Filarmonica Banatul Timișoara la ceas aniversar – 75 de ani de la înființare

Data:

Viața culturală a Timișoarei este strâns legată de activitatea Filarmonicii Banatul. Înființată prin decret regal de Mihai I de România la 17 aprilie 1947, instituția are ca precursor Societatea Filarmonică din Timișoara, creată la 21 octombrie 1871 după modelul și cu sprijinul unor societăți muzicale europene de prestigiu. Instrumentiștilor și coriștilor li s-au alăturat de-a lungul anilor pe scena filarmonicii timișorene, muzicieni de notorietate internațională: Johannes Brahms, Gheorghe Dima, Bela Bartok și desigur, George Enescu. 

Începuturile muzicii în Banat

Viața muzicală a Timișoarei nu poate fi înțeleasă și nici explicată înafara tradițiilor culturale ale Banatului istoric. La sfârșitul mileniului întâi, în vecinătatea viitoarei cetăți a Timișoarei, la Cenad (Morisena), exista o mânăstire în care viețuiau călugări greci ce practicau o religie de rit bizantin și care au răspândit în zonă o muzică de sorginte bizantină. Ofensiva bisericii din Roma care avea ca scop atragerea maghiarilor spre ritul catolic, s-a soldat cu strămutarea călugărilor greci, Cenadul fiind transformat în sediu episcopal. Primul episcop al Diecezei Cenadului a fost un călugăr benedictin originar din Veneția, Gerard de Sagredo (977 – 1046) care a întemeiat în localitate o școală, după modelul instituțiilor avansate de învățământ din perioada medievală, în care muzica era o componentă esențială și ocupa un loc de cinste. Astfel, episcopul Gerard l-a adus la Cenad în calitate de pedagog în ale muzicii pe magistrul Walther. Acesta a pregătit numeroși elevi care, la rândul lor, au răspândit învățătura muzicală și în alte mânăstiri din Banat, știut fiind faptul că în cele Benedictine, rugăciunile se făceau cântând. Totodată, potrivit celebrului organist și muzicolog german Franz Metz ( născut în 1955 la Darova în județul Timiș), începând cu secolul XI, pe lângă fiecare catedrală sau biserică mare funcționa și o școală pentru învățarea cântecelor bisericești. Cetatea Timișoara atestată documentar cu mai bine de 700 de ani în urmă, și-a însușit aceste tradiții muzicale și chiar le-a dezvoltat asemeni marilor orașe europene ale vremii.

Societatea Filarmonică din Timișoara

La 21 octombrie 1871 după modelul și cu sprijinul unor societăți muzicale europene de prestigiu, a fost creată Societatea Filarmonică din Timișoara, prima instituție culturală de acest gen. La înființarea ei au existat un cor bărbătesc și câțiva instrumentiști care interpretau muzică de cameră. Ulterior s-a afiliat și un cor feminin care permitea abordarea unui repertoriu vocal-simfonic. Pentru completarea orchestrei s-a apelat la instrumentiștii operei locale și la suflătorii Regimentului 29 infanterie „Loudon”. Încă din al doilea an de existență a Societății, a devenit imperios necesară înființarea unei școli de muzică pentru pregătirea și formarea propriilor cadre.

Primul concert a avut loc în 8 decembrie 1871 și a fost dirijat de Henrich Weidt. Au fost interpretate două ample lucrări vocal simfonice: Die Frithjofs Saga de Max Bruch și Der Taucher – compoziție aparținând dirijorului timișorean.

Activitatea de concert care a urmat a fost axată preponderent pe genul a cappella (de la miniaturi până la partituri de mare amploare precum Missa Papae Marcelli de Giovanni Pierlugi da Palestrina) și pe cel al muzicii de cameră. Nici genul vocal – simfonic nu a lipsit din repertoriu. Lucrări de mare extensie precum Requiem-ul (1877) și oratoriul Die Könige din Israel (1882), ambele ale compozitorului timișorean Wilhelm Franz Speer, oratoriile Creațiunea de Joseph Haydn (1880), Elias (1884) și Paulus (1891) de Felix Mendelssohn Bartholdy au constituit momente de referință în activitatea de concert a Societății.

La realizarea majorității programelor muzicale din primul sfert de veac de existență a Societății Filarmonice, un rol deosebit de important l-a avut dirijorul, organistul, violonistul, profesorul și compozitorul Martin Novacek (1834 – 1906) și cei patru fii ai acestuia: Rudolf (1860 – 1929) – violonist, pianist, compositor, fost director al operei din Berlin; Ottokar (1866 – 1900) – violinist, compositor, cel mai cunoscut membru al familiei Novacek; Karl (1868 – 1929) – violoncelist în orchestra Operei din Budapesta și Victor (1875 – 1914) – violonist, laureat al premiului  „Robert Schumann”, solist concertist și concert maistru al Filarmonicii din Helsinki. Până când destinul artistic nu i-a despărțit, au bucurat auditoriul din Timișoara, Budapesta și Karlovy Vary cu concertele „ Kammermusikvereinigung Familie Novacek”.

De-a lungul anilor au fost invitați să concerteze ca oaspeţi ai Societăţii Filarmonice din Timişoara muzicieni de mare notorietate. Printre aceștia se numără: David Popper (1873), Hubay Jenö alias Eugen Huber (1876), Pablo de Sarasate (1877), Henryk Wieniawski (1877), Joseph Joachim (1879), Johannes Brahms (1879), Leopold Auer (1881), František Ondriček (1893), Jan Kubelik (1900), Gheorghe Dima (1902), Dimitrie Popovici der Bayreuther (1902), Bela Bartok (1906), Lucia Cosma (1907), surorile suedeze Walborg şi Sigrid Svärdström (1911). Demnă de remarcat este și apariţia plină de pitoresc pe scenele de concert din Timişoara şi Arad, dar şi admirabilă din punct de vedere artistic a corului „Suomen Laulu“ al universitarilor din Helsinki (1906).

George Enescu la Timișoara

În 1920 s-a constituit, în cadrul asociației Amicii Muzicii, o orchestră simfonică care a încorporat instrumentiștii Societății Filarmonice dar și alți muzicieni, parte dintre ei profesori sau absolvenți ai Conservatorului comunal, întemeiat în 1906. De-a lungul anilor, impresarii au adus la Timișoara instrumentiști și dirijori celebrii în întreaga lume. Începând cu anul 1921 și până în 1943, George Enescu a concertat în orașul de pe Bega de douăsprezece ori. Iată ce scria „Temeswarer Zeitung” în 25 mai 1921 despre debutul timișorean al lui George Enescu: De ani de zile de când ne-au vizitat cei mai mari artiști, n-am mai ascultat un asemenea violonist ca George Enescu, care, ieri seară, în sala mare a Casinoului Militar i-a condus pe ascultătorii săi până la extaz, prin arta sa deosebită…În interpretarea viorii Maestrului, lucrările lui Nardini, Kreisler, dar mai ales Perpetuum mobile al lui Ottokar Novacek și Romanța în Fa major de Beethoven, renasc la o viață noă prin măiestria arcușului său”.

În anul 1931, cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani, lui George Enescu i s-a decernat titlul de Cetățean de onoare al municipiului Timișoara în cadrul unei festivități pe măsura evenimentului. Laudatio a fost rostit de primarul Emil Grădinaru, membru de onoare a Societății Filarmonice, iar profesorul Iosif Velceanu i-a adresat Maestrului urări de sănătate în numele celor 180 de coruri și 60 de fanfare ale românilor din Banat. Asociația „Amicii Muzicii” i-a oferit sărbătoritului Diploma de Președinte de Onoare al Asociației, iar reprezentanții societăților muzicale ale germanilor și maghiarilor din Timișoara i-au adresat felicitări. La rândul său, în semn de mulțumire, Enescu a oferit orașului un portret cu dedicație.

În prima jumătate a secolului XX au mai concertat la Timișoara muzicieni de talie internațională precum: Pablo Casals, Eugene Ysaye, Fritz Kreisler, Jacques Thibaud, Nathan Milstein, Gregor Piatigorsky, Annie Fisher, Arthur Rubinstein, Bronislaw Hubermann, Carlo Zecchi, Cella Dellavrancea, Traian Grozăvescu, Silvia Șerbescu, Constantin Bobescu și desigur, mulți alții.

În 1947 Societatea Filarmonică din Timișoara și-a schimbat numele în Filarmonica Banatul, printr-un decret regal. Primul concert simfonic a avut loc la 8 iunie 1947 avându-l la pupitru pe dirijorul Charles Bruck din Paris, originar din Timișoara și ca solistă, pe pianista franceză Monique de la Brouchollerie. Deschiderea primei stagiuni a avut loc la 26 octombrie 1947. În 1951 a fost înființat corul mixt al filarmonicii, iar șapte ani mai târziu instituția a participat pentru întâia oară la Festivalul și Concursul Internațional George Enescu. În 1967 a avut loc lansarea primului disc al orchestrei și corului cu Requiemul lui W.A. Mozart, iar în luna decembrie a aceluiași an s-a ținut primul concert de colinde. Filarmonica Banatul a organizat în anul 1975, la inițiativa lui Remus Georgescu, Festivalul Bach – Handel, cu ocazia împlinirii a 300 de ani care s-au scurs de la nașterea lui Johann Sebastian Bach.

Printre dirijorii permanenți ai orchestrei s-au numărat de-a lungul timpului: George Pavel (1947), Mircea Popa (1947-1964), Paul Popescu (1954-1958), Nicolae Boboc (1959-1982), Alexandru Șumski (1965-1968), Remus Georgescu (1968-), Peter Oschanitzky (1983-1993) iar actualmente, Gheorghe Costin și Radu Popa.

Dirijorul de cor Ion Românu, numit director al Filarmonicii (1957-1979), a preluat împreuna cu Mircea Hoinic responsabilitatea pregătirii corului astfel că primul program coral propriu-zis a avut loc pe data de 28 martie 1957. Lista dirijorilor de cor permanenți îi cuprinde pe : Mircea Hoinic (1951-1972), Ion Românu (1957-1969), Diodor Nicoară (1969-2006), interimari Ovidiu Giulvezan, Damian Vulpe iar actualmente, Iosif Todea (1997-).

În prezent

Intrată în mileniul doi, Filarmonica Banatul  Timișoara  se impune tot mai mult în viața culturală și artistică din țară.  Pe lângă concertele săptămânale au loc și alte manifestări culturale cum ar fi: Festivalul Internațional Timișoara Muzicală, Festivalul de Muzică Veche,  Festivalul Muzicii Sacre, Festivalul Internațional de Muzică Nouă “Intrada”, Festivalul de chitară, Zilele muzicale “George Enescu”, Zilele Muzicale Enescu – Bartok, Gala de Blues Jazz Kamo.  Totodată, sub conducerea artiștilor instituției, se organizează lunar concerte educative pentru copii, importante pentru educația muzicală a acestora, dar și pentru formarea lor personală. Organigrama Filarmonicii cuprinde 96 de instrumentiști și 60 de coriști, ceea ce permite instituției să abordeze un repertoriu simfonic de anvergură.

Din anul 2015 sediul Filarmonicii Banatul a devenit sala Capitol din Timișoara, cea în care anterior a funcționat cinematograful cu același nume. Cei care l-au cunoscut cu decenii în urmă își amintesc poate că în anii 50 acesta a fost rebotezat cu numele celebrului scriitor rus Maxim Gorki. Clădirea Capitol a fost proiectată de arhitectul Duiliu Marcu, cel care a realizat și actuala fațadă a operei. Piatra de temelie a fost pusă în 1929 și cinematograful și-a deschis porțile un an mai târziu. Paul Răzvan scrie în volumul „Timișoara de altădată”: „Pereţii şi tavanul aveau zugrăveli în culori pastelate, cu motive inspirate din stilul artei vechi egiptene (predominând forme stilizate de frunze de papirus). Spectatorul de  azi mai poate observa asemenea motive pe grilajul din fier forjat, păstrat la uşile principale de intrare în foaier. Apoi, la iluminarea sălii (care nu se făcea, pe atunci, cu tuburi fluoriscente) s-au folosit plafoniere având geamuri şlefuite cu motive aparținând stilului Art Deco, plafoniere rămase şi acum în lojile din partea din spate a sălii”. Astăzi sala Capitol dispune de peste 800 de locuri și are două foaiere pentru primirea publicului. 

În ultimii ani s-a discutat despre reabilitarea clădirii Filarmonicii Banatul și a grădinii de vară. Pandemia, războiul de lângă noi dar mai ales indolența autorităților au făcut ca lucrurile să stagneze, astfel încât în mod sigur, în anul 2023 când Timișoara va fi Capitală Culturală a Europei clădirea Filarmonicii va arăta la fel ca și astăzi.

sursă foto: Filarmonica Banatul

Distribuie știrea:

Stiri recente

Alte articole asemănătoare
Related

Florimund Mercy – guvernatorul care a fondat Banatul multietnic

A fost preocupat de dezvoltarea economiei zonei, a desecat mlaștinile, a început canalizarea râului Bega, a ridicat industria, mineritul şi a introdus cultura plantelor industriale.

Piața Operei – kilometrul 0 al Timișoarei

Este locul unde s-au adunat revoluţionarii şi unde capitala Banatului a fost proclamată în  20 decembrie 1989, primul oraş liber de comunism din România.

Pădurea Verde din Timișoara, de la codru secular la pădure-parc

Istoricii spun că zona a fost populată încă din antichitate și aduc ca argument un mormânt sarmatic ce a aparținut unei femei și care a fost găsit în urma săpăturilor arhelogice din pădure.