Alegerile prezidențiale care se vor desfășura în luna mai a.c în Turcia vor fi strânse, dar o înfrângere a lui Recep Tayyip Erdogan  ar fi o surpriză și nu una imposibilă, deoarece imaginea acestuia este afectată de criza economică în care Turcia se află, criză ce afectează cel mai mult popularitatea sa și în câmpia Anatoliei, acolo unde se află principalul bazin electoral, mi-a declarat, într-un interviu, Răzvan Munteanu, președinte al Chamber of Excellence in International Affair și realizator al emisiunii Check Media de la postul B1 TV. De asemenea, pe parcursul acestui interviu mai puteți citi despre rolul Turciei în războiul din Ucraina, centenarul Republicii, Fetullah Gullen și neootamanism.

Sebastian Rusu: Preşedintele Turciei Recep Tayyip Erdogan este la putere de 20 de ani, iar cutremurele din 6 februarie par că i-au șifonat serios imaginea de lider autocrat. Cu ce șanse pleacă aceasta în cursa pentru încă un mandat în campania pentru alegerile prezidențiale din luna mai a.c.?

Răzvan Munteanu: Erdogan pleacă cu prima șansă în alegerile următoare. Turcia este un regim autoritar competitiv, care îmbină autoritarismul cu valențe ale democrației liberale. Nu vorbim de autoritarism total, așa cum este în Rusia, ci de un competitivism în care opoziția are șanse de a câștiga, mai ales dacă este unită ca în momentul de față. Cu toate acestea, în acești ani de guvernare, Erdogan a reușit să controleze media la nivel național, motiv pentru care are un aparat puternic de propagandă. Apoi, prin controlul instituțiilor publice și a celor militare are capacitatea de a putea frauda un număr semnificativ de voturi. Poate chiar 10 procente. Prin intermediul justiției, ne putem aștepta la arestări în rândul opozanților, însă este greu de crezut că va recurge la acest gest cu câteva luni înaintea alegerilor, pentru că ar putea crește tensiunile sociale. Nu este însă exclus acest lucru.

Ați punctat foarte bine că tragicul cutremur afectează imaginea președintelui, pentru că a evidențiat corupția endemică, care a cuprins Turcia în ultimii ani. Mai apoi, slaba reacție a autorităților a ridicat numeroase semne de întrebare privind capacitatea regimului de a gestiona astfel de momente. Dar, cel mai mult, imaginea lui Erdogan este afectată de criza economică în care Turcia se află, criză care afectează cel mai mult popularitatea sa și în câmpia Anatoliei, acolo unde se află principalul bazin electoral.

Tot acest tablou, prezentat pe scurt, ne arată că viitoarele alegeri prezidențiale din Turcia vor fi strânse, dar înfrângerea lui Erdogan ar fi o surpriză, dar nu o surpriză imposibilă.

Sebastian Rusu: Care este rolul pe care l-ar putea juca Rusia în contextul alegerilor din Turcia? Are Putin un interes aparte că epoca lui Erdogan să continue în Turcia și după alegerile din mai? Credeți că i-ar putea influența direct pe alegătorii turci?

Răzvan Munteanu: Aș începe cu ultima întrebare. Putin poate influența electoratul prin modelul său politic. Așa cum Putin este privit ca un țar pentru o parte a electoratului său rus și în Turcia se regăsește o parte a electoratului care dorește să îl portretizeze pe Erdogan cu imaginea sultanilor. Acest lucru este datorat și naționalismului și islamului politic promovat în Turcia ultimilor ani.

Apoi, Moscova are tot interesul ca Erdogan să mențină puterea la Ankara. Pentru Putin, Erdogan este un lider cu care poate comunica în stilul său propriu și în același timp un actor care poate scinda, mai mult sau mai puțin, coeziunea membrilor NATO. Achiziția Turciei de sisteme militare din Rusia a fost o dovadă în acest sens. Totodată, presa internațională  a relatat că Putin l-a ajutat pe Erdogan cu informații privind puciul eșuat din Turcia, în vara lui 2016, fiind unul din motivele pentru care relația dintre Ankara și Moscova a ajuns la acest nivel. Inclusiv presa din Rusia a vorbit despre sprijinul oferit de Moscova la acea dată.

Nu în ultimul rând, pentru Vladimir Putin pierderea puterii de către orice lider autoritar este un semnal negativ. O Turcie democrată, un Belarus democrat sau state din Asia Centrală cu o democrație funcțională vor fi percepute ca amenințări care pot exporta valorile democratie în interioriul Rusiei. Acesta este și cazul Ucrainei, de altfel.

Sebastian Rusu: Cum s-a poziționat Erdogan în războiul din Ucraina? Ar putea aceasta să fie un vector al păcii în regiune în contextul în care Turcia este jucător important în bazinul Mării Negre?

Răzvan Munteanu: La nivel național, Erdogan a câștigat aprecierea turcilor pentru modul în care s-a implicat în războiul ruso-ucrainean. Pe plan extern, a menținut relațiile atât cu Moscova cât și cu Kiev, reușind câteva acorduri importante. Mai mult, Turcia nu recunoaște anexarea ilegală a peninsulei Crimeea și nici nu poate susține anexarea altor teritorii de către Federația Rusă. Ar deschide o cutie a pandorei, care ar putea fi fructificată, cel puțin la nivel de discurs, de către kurzii din Orientul Mijlociu. Cu atât mai mult, Turcia ar vedea o amenințare a cuceririi litoralului ucrainean al Mării Negre de către armata rusă, ceea ce face ca viziunea strategică a Ankarei să poate fi susținută și de către actori occidentali, crescând rolul de mediator al Turciei. Dar, pentru acest scenariu, Turcia are nevoie de stabilitate internă, nu doar socio-economică, ci mai ales politică, motiv pentru care, rezultatul alegerilor ce vor veni ne va arăta cât de mult poate conta Turcia în regiune pe termen scurt și mediu.

Sebastian Rusu: În contextul celebrării centenarului Republicii Turcia, îl putem compara pe Erdogan cu Ataturk? Care sunt asemănările și deosebirile celor doi mai lideri?

Răzvan Munteanu: Îi putem asemăna în contextul în care sunt cei mai remarcabili lideri politici ai Turciei moderne. Ataturk a creat Turcia seculară, Erdogan este promotorul islamului politic, fiind chiar închis la începutul carierei sale politice pentru recitarea în spațiul public a unui poem islamic. Ataturk a orientat politica externă turcă către Vest, în timp ce Erdogan, prin neo-otomanismul său a reîntors Ankara din punct de vedere în geopolitic în Orientul Mijlociu. Nu în ultimul rând, Erdogan a pus capăt democrației tutelare, unde odată cu puciul eșuat din 2016, dar și prin unele politici anterioare, a diminuat rolul armatei și a început o luptă acerbă împotriva mișcării Hizmet și a liderului său, Fetullah Gulen.

Sebastian Rusu: Vorbiți despre Fetullah Gulen, fiind totodată unul dintre experții români care l-au cunoscut personal. Ce părere v-a lăsat clericul turc?

Răzvan Munteanu: Gulen este autoexilat în Statele Unite, acolo unde am avut ocazia să-l și întâlnesc. Am vizitat campusul său din Pennsylvania și am rămas impresionat de modul modest de viață. Este un emerit, cunoscător al Coranului și bun vorbitor de limbă arabă, dar cel mai important aspect este dat de energia pe care o emană în jurul său și în interiorul mișcării Hizmet, ceea ce a ajutat la menținerea unității și a consolidării acesteia.

Gândiți-vă că sunt mii de oameni aflați în spatele gratiilor în Turcia încă din 2016, doar pentru că nu s-au dezis de valorile Hizmet și nici nu au de gând să facă acest lucru. Deschiderea lui Gulen către dialogul intercultural, către iudaism, către creștinism – este o scenă celebră când acesta îi sărută mâna Papei Ioan Paul al II lea- îl face postează pe Gulen în rândul celor mai influenți gânditori ai islamului.

Astfel, Hizemt rămâne privită ca o amenințare sistemică pentru Erdogan, motiv pentru care lupta împotriva mișcării nu s-a încheiat nici până acum.