13.7 C
Cluj-Napoca

Tradiții și obiceiuri de Ajun şi de Crăciun în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș

Publicat:

Vine Craciunul iar pregătirile sunt în toi. În fiecare casă cozonacii se coc încă de la primele ore ale dimineții, iar gospodinele tocmai ce scot varza din cămara cu murături pentru a o transforma în sarmale delicioase. Bradul de Crăciun așteaptă și el să fie împodobit pentru ca sub crengile lui Moșul să aducă cele mai frumoase cadouri. Crăciunul în Transilvania, Maramureș, Banat și Crișana este perioada tradiţiilor, a superstiţiilor şi a obiceiurilor transmise din generaţie în generaţie.

În satele din Maramureş, colindătorii iau cu asalt uliţele încă din Ajunul Crăciunului şi sunt răsplătiţi cu nuci, mere, colaci sau bani. Tinerii umblă din casă în casă cu „Steaua” sau cu „Capra”, reprezentaţii răspândite în numeroase zone din România, potrivit cărţii „Tradiţii de Crăciun” realizate de Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie Bucureşti.

Ceva mai aparte şi consacrat în zona Maramureşului este „Jocul Moşilor”, la originea căruia se crede că au stat ceremoniile cu măşti din nopţile de priveghi, un ritual străvechi de cinstire a morţilor. După ce au colindat toată noaptea, copiii şi tinerii îşi iau bicele şi ies pe uliţele satului. Cine le ise în cale este „croit” de biciul „moşilor”. „Moşii” maramureşeni poartă, în general, o mască făcută din blană de cornute şi bat la uşile oamenilor pentru a-i speria şi pentru a le ura un an mai bun.

O altă tradiţie nelipsită în acest colţ al României este „Viflaimul” – o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus. În jur de 20-30 de tineri pot participa la acest spectacol în care sunt întruchipate personaje biblice precum Maria, Iosif, Irod, vestitorul, hangiul, îngerul, păstorii, cei trei crai de la Răsărit, ostaşii, moartea, dracul, moşul, străjerul şi mulţi alţii, în funcţie de cât de mare este ceata.

Tot aici, de Crăciun nu se dă cu mătura, nu se spală rufe şi nu se dă nimic cu împrumut. Cei care au animale şi păsări în gospodărie obişnuiesc să le dea mâncare pe săturate şi o bucată de aluat dospit, despre care se spune că le-ar feri de boli.

În unele zone, în Ajunul Crăciunului încă se mai leagă pomii fructiferi cu paie pentru a fi mai roditori în anul care vine. Cei superstiţioşi ung cu usturoi vitele, la coarne şi la şolduri, pentru a alunga spiritele rele. Din străbuni se spune că, dacă vitele se culcă în seara de Ajun pe partea stângă, este semn că iarna va fi lungă şi geroasă.

Tradițiile în Transilvania încep însă cu mult înaintea zilei de Crăciun. Postul Crăciunul, o perioadă care începe în 15 noiembrie și ține până în 24 decembrie, înseamnă și perioadă în care muncile agricole sunt lăsate de o parte. În această perioadă nimeni nu mănâncă produse din carne, iar femeile de la țară se ocupă în special de croirea straielor pentru sărbătoarea Crăciunului. La fel ca tradiția postului, este păstrată în special în zonele satelor transilvănene tradiția plăcintelor din seara Sfântului Nicolae (6 decembrie). Fetele se strâng toate încă din 5 decembrie pentru a frământa de zor aluatul pentru plăcinte. Seara toți băieții din sat se adună la un loc cu fetele și încep să petreacă până a doua zi.

Pe vremuri, atunci când populația sașilor din Transilvania era încă mare, pe 12 decembrie se practica o tradiție care cerea ca tatăl să umble cu o tavă pe cap în care erau puse jar câteva crenguțe. El trebuia să se plimbe prin toată gospodăria pentru a proteja casa de toate cele rele.

Tot în Transilvania, se mai păstrează încă, în satele de pe Târnave, „butea feciorilor”. Băieţii se strâng în ceată pentru a aduna, încă din zilele de post, vin pentru petrecrea din ultima săptămână a anului. Ceata de colindători este organizată după reguli complicate şi fiecare membru are un rol (ghirău, ajutor de ghirău, jude, pârgău mare, pârgău mic). Tot în această zonă se cântă un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat „Împăratul Romei”. Colindul redă contextul istoric al naşterii lui Iisus, în timpul împăratului roman Octavian Augustus şi descrie momentul venirii celor trei magi de la Răsărit cu daruri – aur, smirnă şi tămâie.

Piţăratulun obicei vechi, se pare, din vremea dacilor se păstrează în Ajunul Crăciunului în satele Limba și Teleac din comuna Ciugud, unde copiii merg din casă în casă pentru a aduna în traiste piţărăi – niște colăcuți, mere, nuci sau alte bunătăți dulci.

Piţăratul este începutul colindelor, o tradiție veche despre care bătrânii spun că se păstrează încă de pe vremea dacilor, fiind transmisă cu sfințenie din generație în generație.

Zeci de prichindei pornesc cu noaptea în cap pe ulițele satelor din comună, în dimineața din Ajunul Crăciunului, înarmați obligatoriu cu traiste, unele dintre ele cât micuții care le poartă după cap. Dar nu degeaba cară după ei desagi uriași pentru că se vor întoarce acasă încărcați cu dulciuri, colaci, mere sau nuci.

Pe lângă trăistuțe aceștia sunt înarmați cu un întreg arsenal de produs gălăgie: oale, castroane, fluiere și mai nou petarde, făcând o gălăgie de nedescris care are rolul de a-i trezi pe gospodari ca să deschidă porțile și să primească ceata de pităria.

Începând dintr-un cap al satului, intră în fiecare curte și strigă „Dă-mi covrig că mor de frig și colac că mor de cald. Haaaaaaa!” la Teleac sau „Bună dimineața la Moș Ajun! Dați-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteț! Dați-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Ne dați sau nu ne dați, sau nu ne lăsați! Hăăăăăăăăi, hăi!”. Gospodarul care îi așteaptă în prag cu un coș plin de bomboane, mere, nuci și colăcei le aruncă bunătățile, iar piţărăii se aruncă pe jos să adune aceste roade.

„În zilele noastre, gazda se trezește dimineața devreme, mătură curtea, pregătește trocuţul (în care se găsesc tot mai puțini piţărăi și tot mai multe dulciuri), încălzește vinul pentru părinții ce-și însoțesc copiii și pentru flăcăi. Deschide larg porțile și după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului și colindă tot satul” spune profesorul Ioan Breaz despre obiceiul Piţăratului, în monografia comunei Limba.

Copiii care merg la piţărat sunt, de fapt, primii colindători care deschid porțile oamenilor în Ajunul Crăciunului. Pe la amiază, cete de câte 2-3 copii colindă pe la toate casele din sat și primesc bani de la gazde. Spre seară, 2-3 grupuri de săteni pornesc colinda pentru Biserică, iar în noapte, cete de flăcăi colindă fetele din sat, care îi servesc cu vin și colaci. Tot în această noapte, familiile tinere își colindă părinții, nașii precum și neamurile mai în vârstă.

În comuna Ilva Mare din Bistriţa-Năsăud, în Ajunul Crăciunului pornesc prin sat „belciugarii” – tineri costumaţi în capră, soldat, urs, preot, jandarm, doctor, mire şi mireasă, care interpretează, în fiecare casă, o mică scenetă. Obiceiul nu este specific creştinismului, dar oamenii de pe Valea Ilvelor cred că gospodăria în care joacă „belciugarii” va fi una bogată în anul care vine. De aceea, toată lumea îi aşteaptă şi îi răsplăteşte.

La Sălişte, în judeţul Sibiu, se păstrează o tradiţie veche din anul 1895. În seara de Ajun, cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcaţi în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului şi a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineaţă, iar la final se duc direct la „ceată”, unde colindă „gazda”.

În prima zi de Crăciun, la prânz, cetele de feciori colindă în biserică, după încheierea slujbei, fiind ascultaţi de tot satul.

În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar şi din localităţi de dincolo de munţi, din judeţele Vâlcea şi Argeş, sunt invitate la întrunirea cetelor de juni de la Sălişte, care se ţine anual încă de la 1895, cu o singură întrerupere, de zece ani, după al Doilea Război Mondial. Fiecare ceată îşi prezintă jocurile tradiţionale şi mesajul, după care se prind cu toţii în Hora Unirii.

În zona Banatului Montan, în ajunul Crăciunului focul din casă nu este stins deloc, pentru ca anul ce vine să fie luminos şi spornic.

În această zi se împodobeşte bradul cu dulciuri, sub brad se pune un colac, un cârnaţ şi o sticlă de răchie – daruri pentru Moş Crăciun, iar pentru calul acestuia se pun grăunţe şi fân. Seara se aşteaptă pițărăii (colindătorii) care vin la colindat pe la miezul nopţii până dimineaţa, în funcţie de vârstă. Ei colindă din casă în casă, apoi sunt primiţi în ogradă unde primesc nuci, mere şi răchie; răchia este adunată într-o damigeană de vătav (conducătorul colindătorilor); acesta are pe faţă o mască pentru a nu fi recunoscut; spre dimineaţă veneau la colindat copii mai mici.

Tot în această seară, tinerii se adunau pe la case în grupuri de fete şi feciori şi se mascau: băieţii purtau măşti de femei, iar fetele purtau măşti de bărbaţi, apoi plecau prin sat. Se adunau în mai multe case unde începeau să danseze : fetele cu măşti de băiat luau câte o tânără la joc, iar băieţii, cu măşti de fete luau câte un fecior; în timpul jocului mascaţii sărută perechea aleasă. Acești mascaţi purtau numele de Bloji.

La miezul nopții, tinerii se îmbrăcau în portul popular şi plecau la colindat prin sat. Oamenii îi cinsteau cu colaci, cârnaţi şi răchie sau vin.

Pe Valea Almăjului se obişnuia ca micii colindători să aibă cu ei beţe de alun împodobite cu tricolorul şi cu care colindătorii băteau în podeaua casei pentru a alunga duhurile rele, norii de ploaie şi de grindină, şerpii şi alte duhuri rele şi pentru a aduce prosperitate. În unele sate se colindă în dimineaţa zilei de Ajun, dar în majoritatea satelor de pe Valea Almăjului şi din Caraş–Severin, se colindă după–masă până seara târziu.

În unele sate bănățene se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi amestecate cu sămânţa pe care o vor pune în brazdă, vor avea o recoltă foarte bună în anul următor.

Tot în Banat, există şi obiceiul ca sub faţa de masă pe care se vor aşeza bucatele sărbătoreşti, să se pună fire de fân şi seminţe de grâu, porumb sau floarea-soarelui, care se dau apoi la vite, ca să aibă casa linişte şi bogăţie.

Fotografii: Evenimentul “Crăciun în Maramureş”

Din aceeași categorie

spot_img

Articole recente

spot_img