Corneliu Coposu, desigur. Intelectual de netăgăduit. Patriot incontestabil. Politician de nivel înalt. Pe care boala cea grea ni l-a răpit nemilos când încă țara-și putea ajuta fructuos. Și cum suferința să nu-l supună după amaru’ trăit în comunismu’ feroce? Anchetat, torturat, urmărit, umilit de torționarii nemernici ai epocii roșii. Înjosit uneori chiar postdecembrist, neocomunist. L-am cunoscut binișor și l-am respectat pentru luciditatea, înțelepciunea și fermitatea posedate din plin și folositor. Simțul politic relevant. Și stăruința de nezdruncinat întru democrație adevărată nici azi avută-ntrutot și consolidată, din nefericire…
Scriu aceste rânduri, la un sfert de veac de la moartea lui, după recitirea unui volum*. Binevenit închinat vieții și necazurilor ce nu l-au ocolit niciun pic. Creator inspirat, ziaristu` Tudor Călin Zarojanu. Omul a mers la arhive, a cercetat, consemnat ordonat documente duium. Marcând punctual, obiectiv fapte, întâmplări și evenimente. Alcătuind potrivit, nimerit povestea unei vieți, de relevat neapărat. Amplu tablou al unei vremi odioase nespus. Căreia martor plenar Seniorul i-a fost. Și victimă nemeritată, deopotrivă. Un martir autentic, fără doar și poate. Intrat după moarte în posteritate megameritat. Și-n istoria neamului ăst sub cizmă sovietică crunt obidit. Chinurile și tracasarea neîncetată exercitate de securitate sunt cronologic expuse de autor. Conturând astfel portretul unei ființe demne. Cu credință nestrămutată și tărie-n idealuri neasemuită. Da’ și demența unui regim opresiv în exces. Izvorât din nețărmurită prostie, lipsă de carte și omenie. Din incultură, invidie și răutate nemărginite. Vizibile-mbelșugat în documentele-ntocmite cu miile de slugile ticăloșite angrenate-n sistem. Fie ele anchetatori, gardieni sau magistrați. Și, mai ales, surse. Adică turnători de tot felu’. Coposu făcându-le față tenace și de admirat categoric…
Realizat ca atare, opul are mare valoare documentară. Deși condeiu’ de gazetar se simte și el oarecum. Neîndoielnic benefic. Dându-ne prilej a-l releva pe Zarojanu în chip pozitiv pentru truda sa. Utilă incontestabil ”și azi, și mâine, mereu”. Ca vrednic omagiu adus izbutit, îndreptățit unui conațional de elită. Din panteon, acesta, neîndoios, pe veci luminos…
*Tudor Călin Zarojanu, Viața lui Corneliu Coposu, Ed. Mașina de scris, 1996; sursa foto: Printre Cărţi
