Am văzut recent câteva fotografii îngălbenite de timp ce înfățișează conace și castele ce se ridicau cândva semețe pe câmpii nesfârșite ori în fața unor codrii seculari. Privindu-le, nu poți să nu simți parfumul unei epoci demult apuse.
În spatele unor ziduri groase, în saloane elegante, protipendada din secolele trecute participa adesea la serate dansante. Și asta pentru că toate castelele și conacele erau adevărate cutii de rezonanță ale rafinamentului. Să ne imaginăm domni cu ținute impecabile și gulere scrobite ce purtau ceasuri de argint ascunse în buzunare minuscule. S-au strâns la un pahar de coniac și trabuc fin pentru a dezbate politica vremii. La rândul lor, doamnele purtau rochii ample de mătase ce se unduiau în ritm de vals și evantaie dantelate în spatele cărora își ascundeau fețele pudrate. Stăteau la taifas în jurul unor mese sculptate pe care odihneau porțelanuri transparente, zaharnițe delicate și ceșcuțe așezate cuminți pe farfurioare, având alături cupe cu dulcețuri fine. Slujnicuțe vrednice duceau de colo-colo tăvi încărcate cu cafele aburinde, dar și ultimele bârfe de la castel.
Aceasta era atmosfera degajată de câteva ilustrate vechi ce aduc în actualitate trecutul unor conace și castele de demult. Din păcate, cele mai multe dintre acestea sunt astăzi în stare avansată de degradare. Ele au fost lăsate în paragină din lipsa de fonduri a autorităților, dar și de nepăsarea celor care le-au cumpărat sau revendicat. Toate au istorii deosebite și ar putea fi puncte de interes pentru turiști dacă ar fi puse în valoare, mai ales că cele mai multe sunt clădiri de patrimoniu.
Una dintre aceste clădiri de patrimoniu este conacul Gudenus de la Gad, județul Timiș. Dacă vrei să ajungi în localitatea timișeană trebuie să parcurgi de la Ghilad un drum de piatră de aproximativ doisprezece kilometri.
Până la cel de-al doilea război mondial, Gadul era o comună mare în care viețuiau o mie trei sute de oameni; astăzi în sat mai trăiesc in jur de două sute de suflete. Conacul Gudenus este amplasat la intrarea în sat: o clădire formată dintr-un singur corp, cu subsol, parter și etaj. A fost construit la începutul veacului al XIX-lea, în stil baroc și din frumusețea de odinioară nu a mai rămas decât o ruină. Acoperișul s-a prăbușit de tot; au rămas în picioare doar pereții pe care în unele locuri se mai vede zugrăveala. Tâmplăria veche de lemn de la ferestre e de multă vreme mâncată de carii. Peste tot, bârne putrezite și cărămizi căzute din înaltul tavanului boltit. În partea din spate a conacului, un portic servea drept adăpost pentru trăsurile ce aduceau oaspeții la evenimentele organizate de amfitrioni. Deasupra intrării se mai văd și astăzi două suporturi de fier amplasate simetric care aveau rolul de a susține felinarele. În parcul conacului, arbori bătrâni, martori tăcuți ai unor iubiri trecute, ar putea spune povești din altă vreme.
Ultimul proprietar al conacului a fost Adalbert Josef Freiherr von Gudenus; el s-a născut la Gad în data de 26 octombrie 1863 și a murit, spun unele surse, la Timișoara, în 9 septembrie 1941. Bela Gudenus deținea proprietăți mari în Banat; el cultiva pe terenurile sale cicoare, din care se făcea un înlocuitor de cafea. Era orb și la venirea nemților în Banat a cedat conacul armatei germane care a amenajat aici o cazarmă. După retragerea nemților, proprietatea a intrat în posesia statului român, iar primăria a amenajat aici o școală generală. Când copiii, și ei din ce în ce mai puțini în Gad, au crescut, conacul a fost dat uitării și treptat s-a transformat într-o ruină. La un moment dat, o societate comercială a cumpărat ce a mai rămas din clădire cu intenția de a amenaja un spațiu pentru agrement. Acum însă, conacul se află în proprietatea Primăriei Ghilad, care din păcate nu își permite să îl modernizeze, deși este monument istoric de clasă B.
