13.7 C
Cluj-Napoca
AcasăCULTURĂLiviu Rebreanu, un scriitor monumental

Liviu Rebreanu, un scriitor monumental

Publicat în

spot_img
spot_img

Dintre toți clasicii prozei românești, l-am preferat întotdeauna pe LIVIU REBREANU (1885-1944). Mi s-a părut cu câteva clase peste toți ceilalți. Ardeleanul acesta cu un stil aparent cenușiu, a construit cel puțin trei fortărețe epice, absolut impresionante: “Pădurea spânzuraților”, “Ion” și “Răscoala”, toate cinematografice, solide, de o modernitate surprinzătoare. “Pădurea spânzuraților” este unul dintre marile romane europene ale Primului Război Mondial, un thriller psihologic , cu o arhitectură care amintește de spațiul literar central-european, acea zonă a sufletelor obscure, complicate și a scenelor colective memorabile, gravate parcă în aquaforte. Rebreanu scria greu, dar rezultatele sale au fost mai mereu remarcabile. O conștiință de vie acuitate, un om doar aparent blazat, care manifesta o sensibilitate excepțională. Și deși lovit cumplit în plan familial, prin tragedia executării fratelui său Emil (de către austro-ungari), nu vom găsi niciun grăunte de ură etnică în opera sa. Poate că dacă ar fi fost vorba despre un alt scriitor, cu o experiență personală similară, am fi avut de-a face cu un maghiarofob. Nu este cazul la Rebreanu, care rămâne până la sfârșitul vieții, același profesionist dăruit, animat de un fair-play desăvârșit.. Merita cu prisosință Nobelul pentru Literatură și există indicii, că dacă nu ar fi intervenit cataclismul celui de-al Doilea Război Mondial, ar fi avut mari șanse să-l obțină.

Opera celebrului ardelean (tradusă mai cu seamă în mediile germane, dar și în unele țări scandinave) era considerată suficient de convingătoare, pentru ca scriitorul să primească cel mai important trofeu mondial în domeniu. „Pădurea spânzuraților”- nu e cu nimic mai prejos, față de prozele lui Erich Maria Remarque, sau Joseph Roth. “Ion” e cu mult mai profund, decât mult lăudatul (la vremea sa) ciclu romanesc intitulat „Țăranii”, scris de polonezul Wladislaw Reymont, un laureat Nobel, astăzi aproape uitat. “Răscoala” este o frescă socio-psihologică fără cusur.

Unul dintre romanele dragi sufletului lui Liviu Rebreanu, (”Adam și Eva”) a apărut în anul 1925, când prozatorul ardelean avea 40 de ani și se bucura deja, de o binemeritată recunoaștere, atât din partea criticii, dar și a publicului cititor. Tema căutării iubirii perfecte prin intermediul reîncarnării ilustrată de cele șapte existențe- este una care i-a preocupat pe mulți creatori, printre aceștia fiind și Mihai Eminescu. Toma Novac (protagonistul romanului rebrenian) străbate șapte perioade istorice (de la antichitatea babiloniană până în vremea României interbelice), pentru a-și afla sufletul pereche. De fiecare dată, el va purta identitatea unui alt erou și se va îndrăgosti tot mai intens, în fond de aceeași femeie, care îi apare de fiecare dată, sub o altă identitate. Poveștile se termină tragic, dar tot de fiecare dată, cei doi se redescoperă, prin intermediul conexiunilor sufletești care îi leagă, aproape instantaneu. Această paradigmă metempsihotică este susținută de o scriitură fină , oarecum contrastând cu masivitatea obișnuită a stilului cu care Liviu Rebreanu s-a impus în peisajul literar românesc. E un roman care se poate citi și ca un mozaic de povești autonome unele de altele, dar și ca un basm modern, sau ca un poem în proză, cu accente incantatoriu-omagiale, dedicat Iubirii. Într-un interviu, prozatorul mărturisea că ideea scrierii cărții îi încolțise în minte cu câțiva ani mai înainte, când aflându-se pe stradă (pare-se- la Iași) se întâlnise cu o femeie necunoscută, cu niște superbi ochi verzi, lumina acestora dându-i senzația de ”deja vu”. Contactul privirilor celor doi nu a durat mai mult de câteva clipe, dar respectiva întâlnire l-a marcat pe viitorul autor, cu atât mai mult cu cât, pe acea necunoscută ,nu o va mai întâlni niciodată…

A trebuit să apară în peisajul literaturii române, acest ardelean nutrit la lumina culturii maghiaro-germane, dar care nu și-a abandonat niciun moment, fundamentalul său profil spiritual românesc. Robustețea și rafinamentul prozei sale (doar aparent cenușii) sunt indiciile unui talent de anvergură europeană. Fără Rebreanu, literatura română contemporană ar fi ca un mare oraș, lipsit de catedrala care-i imortalizează pentru veșnicie, harta sufletului.

Articole recente

Înotătorul român David Popovici, s-a calificat în finala de la 100 metri liber la Campionatului European de înot de la Roma, stabilind un nou...

Înotătorul român David Popovici, s-a calificat vineri seară, în finala de la 100 metri liber la Campionatul European de înot de la Roma.

Ministrul Energiei anunță că începe construcția conductei de transport gaze naturale Prunişor – Orşova – Băile Herculane – Jupa

Investiția a fost declarată de importanţă naţională în domeniul gazelor naturale.

„Khetane – Comunități împreună”, primul festival al comunităților marginalizate organizat la Cluj-Napoca

Organizatorii festivalului au invitat la Pata Rât întregul Consiliu Local Cluj-Napoca, în frunte cu edilul Emil Boc.

Judecătoarea Gabriela Baltag, membru CSM, șterge pe jos cu modificările la legile justiției: Nu mi-a fost dat să citesc niciodată legi mai retrograde

Declaraţia a fost făcută în cadrul Plenului CSM, care a luat în discuţie şi urmează să dea un aviz consultativ pe proiectele de modificare a legilor Justiţiei.

Mai multe articole de același fel

566 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara/Hunyadi János | Ignorat de autoritățile române, comemorat de maghiari

Ca în fiecare an, în locul în care își doarme somnul de veci fostului voievod al Transilvaniei sunt aranjate cu grijă buchete de flori și coronițe cu panglicile în culorile Ungariei – roşu, alb şi verde, eroul ardelean fiind ignorat de autoritățile române.