-6.3 C
Cluj-Napoca
AcasăTransilvania22 ianuarie - Ziua Culturii Maghiare | Cum a ajuns poezia Himnusz,...

22 ianuarie – Ziua Culturii Maghiare | Cum a ajuns poezia Himnusz, scrisă de Ferenc Kölcsey, imnul național al Ungariei

Publicat în

spot_img
spot_img

22 ianuarie este Ziua Culturii Maghiare, sărbătorită începând din 1989, în amintirea zilei de 22 ianuarie 1823 când Ferenc Kölcsey a desăvârşit textul Imnului maghiar.

Data simbolică conectează pentru totdeauna Ziua Culturii Maghiare cu unul dintre pilonii definitorii ai identității naționale maghiare – Imnul. Cu imnul al cărei versuri sunt cunoscute de fiecare copil maghiar, al cărei ritm este întipărit în sufletele ungurilor, pentru a ști cine sunt și de cine aparțin.

Himnusz, cântecul care începe cu cuvintele Isten, áldd meg a magyart (Doamne, binecuvântează-i pe maghiari), este imnul național oficial al Ungariei. A fost adoptat în 1844, iar prima strofă este cântată la ceremoniile oficiale. Textul a fost scris de Ferenc Kölcsey și muzica a fost compusă de Ferenc Erkel. Acest imn este recunoscut și ca imn religios, fiind prezent în cartea oficială de cântări romano-catolice ”Hozsanna”.

Textul imnului, afișat în casa poetului din Săuca

Ferenc Kölcsey s-a născut în 8 august 1790 la Săuca, în județul Satu Mare (vechiul Comitatul Sătmar). A fost poet, critic literar și politician maghiar. Rămas orfan de mic, și-a pierdut un ochi din cauza variolei. Între 1832-1835 a fost membru al Parlamentului ungar.

Puțini se așteptau ca poemul său – pe care autorul nici măcar nu-l considera drept cea mai bună lucrare a sa – va deveni cândva imnul național al Ungariei. Istoricul și scriitorul literar Krisztián Nyáry a reamintit povestea extraordinară și surprinzătoare a imnului național, într-un articol publicat pe valaszonline.hu.

Ziua de naștere a Imnului este doar aniversarea versiunii sale finale. Conform lui Nyáry, Kölcsey a început să scrie Himnusz în 1822 fiind inspirat din ceea ce credea că este un poem Balassi – deși mai târziu s-a dovedit a fi lucrarea lui János Rimay – în care moartea națiunii a fost evitată prin harul lui Dumnezeu. În noua sa poezie, Kölcsey a combinat ritmurile cântecelor țărănești maghiare cu formula ritmică 7 + 6 a canonului maghiar de dans popular. Când Kölcsey a murit pe 24 august 1838, el nu a anticipat că această piesă ar deveni imnul național cunoscut de toată lumea. De fapt, niciodată nu a inclus Himnusz printre cele mai bune lucrări ale sale.

Mulți au crezut că subtitlul “Din secolele furtunoase ale poporului maghiar” (A magyar nép zivataros századaiból) a fost adăugat în mod expres pentru a permite poeziei să treacă de cenzura habsburgică, accentuând mai degrabă necazurile naționale anterioare decât cele contemporane. Cu toate acestea, potrivit lui Nyáry, Kölcsey a publicat poemul în Aurora lui Károly Kisfaludy în decembrie 1828, cu titlul Hymnus. Deci, se pare că poetul nu și-a scris poezia cu subtitrare, pentru a evita cenzura.

În 1843, Endre Bartay, directorul Teatrului Național, a sugerat că Ungaria are nevoie de propriul său imn național. Cu toate acestea, Himnusz nu a fost prima opțiune, fiind organizat un concurs pentru a scrie muzica pentru poemul Szózat al lui Mihály Vörösmarty, câștigat de Béni Egressy. Un an mai târziu, a avut loc un alt concurs pentru a scrie muzică pentru Himnusz, poezia lui Kölcsey. Ferenc Erkel a participat la concurs și l-a câștigat.

Ferenc Kölcsey, statuie in Budapesta

În zilele noastre sunt cunoscute două manuscrise: versiunea orchestrei corale pentru concursul din 1844 și o altă versiune corală a cvartetului încheiată mult mai târziu în 1880.

Ritmul celor două piese diferă unul de celălalt și este dificil să se decidă care este “originalul”. Interesant, nici una dintre ele nu este la fel ca versiunea de astăzi, deoarece ambele au un ritm mai rapid.

Merită spus că, în timpul regimului comunist, muzica a fost în mare parte cântată fără text, urmată imediat de imnul sovietic. S-a încercat chiar schimbarea imnului în Ungaria, iar József Révai, ministrul Culturii, a dorit să încredințeze muzicianului Zoltán Kodály și poetului Gyula Illyés scrierea unui cântec național mai optimist. Cu toate acestea, toți au fost de acord cu faptul că munca lui Erkel și a lui Kölcsey nu ar trebui înlocuită și au reușit să convingă conducerea.

Ideea comemorarii zilei de 22 ianuarie a fost a pianistului Árpád Fasang, în 1985. În cuvintele sale, „această zi este potrivită și pentru a crește gradul de conștientizare a faptului că avem o moștenire veche de o mie de ani și avem cu ce să fim mândri, deoarece această națiune a dat mult culturii Europei și lumii. Această moștenire poate ajuta la rezolvarea problemelor de astăzi”. 

După schimbarea regimului, în 1989, imnul a fost adus din nou adus în fața factorilor de decizie politică. Pe baza unei decizii guvernamentale, ziua de 22 ianuarie a fost declarată Ziua Culturii Maghiare, stipulându-se că “Imnul Republicii Ungare este Himnusz al lui Ferenc Kölcsey, cu muzica lui Ferenc Erkel.”

În 2013, Comitetul Olimpic Ungariei a adoptat o versiune mai ritmică a cântecului, pentru a fi utilizat în evenimentele sportive.

Casa memorială Kölcsey a fost ridicată în anul 2019, în vecinătatea bisericii reformate din localitatea Săuca, care a fost construită de către străbunica poetului. La parterul casei memoriale, Muzeul Literaturii Petőfi a amenajat o expoziţie, în una din săli fiind evocată personalitatea poetului, în cealaltă tema fiind Imnul.

Himnusz (Traducere de Csata Ernő)

Din furtunoasele secole ale
poporului maghiar

Doamne, adu-i la maghiar
Belșug și voie bună,
Întinde-i brațul tău chiar,
Cu dușman când se luptă;
Chinuit de ursită rea,
Dă-i bucurie cu anul,
Și-a ispășit acest neam
Trecutul și viitorul!

Străbunii i-ai purtat
Pe piscul sfânt-n Carpați,
Prin tine, țară a căpătat
Bendegúz¹, prin urmași.
Și încotro zguduie
Tisa, Dunărea grăbită,
Cu Árpád, o dinastie
A fost întărită.

La Kunság, în câmpiile,
Spice coapte ai fluturat,
În Tokaj, prin viile
Nectar ne-ai picurat.
Ne-ai proptit drapelul
Pe șanțuri otomane,
Jugul lui Mátyás a gemut
A Vienei, mândră cetate.

Vai, păcatele noastre
Ți-a aprins mânia,
Ne-ai lovit cu fulgere
Din norul fulminant:
Cu săgeți mongole² doar,
Vâjâind în zare,
Apoi cu jug otoman
Ne-am trezit-n spinare.

De câte ori răsunase
Horda lui Ozman³, sălbatică,
Peste oaselor mormane
De cântec de biruință!
Ce des s-a năpustit fătul
Asupra ta, țară bună,
Și vlăstarului nesătul
I-ai devenit urnă.

În bârlog s-a ascuns, fugărit,
Ș-acolo l-a ajuns sabia,
S-a uitat în jur și n-a găsit
Țara în patria.
Urcă-n vârf, coboară-n vale,
Cu mâhnire și aporie,
Mult sânge la picioare,
Și deasupra văpaie.

Fort a fost, acum e ruină;
Chef și bucurie se-nălțau:
Horcăitul morții, jenă,
Ce în loc se aud.
Ah, libertate, nu răsare
Din sângele morților,
Curg lacrimi de robii aspre,
Din ochii orfanilor!

Îndură-te, Doamne, de maghiar,
Zbuciumat de primejdii,
Întinde-i brațul tău chiar,
Pe oceanul durerii.
Chinuit de ursită rea,
Dă-i bucurie cu anul,
Și-a ispășit acest neam
Trecutul și viitorul!

Note:

1 Bendegúz: principele hunilor, strămoșilor noștri din legende; tatăl lui Atilla și Buda
2 mongol: „invazia tătară” de fapt, a fost invazie mongolă, în evul mediu
3 Ozmán: Osman Gazi, fondatorul Imperiului Otoman

Manuscrisul original al poeziei Himnusz
Adrian Meitner

Articole recente

PREMIERĂ ÎN BAIA MARE: Primul film românesc despre viața lui George Enescu, proiectat în AULA CUNBM

„ENESCU, jupuit de viu” este capodopera propusă de Toma Enache, unul dintre cei mai activi...

Definiția dragostei pure din Maramureș: „Inima lui îmi grăiește”- Ioana Vlad

Ioana Vlad, o tânără artistă din inima folclorului maramureșean, din Săliștea de Sus, a...

24 iunie – Ziua Universală a Iei

Un promotor consecvent al costumului popular a fost Casa Regală a României.

Poliţiştii atrag atenţia asupra unei noi metode de înşelăciune, denumită „Coletul”

Oamenii primesc prin curier cotele nesolicitate, pentru care li se cer câteva sute de lei, obiectele din pachet valorând mult mai puţin

Mai multe articole de același fel

Se înființează Ecomuzeul Țării Moților

Ecomuzeul include sate, peisaje autentice, obiective istorice și culturale, reflectând modul în care comunitatea locală a interacționat cu mediul înconjurător de-a lungul timpului.

Pelerinaj la Șumuleu Ciuc | László Felföldi, episcopul Diecezei de Pécs: Trebuie să ne întoarcem şi să căutăm punctul cel mai profund al credinţei...

În omilia sa, oratorul pelerinajului din acest an a dedicat o secţiune specială tinerilor, avertizându-i împotriva pericolelor lumii digitale şi subliniind că şi ei, „tinerii care construiesc şi continuă viitorul”, au nevoie de bucuria credinţei.