Am spus că nu trebuie să las furia pe care am simțit-o în 8 decembrie să-mi întunece judecata, așa că astăzi, după ce m-am mai liniștit, sper să pot pune, rațional, pe hârtie, câteva lucruri despre decizia Austriei de a ne lăsa ”dincolo”, indiferent ce înseamnă acel dincolo.

Îmi amintesc o întâmplare petrecută cu vreo 15 ani în urmă, când, într-o vizită pe care am făcut-o la Viena, la un văr de-al soției care locuia acolo de câțiva ani, am fost părtaș la o întâmplare care mi-a rămas în minte și, în contextul acestor zile, o consider relevantă. Într-o zi, împreună cu el, am ieșit din apartamentul în care locuia, iar pe hol s-a deschis ușa din față și a ieșit în același timp vecinul vărului meu. Un austriac între două vârste, puțin grizonat, care s-a uitat pierdut prin noi și nu la noi iar, la salutul respectuos în cea mai curată limbă germană a vărului, și-a întors spatele și a plecat fără a spune nimic, fără a schița măcar un gest. Doar o privire scurtă, superioară, aruncată mai degrabă în direcția noastră dar nu nouă. Cu o furie nedisimulată, vărul mi-a spus atunci că de cinci ani, de când locuiește acolo, se vede aproape zilnic cu vecinul al cărui apartament este la jumătate de metru de al lui, dar niciodată nu îi răspunde la salut și trece pe lângă el ca și când nu ar fi acolo. ”Untermensch, adică sub-oameni, așa ne consideră pe toți cei veniți din altă parte”, a scrâșnit din dinți vărul care, spre surprinderea mea, a continuat spunând că nu renunță. Zi de zi îl salută, știind deja că nu va primi niciodată niciun răspuns. Și totuși, continuă pentru că, spunea el, ”nu suntem barbarii care crede el că suntem”.

Acum, dacă ați reușit să treceți de paragraful de mai sus, revin la tema acestor zile și vă spun că există ac de cojocul austriecilor. Oamenii s-au inflamat și s-a creat o dispută dacă trebuie sau nu să boicotăm firmele austriece, motivul fiind că acolo lucrează tot români și ei ar avea de suferit. Ei bine, da, trebuie! Austria este o țară mică, un peștișor economic care la un moment dat în timp, profitând de unele slăbiciuni, nu insist pe motive, a reușit cumva să înghită un rechin economic, adică România. Ne-au ”încălecat” și ne-au stors, pentru că le-am permis asta.

Dar, cuvântul la care vreau să vă uitați este ECONOMIC. Da, chiar dacă pseudo-analiștii lu’ pește prăjit ne spun cât de mică e economia noastră versus a lor, chiar dacă ne spun cât de mare investitor este Austria și cât de mult depindem de ea, ar fi o mare eroare să mergem după fentă.

Presiunea economică este SINGURA ”declarație” la care vor reacționa austriecii. Asta, combinată cu o acțiune în instanțele europene, cerându-le, ce altceva, dacă nu compensații financiare pentru pierderile zilnice pe care țara noastră le înregistrează nefiind în Schengen. Adică tot la BANI să ajungem, ei fiind singura ”instanță” la care Austria se închină.

Da, boicotarea intereselor economice austriece în țara noastră poate să aibă, pentru o scurtă perioadă, victime colaterale. Dar, dragi conaționali, vă spun că în sistemul bancar e o ”foame” de specialiști incredibilă. Riscați să vă pierdeți jobul fiind angajații BCR sau Raiffeisen? Credeți-mă că și Banca Transilvania e cel puțin la fel de bună sau mai bună și, surpriză, caută oameni. CEC caută oameni, restul de bănci mai mici sunt mereu în căutare de oameni. Așa că nu disperați. Lucrați într-o bancă cu capital austriac și vă e amenințată poziția? Poate nu sunteți în compania bancară potrivită!

La fel este și în cazul OMV sau a restului de companii austriece. Iar atunci când șurubul se strânge pentru o companie, vă rog să mă credeți că investitorii nu vor sta prea mult pe gânduri pentru a lua o decizie. Iar sigura decizie rațională pentru retragerea unei investiții se face prin vânzarea activelor către un alt investitor. Business-ul BCR sau Raiffeisen nu dispare, este cumpărat de alt investitor, iar viața merge mai departe.

Acum este o idioțenie să vorbim de naționalizare. Nu suntem o țară bananieră, chiar dacă austriecii corupți și infiltrați de ruși până în măduva sistemului lor politic așa ne consideră. Suntem mai europeni decât ei, iar acum este momentul să insistăm în a le dovedi că ei au mai mare nevoie de noi decât avem noi de ei. Nu prin naționalizare și nici prin alte mijloace care amintesc mai degrabă de Rusia, ne putem arăta mușchii. LEGEA este de partea noastră și ea trebuie aplicată. Iar asta o să îi coste pe austrieci. Și o să îi coste mult!

”Cazul” României poate fi susținut cu toate argumentele în orice instanță europeană. Asta este ceea ce trebuie să facă Guvernul României. Nu ne facem dreptate singuri, nu luăm coasele și topoarele ca în 1907, ci mergem la luptă cu legea în mână. Și vom câștiga! Iar Austria va plăti! Bani, asta va plăti. Mulți bani pentru că, nu-i așa, prostia se plătește într-un fel sau altul.

Refuzul Austriei de a ne permite accesul în Schengen nu trebuie să ne zdruncine credința că apartenența la Uniunea Europeană este cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla ca țară. Nicidecum! Ba dimpotrivă, aș spune că tocmai apartenența la UE ne permite accesul la sistemul de justiție european de care trebuie să ne folosim. Pe austrieci îi vom pune la plată apelând la lege. Asta, în timp ce le boicotăm firmele și refuzăm să ne mai cheltuim banii prin țărișoara lor.

Așadar, ca o concluzie, noi, oamenii de rând, trebuie să boicotăm afacerile austriece pur și simplu ”pentru că putem” , iar guvernul nostru trebuie să ceară instanțelor europene compensații financiare ”pentru că poate”.

Iar dacă Austria ne-a spus că ne refuză ”nur weil”, adică, pe românește, pentru că așa ”vrea mușchiul lor”, și noi putem spune și acționa la fel. Pentru că putem!

”Sine ira et studio! Fără ură și părtinire”, legea este de partea noastră.

Superioritatea austriacă trebuie să înceteze! Nu suntem Untermensch, sub-oameni, chiar dacă ideea asta este atât de adânc înrădăcinată în mentalul colectiv al austriecilor de rând care se cred superiori, arieni și puri, încât nu se vor sinchisi niciodată să ne răspundă la salutul cuviincios, asta ca să mă reîntorc la primul paragraf.

Haideți să le arătăm că putem!

*Untermensch / Sub-oameni, în ideologia rasistă a național-socialismului, adică o persoană care nu este ariană.