Ne aflăm în Săptămâna Sfintelor Patimi, sau Săptămâna Mare, care este cuprinsă între Florii și Sâmbăta Mare și ca slujbe caracteristice sunt Deniile. Slujba Deniei se săvârșește seara și este utrenia din ziua următoare. Cuvântul vine de la slavonescul ”vdenie” și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.  În Săptămâna Patimilor ne reamintim, sau mai bine spus trăim ultimele zile din viața Mântuitorului înainte de răstignirea Sa pe cruce.

Lunea cea mare
Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos la trup și la suflet, care ne impresionează pe toți prin dorința lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, fiind bun și binevoitor cu frații săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda. Fericitul Iosif a fost iubit de parinții lui și de Patriarhul Iacob. Frații lui l-au vândut în Egipt unde a ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el care a ținut să rămână fără de păcat. Ulterior, ca tâlcuitor al viselor lui Faraon a fost găsit drept, înțelept și bun de a conduce Egiptul. El a salvat de la moarte prin înfometare pe conaționalii săi din Canaan, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomenește cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.

Tot în această zi de luni pomenim și o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos. Acesta negăsind roade într-un smochin, l-a blestemat să se usuce, ceea ce s-a și întâmplat. Sfânta noastră Biserică pomenește această întâmplare, și ne atrage atenția că suntem chemați spre rodire și că suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuțile noastre în loc de alte roade.

Marțea cea Mare – În această zi se citește pilda celor zece fecioare. Este vorba de cinci fecioare înțelepte care L-au întâmpinat pe Mirele Hristos cu untdelemn în candelele lor și alte cinci care nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mântuitorul pentru că nu au fost pregătite.
Pe cinci dintre fecioare le numește înțelepte, cãci împreunã cu fecioria au avut și minunatul și îmbelșugatul untdelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numește nebune pentru cã deși aveau și ele virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași mãsurã milostenie.

Miercurea cea Mare
În aceastã zi, se face pomenire de femeia cea pãcãtoasã (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care L-a uns cu mir pe Iisus Hristos atunci când se afla în casa lui Simon cel lepros.
Ce a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toți, dar mai cu seamã când L-a vãzut cã intrã în casa unui suferind. Se gândea deci cã Mântuitorul îi va vindeca și ei boala dupã cum l-a tămăduit pe Simon. Și într-adevãr Hristos a vindecat-o, iertându-i păcatele.

Joia Cinei celei de Tainã
Patru lucruri prãznuim în aceastã zi: Spãlarea picioarelor, Cina cea de tainã, Rugãciunea din grãdina Ghetsimani și Vânzarea și prinderea lui Iisus.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Și-a dezbrãcat hainele și El singur a spãlat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut sã îl facã pe Iuda sã se rușineze, iar celorlalți sã le aducã aminte sã nu umble dupã întâietãti: “Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35),  dându-Se El însuși pildã. La sfârșitul mesei aduce vorbã și despre vânzarea Lui. Dupã puțin timp, luând pâinea a zis: “Luati mâncati”; la fel și paharul, zicând: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta sã o faceti întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
Dupã aceea, arãtându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu pânã la moarte” (Matei 26, 38) și S-a rugat în Grãdina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44).  Iuda cunostea locul și luând câtiva soldati, a venit sã-L prindã. A fost prins și dus la Ana, la Caiafa, și în cele din urmã la Pilat. Acum Petru se va lepãda de trei ori de Hristos, tãgãduind cã-L cunoaste.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

Vinerea Patimilor
În aceasta zi se pomenesc sfintele, mântuitoarele și înfricosãtoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunãvoie pentru noi. Se mai face încã pomenire de mãrturisirea fãcutã de tâlharul recunoscãtor care a fost răstignit împreunã cu El.
Biserica numeste Patimile Domnului: sfinte – pentru cã Cel ce le-a rãbdat este Sfântul Sfinților, sfințenia însãsi; mântuitoare – pentru cã ele sunt pretul cu care Domnul a rãscumpãrat neamul omenesc din robia pãcatului; înfricoșãtoare – pentru cã nu poate fi ceva mai înfricoșãtor decât ocara pe care Fãcãtorul a rãbdat-o de la fãptura Sa.
În aceastã zi nu se sãvârșește Liturghia pentru cã Însuși Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru cã Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împãrãtești care ne pun înainte nemãrginita smerenie a Domnului, Crucea cea dãtãtoare de viatã și credința tâlharului.
Seara se sãvârșește Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptã a tânguirii pentru Hristos înainte de Învierea Sa. Se înconjoarã de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

Sâmbãta Mare
În aceastã sfântã zi prãznuim îngroparea dumnezeiascã a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricãciune, a fost mutat spre viațã veșnicã. Următoarele rânduri sunt un fragment dintr-un text tradus de preotul Lucian Filip.
”Aceasta este o zi tainică, al cărui înțeles nu poate fi tălmăcit de mintea omenească. Hristos zace mort, cu trupul în mormânt. Chiar și așa, în acest moment al unei aparente înfrângeri asupra Vieții, moartea este cea care a fost învinsă. Sufletul lui Hristos s-a pogorât la iad, precum se întâmpla cu toate celelalte până la acea vreme. Însă sufletul său nu e ca toate celelalte. El este Dumnezeu și Om. Iadul nu are putere asupra Sa. Încearcă să Îl rețină, ca pe restul sufletelor de la Adam și Eva, dar nu izbutește. Viața din Iisus Domnul luminează negura iadului precum luminează lumânarea cămara mică și întunecată. Puterea iadului este distrusă nu numai prin Hristos ci și prin următorii săi credincioși, adică fiecare dintre noi”. 

Informațiile au fost preluate de pe paginile www.resurse-ortodoxe.ro, www.produsemanastiresti.ro și www.doxologia.ro.