Traian Grozăvescu a văzut lumina zilei la Lugoj, în data de 21 noiembrie 1895, unde a urmat și școala generală și liceul. A cântat pe marile scene ale Europei și a avut o carieră muzicală de succes, dar care a fost întreruptă brusc. Tenorul lugojean a fost ucis de soția sa la Viena, într-un acces de gelozie. În memoria sa, la Lugoj i-a fost ridicat un bust, iar teatrul și strada pe care a copilărit îi poartă numele.

Abonează-te la ȘTIRILE TRANSILVANIEI și pe GOOGLE NEWS

Tatăl său, Constantin Grozăvescu, era de origine din Teregova, Caraș-Severin, iar mama sa, Ernestina Serbul, era de origine sârbească.

Încă din perioada studiilor primare, Traian s-a făcut remarcat pentru aptitudinile sale muzicale, în special pentru muzica vocală. Tatăl său era un cântăreţ nelipsit din corurile lugojene, iar fiul său îl urma de fiecare dată când avea ocazia şi participa la repetiţii. Vocea lui a fost remarcată de marele maestru Ion Vidu, care l-a adus la faimosul “cor al lui Vidu”. Acolo vocea lui s-a perfecţionat şi a progresat într-un ritm excepţional.

După absolvirea liceului, în 1914, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Budapesta, unde a început și cursurile Academiei de Muzică, secția canto. Din cauza Primului Război Mondial și-a întrerupt studiile, fiind trimis pe frontul italian. La sfârșitul conflictului militar a reluat cursurile și a obținut diploma în 1919, când a debutat la Opera de la Cluj cu primul său rol, cel al lui  Pinkerton din opera ”Madame Butterfly”.  În următorii ani a obținut mai multe succese atât în Transilvania, cât şi în Timişoara și Bucureşti. Clujul a marcat încă un eveniment important din viaţa lui şi anume întâlnirea cu Aca de Barbu, alături de care Grozăvescu a petrecut mult timp. Totuși, pasiunea pentru muzică a fost mai mare, iar tenorul lugojean a pus cariera muzicală mai presus de toate şi în 1923 şi-a îndreptat paşii spre Viena, unde a cunoscut-o pe Nelly Kovesdy, care i-a devenit soție.

În Austria, unde a studiat cu profesorul Franz Steiner a fost angajat ca întâi solist la Volksoper, apoi la Staatsoper din Viena.

A uimit publicul după ce a interpretat rolurile lui Mario Cavaradosi din „Tosca”, a ducelui din „Rigoletto”, a lui Rudolf din „Boema” sau al lui Canio din „Pagliaccio”. A ajuns cunoscut în Europa și angajat de operele din Budapesta și Berlin, dar a cântat și pe scenele din Praga, Brno, Salzburg și Oslo.

Potrivit portalului enciclopediaromaniei.ro, la fiecare reîntoarcere în România a fost aclamat de un public care a văzut în el o adevărată mândrie naţională. Datorită calităților sale vocale și pentru că a abordat roluri importante din opere faimoase, a câștigat stima unor muzicieni celebri precum Richard Strauss, Arturo Toscanini, Pietro Mascagni și Franz Schalk.

Pe 14 februarie 1927 tenorul a cântat pentru ultima dată pe scena operei din Viena, în „Rigoletto”. Era în relaţii tensionate cu reprezentanții operei vieneze şi și-a propus să treacă oceanul şi să cucerească publicul american. Urma să cânte peste o lună la Metropolitan Opera din New York, dar la 19 februarie, a fost împușcat de soția sa într-un acces de gelozie.

Opera de Stat din Viena și o data cu ea întregul oraș și-au luat rămas bun într-o ceremonie funerară aproape imperială. Corpul neînsuflețit a fost purtat de un dric mortuar tras de șase cai, până în fața instituției de cultură, unde a fost așteptat de întregul personal, în frunte cu directorul Franz Schalk.

Ulterior a fost adus înapoi în oraşul natal, Lugoj, şi înmormântat la cimitirul ortodox în data de 23 februarie 1927.

În 1934, la şapte ani după tragica sa moarte, lugojenii au considerat că este de datoria lor să-i ridice un bust. Acesta a fost înălţat în faţa teatrului municipal care-i poartă numele, pe malul râului Timiș.

Surse foto: Identitatea / Wikimedia

Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:
PATREON
Sau fă o donație direct în contul nostru bancar: RO16BTRLRONCRT0517131201 - Banca Transilvania