13.7 C
Cluj-Napoca
AcasăALEGEREA EDITORILORRO/HU/EN | 400 de ani de la fondarea Colegiului Academic (1622-2022)

RO/HU/EN | 400 de ani de la fondarea Colegiului Academic (1622-2022)

Publicat în

spot_img
spot_img

Odată cu reușitele Reformei religioase, dorinţa înființării unor școli de rang Academic a fost întotdeauna în agenda societății transilvănene, constituindu-se într-un imperativ social. Încă sub auspiciile principelui Ioan Sigismund de Zápolya s-a născut planul înființării unei Academii, prima dată la Sebeș, mai apoi la Alba Iulia. În vederea realizării cestui deziderat l-a invitat, fără însă a primii un răspuns pe renumitul Pierre Ramée de la Collège de France, care sugera fără dubiu, detaliile acestui proiect pedagogic transilvănean îndrăzneț dintre anii 1556-1558. Înființarea unor instituții de învățământ de rang superior a fost desigur motivată și de pragmatismul misionar și cultural al identității protestante din Principat.

Necesitatea înființării unor tipografii, nevoia unor tipărituri fie legate de Confesiunile profesate în noul stat, fie de noile traduceri vernaculare ale Bibliei, au întărit convingerea că o instituție de învățământ poate să realizeze aceste deziderate misionare. După principele unitarian, catolicul Ștefan Báthory a fost acela care la Cluj înființase în 1581 un Colegiu Iezuit, desigur în limitele și posibilitățile timpului istoric. Dintre principii ce i-au urmat reformatul Gabriel Báthory a pornit pas cu pas realizarea dezideratului înființării unei școli superioare. Așezămintele educaționale înființate de acesta au urmărit modele apusene, dar întotdeauna ancorate în realitatea transilvăneană. Vremurile războinice nu au permis însă realizarea unei instituții centrale de rang Universitar, fiind valid și pentru acum faptul, că în timpul războiului Musele nu vorbesc (Inter arma silent Musae).

Cu toate greutățile începutului, Gabriel Báthory a continuat punerea în practică a proiectului universitar inițiat la Cluj, de data acesta la Alba Iulia. Colegiul din Alba Iulia încă neuniversitar (dar totuși Gimnazium Illustre) a fost înzestrat de la bun început cu burse, îmbrăcăminte, cărți și clădiri. Geniului lui Gabriel Bethlen se poate atribuii faptul că văzând distrugerile războiului de 30 de ani din Europa, a realizat că poate să fructifice criza învățământului din Europa de Vest, în favoarea micului Principat. Dorința sa a fost pe de-o parte mercantilă și totodată pragmatică. Susținerea unei Academii transilvănene asigura pregătirea atât a preoților necesari amvonului cât și a persoanelor dedicate administrației publice centrale sau locale. Prin aceasta cheltuielile considerabile ale studenților din străinătate au fost integrate în economia țării, și nu în folosul altor centre. Decizia înființării Colegiului a avut loc în anul în care și-a pierdut soția pe Susana Károlyi, doliul însă nu l-a împiedicat în realizarea acestui proiect de anvergură europeană. Geniul princiar ne arată, că timpul întotdeauna trebuie folosit indiferent de circumstanțe în vederea realizării unor proiecte istorice.

Decizia înființării a fost validată de Parlamentul (Dieta) transilvăneană la 14 mai 1622 în Cluj. Textul acesteia anunță o abordare teologică și deopotrivă misionară-politică a tinerei instituții. Înființată după modelul Academiei din Heidelberg (Principatele Germane) instituția nou înființată la Alba Iulia, sub denumirea de Colegiu Academic slujea deopotrivă ideea răspândirii credinței protestante în Principat, și întărea identitatea cultural-politică a Principatului aflat între două mari puteri europene: Habsburgii și Imperiul Otoman. În același timp așteptările Vestului protestant în vederea misiunii protestante din Estul Europei au fost împlinite. Alba Iulia, mai apoi Aiudul a devenit acel ”lămpaș al culturii și credinței”, care a fost îndelung așteptat de intelectualitatea Europei de Vest. Instituția în sine însă a generat și dezvoltare economică de tip mercantil, prin care resursele economice rămâneau în țară, și nu migrau către exterior.

În vederea atingerii acestor obiective propuse, a fost necesară atragerea în instituție a unor profesori de renume. Aceștia au fost invitați să predea de la Universități de renume din Principatele germane aflate în paragină din cauza războiului de 30 de ani, fiind retribuiți în Transilvania cu salarii de rang de ministru. Numele lor sunt arhicunoscute: Bisterfeld, Piscator, Opitz și Alstedt. Prin aportul lor s-a realizat educarea primei generații de studenți transilvăneni, prin care atât viața confesională, cât și cea a societății s-a îmbogățit considerabil. Pleiada profesorilor a fost întregită de profesorul din Durham, Anglia, Isak Basire, a cărui schemă pentru educare Schema Educationis, a fost prima de acest gen din istoria Principatului. Prin acești profesori prima parte a existenți academice albaiuliene a stat sub influența pedagogiei germane și engleze, spiritualitate reformatoare care a pătruns în toate segmentele ale Principatului. Însă și atunci, ca și astăzi, niciun efor pedagogic nu poate fi considerat unul de folos, dacă nu sunt fonduri financiare suficiente pentru învățământ. Pentru societatea studențească din Alba Iulia în număr de 80-100 de persoane au fost necesare sacrificii materiale din partea Statului. Înțelegând această cerință principele Bethlen a înzestrat Colegiul cu proprietăți, din jurul orașului Aiud, dar și din renumita podgorie Tokaj. Pe lângă aceasta a realizat că u proces de învățământ poate fi eficace, doar în măsura în care spațiile dedicate acesteia sunt adaptabile scopului propus, adică vieții academice. Procurând proiectele clădirilor universitare din Țările Germane Herborn și Heidelberg, principele Gabriel Bethlen a inițiat construirea unei clădiri noi în Alba Iulia, începând cu 1626, clădire existentă și astăzi în cadrul Unității de Geniu din Cetatea din Alba. Clădirea universitară nu a fost finalizată, dar încă în viața principelui s-a apropiat de cerințele unei Academii adevărate: ”Principele Gabriel Bethlen, pe terenul aparținând familiei sale, a înființat un Colegiu, și l-a înzestrat cu profesori de renume… în mijlocul Colegiului se află o clădire de piatră, încă neterminată, care are în componență săli de lectură, bibliotecă, săli de studii, sală de mese, construită după modelul academiilor din Germania de Gabriel Bethlen…este o clădire imensă care din partea sa de l Miazăzi, împrejmuită cu o poartă cu bolți, care împrejmuiesc auditoriul, bucătăria, biblioteca, trei săli de clasă, casele seniorului și a vecinilor acestuia…care au fost clădiri largi și potrivite pentru studiu…” (scrisoarea profesorului András Zilahi către secretarul gubernial András Szentkereszti din 1716). Clădirea neterminată a fost construită și de principii Gheorghe Rákóczi I. și Mihail Apafi I. Din nefericire expediția turco-tătară din 1658 a produs pagube nerecuperabile Colegiului di Alba Iulia. Clădirea și mobilierul acesteia a fost mistuită de flăcări, biblioteca Academiei a fost distrusă. Nu este deci întâmplător faptul că la 1662 Mihail Apafi a mutat Colegiul de la Alba Iulia la Aiud, în centrul proprietăților sale.

Cu toate că la prima vedere perioada Colegiului din Alba Iulia a apus, începând cu 1662 continuându-se perioada istorică din Aiud, totuși clădirile renovate din Alba Iulia au fost capabile ca între 1672-1716, deci pentru 44 de ani, să găzduiască Colegiul refugiat din Sárospatak (Ungaria). Chiar dacă între cele două colegii s-a înfiripat o acerbă concurență în vederea primordialității educaționale, acestea s-au completat reciproc. Alba Iulia a împământenit legația studenților teologi (slujirea acestora de sărbători în localitățile transilvănene, în schimbul unor burse studențești), sau tot aici s-a predat în curriculum-ul universitar oficial pentru prima dată în Transilvania limba engleză. Ambele instituții au asigurat profesori/directori (praeceptori rectori) pentru liceele din Baia Sprie, Orăștie sau Făgăraș. Aiudul fiind greu încercat în duminica floriilor din 1704 (Domenica Palmarum) de forțele armate Habsburgice, și-a revenit spectaculos construindu-și identitatea pedagogică de această dată pe exemplul Universității de Stat din Leiden (Țările de Jos), a cărei calitate de instituție mamă a reușit să protejeze în secolul al 18-lea identitatea micului burg transilvănean. Aiudul și Colegiul său au devenit ”lumina din Estul Europei” a Universității din Olanda. Fiind moștenitoarea spiritualității bethleniene a știut să realizeze cele mai moderne achiziții pe planul ofertei educaționale europene. Acesta i-a dat putere să se reorganizeze și după pustiirea școlii din luna ianuarie 1849, în vâltoarea evenimentelor războiului civil din Transilvania, din cadrul revoluției pașoptiste.

Colegiul Academic deci poate fi considerat ca un factor al multiplicării învățământului din Transilvania. Prin grija acesteia și-a început periplul istoric școlile din Făgăraș, Baia Sprie și Orăștie. Prin grija acesteia s-a întărit Colegiul Reformat din Cluj și cel din Târgu Mureș. Datorită evoluției și divizării acesteia s-a înființat Teologia Reformată din Cluj. Multe dintre aceste instituții funcționează inclusiv astăzi. Renumele Colegiului Bethlen a ajuns în Europa de Vest, în Lumea Nouă, în Africa, Tibet și India. Metodele de învățământ practicate au fost întotdeauna cele mai moderne. Influența Colegiului se surprinde în cultura germană și română din Transilvania. Din acest motiv înființarea cum 400 de ani a Academiei de Gabriel Bethlen nu poate fi o întâmplare aleatorie, de ocolit. Este un moment istoric obligatoriu de raportare pentru toți aceea care se gândesc și cred în valori, în Europa. Prin orașele Alba Iulia și Aiud (mai apoi Blaj) Transilvania a ajuns pe harta didactică a Europei. Prin realizările Academiei sentimentul fragilității de a fi undeva la marginea Europei, s-a transformat într-o profundă convingere identitară a omului trăitor în Principat. Acesta a avut convingerea că orașele și cultura acestora reprezintă Centrul continentului, la care se poate raporta oricine. Prin urmare cei 400 de ani petrecuți ne obligă la reverență și respect față de acei dascăli care au clădit o lume a spiritualității și culturii în această parte a Europei. Moștenirea acestora ne obligă, pentru că mulți preoți, dascăli, agricultori, oameni de afaceri și muncitori sunt beneficiarii acestei spiritualități prolifice transilvănene. Dorim ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze școlile noastre și pe toți care învață în aceste instituții, să ne dea puterea să comemorăm cum se cuvine memoria acestui mare principe transilvănean, dar mai ales să ne dea puterea să-i continuăm idealurile mărețe prin care credința. cultura și cartea poate reprezenta viitorul unui popor.

___

A 400 éves Bethlen Kollégium (1622-2022)

Az erdélyi protestáns iskolarendszer megerősítésének igénye mindig is társadalmi imperatívusz volt. Már János Zsigmond és az erdélyi Országgyűlés tervei között szerepelt az, hogy a Fejedelemség rangjához méltó főiskolát alapítson. Pierre Ramée (Ramus Péter) a párizsi Collège de France tanárának erdélyi meghívása (1556-1558) előfutára volt a nagy fejedelmi álom megvalósításának. Az iskolák fölöttébb szükséges voltának reményét a református ember pragmatizmusa diktálta. A Biblia és a nyomda, a prédikáció és az írásművészet, a hitvallás és igei bizonyságtétel, valamint az új ország adminisztratív feladatainak ellátása, halaszthatatlanná tette egy Akadémia alapítását. János Zsigmond után, a római katolikus Báthory István, majd a református Báthory Gábor lépésről-lépésre próbálta megvalósítani az erdélyi társadalom jogos művelődési igényét. A követendő példa mindig a nyugati Akadémia volt, de a megvalósítás szellemisége mindvégig az erdélyi hagyományokban gyökerezett. A háború, veszélyeztetettség nem engedte meg egykönnyen iskolák felállítását, hiszen ma is igaz, fegyverek között a Múzsák is hallgatnak. Mégis a kolozsvári jezsuita kezdeteket, Báthory Gábor Gyulafehérváron folytatta. Az itteni Kollégium diáksága törvénnyel, kelneki dézsmával- mai szóval, ösztöndíjjal, ruhával, könyvvel és épülettel volt ellátva. Bethlen Gábor politikai zsenialitásához tartozik az, hogy felismerve a 30 éves háború Német Fejedelemség-béli pusztításait, Erdély számára kamatoztatta Nyugat Európa háborús övezetében beállt oktatási krízisét. Felismerve azt, hogy a szószék és a világi hivatal számára alkalmas emberek kellenek, a középkor óta dívó erdélyi peregrináció erőforrásait az ország oktatási fejlődésére használta. Az, hogy ezt akkor tette, amikor szeretett feleségét Károlyi Zsuzsannát temette, és hogy ezt a döntését a kolozsvári Országgyűlés határozata személyesítette meg, csak aláhúzza azt a tényt, hogy a történelmi időket sosem szabad elszalasztani, hanem ha arra alkalom van, mindig ki kell használni. 1622. május 14-én hozott Országgyűlési döntés egyértelműen teológiai megalapozást és missziós célkitűzést kölcsönöz a bethlengábori Akadémiának. A keleteurópai Heidelbergnek, Gyulafehérvárnak egyszerre kellett a protestáns hit győzelmét és az ország – két nagyhatalom közötti- megmaradását szolgálnia. A fejedelmi pragmatizmus Nyugat álmát valósította meg, amikor az oktatási intézmény által olyat teremtett, amely a misszió lehetőségét, Kelet protestáns lámpásaként hordozta. Ugyanakkor ezáltal az otthoni művelődés, merkantilista típusú gazdaságfejlesztés és intézményalapítás alapjait fektette le. Ehhez tanrendszer kellett, amelyet jezsuiták módjára alakított ki, professzorok kellettek, akiket elpusztult németországi egyetemeikről, miniszteri rangú fizetés mellett hozott Erdélybe. Itt a legmagasabb szintű oktatást nyújtották. Bisterfeld, Piscator, Opitz és Alstedt nevei közismertek. Általuk és velük indul el a hazai értelmiség nagy személyiségeinek nevelése, az erdélyi művelődési élet gazdagítása, a hitvalló református élet megalapozása. Kiegészítette ezt Basirius Izsák (Isak Basire) angol szellemiségben fogant oktatása, a Schema Educationis által fémjelzett egész Erdélyt átható oktatási reformja. Az egykori jezsuita kollégiumban elkezdett Akadémiai rangú tanítás azonban akkor, ahogy ma is, anyagi áldozatokkal járt. A 80-100 főt kitevő diák és tanártársadalom ellátására külön anyagi forrásokra volt szükség. Így a fejedelem saját alapítású iskoláját ellátta Nagyenyed és Tokaj környéki birtokokkal. Sőt, felismerte azt, hogy újkori politikai és gazdasági körülmények között zajló erdélyi oktatás, sosem lehet igazán sikeres, ha azt nem olyan helyen folytatják, amely méltó a diákok és professzorok akadémiai életviteléhez. Ennek érdekében 1626-ot követően a herborni és heidelbergi egyetemek épületének alaprajzát ismerve, a fejedelemség építőmesterei elkezdték az újkollégium, ma a gyulafehérvári híd és útépítő katonai laktanya épületének kivitelezését. A hosszú építkezési folyamat nem lett befejezve, de a látvány már a fejedelem életében szemet gyönyörködtető volt: „Bethlen Gábor boldog emlékezetű fejedelem …a maga örökös úri és nemesi fundusára, azon a helyen, ahol most vagyon, fundálta a collegyiomot, tudós professor emberekkel ékesítette, … A Collegyiom közepin vagyon egy kő, újjonnan kezdett, de véghez nem mehetett épület, mellyet auditoriumoknak, bibliothecának, convictusnak, classisoknak és egyébb szükségekre a németországi académiák formájára intézett volt Bethlen Gábor … A Collegium nagy és roppant épület, napkelet és dél felől való részében, a bóthajtásos kapu közin kivül auditóriumával, bótos frumentáriával, hasonló bibliothecával és hasonló boltos három classissal, senior és szomszédgya házával számláltatik…, mellyek mind reguláris és tágas, jó alkalmatosságú házak, tágas classisok, auditorium…az Curia közepinn edgy igen nagy kő épülettel.” (Zilahi András professzor levele Szentkereszti András guberniumi titkárhoz). A befejezetlen, de már használatban levő épületen I. Rákóczi György, majd I. Apafi Mihály folytatta a megkezdett munkát. Az 1658-as török és tatárjárás főleg a gyulafehérvári várban tetemes, kijavíthatatlannak tűnő károkat okozott. A tűz pusztította el a Kollégiumot és tette tönkre könyvtárát, berendezéseit. Nem véletlen, hogy a Kollégium második alapítója I. Apafi Mihály 1662-ban az Akadémiát birtokai közé, a gyulafehérvári épületek használhatatlansága miatt, Nagyenyedre költöztette. S bár látszólag a gyulafehérvári kollégiumi korszak ezzel bezárult, elindult a dicsőséges és sok próbát megélt nagyenyedi korszak. A kuruc-labanc összetűzések által megpróbált (1704. Domenica Palmarum) nagyenyedi kollégium már nem a németországi, hanem a korban legmodernebbnek tartott hollandiai, leideni és utrechti példákat követte. Nagyenyed lett, Leidenhez hasonlóan az a keleti lámpás, amely a felvilágosodás és az erdélyi protestáns kultúra fellegvára lett. Bethlen Gábor szellemiségét, az erdélyi arcélű, de nyugati mintájú oktatást a legmagasabb szinten gyakorolta. Mindez idő közben I. Apafi Mihály kijavította a gyulafehérvári új és ó kollégium épületeit. a hamarjában kimeszelt falak közé Európa vallási menekültjei mellett a fejedelem befogadta a bujdosó sárospataki Kollégiumot. Ez a kollégium 1672 és 1716 között, 44 év alatt akadémiai rangú oktatást folytatott a nagyenyedi Bethlen Kollégiummal egyszerre. Versengésük és tevékenységük az ellenreformáció korában az erdélyi felsőfokú protestáns oktatás életerejéről és a pusztulások ellenére (1849. január 8-9-én ) történő újjászületéséről vallott. Innen vált gyakorlattá a rendszeres diákellátás, a cipó, az ünnepi legáció, és lett megélhetési módszerré a diáktanítás-praeceptorság, amelyet a korban fél professzori rangnak tartottak. A Collegium Academicum 400 éve alatt Kárpát Medencei oktatási multiplikációs faktorként lépett fel. Gondoskodása által alakult ki a felsőbányai, fogarasi és szászvárosi református kollégiumi iskolahálózat, osztódása által erősödhetett meg rangban és diákok által Kolozsvár, Marosvásárhely és Sárospatak protestáns iskolahálózata. A nagyenyedi kollégium teológiai oktatásának folytatója a máig működő kolozsvári Protestáns teológia. A gyulafehérvári, majd nagyenyedi iskola hírneve eljutott Nyugat Európába, az angol szigetvilágba, Afrikába, Indiába és Tibetbe. Tanítási módszere és eredményei, bármely korabeli oktatási rendszert figyelembe véve előkelőek voltak. Hatott a román és német kultúrára, a teológiára és művészetekre. Emiatt a bethlengábori egyetemalapítás ténye európai oktatáspolitikai szempontból is megkerülhetetlen. Gyulafehérvár és Nagyenyed általa kerülhetett fel a világ haladó oktatás központjainak térképeire. A valahol ott Európa peremén kartográfiai érzése, ezen Kollégium által válhatott azzá a meggyőződéssé, hogy Hegyalja, városaival: Gyulafehérvárral, Nagyenyeddel és Kolozsvárral együtt a világ közepe. Ünnepi évünk főhajtására kötelez az iskolaalapító fejedelmi szándék, a nagy eszme megvalósítása és az elmúlt 400 év. A mai napig diákok: tanárok, lelkészek, munkások és földművelők ezrei mondhatják magukat a fejedelmi – biblikus szellem – szellem örököseinek, ahogy mi magunk is azok vagyunk. Nem kívánhatunk mást, csak azt, hogy az Úr áldja meg iskoláinkat és a benne tanuló népünket, tartsa meg közöttünk a nagy fejedelem emlékét és adja, hogy méltó utódai lehessünk!

The 400-Year of the-Old Bethlen Academy (1622-2022)

The need to strengthen the Protestant school system in Transylvania (part of Hungarian kingdom until 1541, nowadays part of Romania) has always been a social imperative. Dating as far back as Zsigmond János or John Sigismund (the prince who presume to donate nobility to John Smith founder of Jamestown, Virginia/US.) and the Transylvanian Parliament in (6 February/1557), there had been plans to establish an academy worthy of the importance of the Principality. In 1556, the invitation of Pierre Ramėe (Petrus Ramus), a teacher at the Collège de France in Paris, was a step towards this goal.

The need for such educational system was dictated by the needs of the Reformation. Establishing a Reformed Academy was a necessity in order to meet the needs of the society, and fell in line with developments of that time such as the printing of the Bible both in Hungarian, German and Romanian (languages of the Transylvanian Principality), the art of Reformed preaching and writing, testimony of the Reformed creed, and the administrative tasks of the new country.

After János Zsigmond, the Roman Catholic prince István Báthory (1581) and then the Reformed prince Gábor Báthory tried to promote a cultural foundation for the Transylvanian society. Their example to follow has always been the Western Academy, but the spirit of implementation has always been rooted in Transylvanian traditions.

The Thirty Years’ War (1618-1648) prevented the establishment of the schools, as even today the muse is silent among war. Even in the midst of the war and strife, prince Gábor Báthory continued reforming in Alba Iulia/Gyulafehérvár (Romania) the educational system which was started by the Jesuits in Cluj/Kolozsvár, but he made it the basis of a Presbyterian-Reformed education.

The decision of the Transylvanian Parliament of 14 May 1622 sustained by prince Gábor Bethlen founded the well-known Academy (Collegium Academicum) in Alba Iulia/ Gyulafehérvár. The University tried to be the “Eastern Heidelberg”, and promoter of the Protestant faith with clear mission purposes. The students of the Academy were supplied with scholarships, clothes, books, and a safe place to study. After Gábor Báthory it was part of new prince Gábor Bethlen’s (1580-1629) awareness that the devastation of the Thirty Years’ War would create the need for an environment where students from all over Europe could come and study in peace.

He continued to stay focused on his mission even while grieving for his beloved wife Zsuzsanna Károlyi who had died in 13 May 1622. The pragmatism of the Principality in establishing this Academy accomplished the dream of the West by serving as a vehicle in spreading the Reformation in the East. At the same time, Bethlen laid the foundations for culture, mercantilist economic development and institutions.

This required a system of education, which Bethlen developed based on the Jesuit model. He brought in professors from war-torn German universities (Herborn, Heidelberg), and he provided the highest level of education.

The names of professors such Bisterfeld, Piscator, Opitz and Alstedt are well known in all of Europe. They each contributed to the development of the Hungarian cultural and Protestant life. This was complemented by the new teaching method of Isak Basire from England who developed a new educational system for the region.

However, the academic teaching that began in the former Jesuit college entailed financial resources to provide for the 80-100 students and teachers’ association.

Thus, Prince Gábor Bethlen donated to the school his estates around Aiud/Nagyenyed (Romania) and Tokaj (wine region from Hungary) to provide funding for the school. Moreover, he recognized that education in Transylvania could never be truly successful if it was not conducted in a place worthy of the academic life of students and professors.

In 1626, based on the floor plan of the buildings of the universities of Herborn and Heidelberg, the master builders of the Principality began construction of the new Academy, the remnants of which exist today as a military barracks in Alba Iulia/Gyulafehérvár.

Prince György Rákóczi Ist. and then prince Mihály Apafi Ist continued the work on the unfinished building, which was already in use. The Turkish and Tatar invasions of 1658 caused significant, seemingly irreparable damage to the fortress of Alba Iulia/Gyulafehérvár.

The fire destroyed the College, including the library (1658). It is no coincidence that the second founder of the College, the prince Mihály Apafi, moved the Academy to Aiud/Nagyenyed in 1662 due to the devastation of the buildings in Alba Iulia/Gyulafehérvár. And although the Academy period in Alba Iulia/Gyulafehérvár seems to have ended with this, the glorious and tried-and-tested era of Aiud/Nagyenyed began.

Following the -Hungarian Revolt against Habsburgs War (1704) the Academy no longer followed the examples of Germany, but rather the example of the Netherlands’ cities of Leiden and Utrecht, which were considered the most modern educational systems at the time. Alba Iulia/Gyulafehérvár became similar to State University of Leiden (Staten College), an Eastern beacon of light, and a stronghold of the Enlightenment and Transylvanian Protestant culture.

Prince Gábor Bethlen promoted the highest level of education based on the western model. In the meantime, Mihály Apafi repaired the damaged buildings of the new and old college in Alba Iulia/Gyulafehérvár. In addition to the religious refugees of Europe, the Prince took in the refugee students of the Reformed Academy of Sárospatak (Hungary) in 1672.

Between 1672 and 1716, for 44 years, this school conducted its academic education at the same time as Bethlen Academy in Aiud/Nagyenyed. Their rivalry and activity in the age of the Counter-Reformation professed the vitality of higher Protestant education in Transylvania and its rebirth in spite of the destruction caused by the Civil War in January 1849, during of Hungarian Revolution from 1848-1849.

From this time activities such as regular student care, giving bread to students, became practices and professorships became a paid occupation.

These schools for the last 400 years were exponential catalysts for the development of the educational systems in the Carpathian Basin. They enabled the creation of a network of Reformed schools in Baia Sprie/Felsőbánya (Romania), Făgăraș/Fogaras (Romania) and Cluj/Kolozsvár, Târgu Mureș/Marosvásárhely (Romania), Orăștie/Szászváros (Romania) and Sárospatak (Hungary).

The Protestant Theology of Cluj/Kolozsvár, which still operates today, became an extension and continuation of the theological education of the Academy of Aiud/Nagyenyed. The reputation of the school in Alba Iulia/Gyulafehérvár and then Aiud/Nagyenyed reached Western Europe, the British Isles, Africa, India and Tibet.

These schools’ teaching methods and achievements were reputable, distinguished, and measured up to the requirements of the contemporary educational system. They had a great influence on the Romanian and German cultures, and on theology and the arts. For this reason, mentioning the significance of the establishment of the educational systems created by prince Gábor Bethlen is unavoidable from a European educational policy point of view.

Because of this, Alba Iulia/Gyulafehérvár and Aiud/Nagyenyed were able to get placed on the map of the world’s advanced education centers. It was through the advancements of Bethlen’s educational systems, that he became convinced this part of Transylvania, together with its cities: Alba Iulia/Gyulafehérvár, Aiud/Nagyenyed and Cluj-Napoca/Kolozsvár, became the center of the Protestant world, though they were on the outskirts of Western Europe.

At the 400 year anniversary of the Academy, we are obliged to continue with the intentions and the enlightened ideas of the Prince to create a hub for education. To this day, thousands of students: teachers, scientists, pastors/reverends, workers, and farmers can claim to be part of the legacy began by the Prince.

All we can ask is for the Lord to bless our schools and our people and students who study in them, to keep among us the memory of the great Prince, and to help us to be worthy successors!

Articole recente

Ciolacu, despre finanțările de la Budapesta primite de fundațiile liderilor UDMR: Cred că statul român trebuie să facă la fel şi să nu se...

Liderul PSD spune că, dacă e ceva ilegal acolo, instituţiile statului trebuie să ia atitudine, dar dacă e imoral ”statul român trebuie să facă la fel şi să nu se mai plângă”.

Înotătorul român David Popovici, s-a calificat în finala de la 100 metri liber la Campionatului European de înot de la Roma, stabilind un nou...

Înotătorul român David Popovici, s-a calificat vineri seară, în finala de la 100 metri liber la Campionatul European de înot de la Roma.

Ministrul Energiei anunță că începe construcția conductei de transport gaze naturale Prunişor – Orşova – Băile Herculane – Jupa

Investiția a fost declarată de importanţă naţională în domeniul gazelor naturale.

„Khetane – Comunități împreună”, primul festival al comunităților marginalizate organizat la Cluj-Napoca

Organizatorii festivalului au invitat la Pata Rât întregul Consiliu Local Cluj-Napoca, în frunte cu edilul Emil Boc.

Mai multe articole de același fel

566 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara/Hunyadi János | Ignorat de autoritățile române, comemorat de maghiari

Ca în fiecare an, în locul în care își doarme somnul de veci fostului voievod al Transilvaniei sunt aranjate cu grijă buchete de flori și coronițe cu panglicile în culorile Ungariei – roşu, alb şi verde, eroul ardelean fiind ignorat de autoritățile române.

Tánczos Barna: Finanţările care vin în România de la Budapesta către asociaţii sau fundaţii maghiare sunt legale şi UDMR nu a folosit niciodată aceşti...

Întrebat cum comentează declaraţiile premierului Ungariei făcute la Şcoala de la Vară de la Tuşnad, ministrul Mediului a spus că punctul nostru de vedere al formaţiunii politice a fost exprimat de preşedintele Kelemen Hunor şi nu doreşte să facă alte comentarii pe subiect.

În osuarul de la Székesfehérvár au fost identificate rămăşiţele mai multor regi ai Dinastiei Arpadiene

Cercetătorii au putut dovedi că în osuarul de la Székesfehérvár se află și rămăşiţe ale regelui Sfântul Ladislau, dar și rămăşiţele altor regi ai Dinastiei Arpadiene. Ei sunt foarte aproape de posibilitatea identificării chiar a rămăşiţelor regelui Matia Corvin.