala și-a reluat numele patronului său spiritual, sub titulatura de Liceul „Constantin Diaconovici Loga”.  În 1990, prin trecerea în categoria colegiilor, numele școlii a devinit Colegiul „Constantin Diaconovici Loga”, iar în 1999 a obținut statutul de colegiu național.